C6. Aplicarea în spațiu a legii penale. Flashcards
Principii ale aplicării legii penale în spațiu.
- Principiul teritorialității - statul sancționează infracțiunile săvârșite pe teritoriul său, fără a lua în ocnsiderare cetățenia sau naționalitatea infractorului sau a victimelor;
- Principiul personalității - aplicarea legii penale a unui stat în cazul faptelor comise de cetățenii săi, fără a interesa locul comiterii infracțiunii;
- Principiul realității - aplicarea legii penale a unui stat în cazul infracțiunilor comise împotriva valorilor sociale aparținând acelui stat sau cetățenilor săi;
- Principiul universalității - aplicarea legii penale a statului pe al cărui teritoriu se află infractorul, indiferent de locul comiterii infracțiunii sau de cetățenia infractorului și a victimei.
Principiul teritorialității legii penale române.
Art. 8, alin. (1), C.pen. - legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
a. Teritoriul României = suprafața terestră cuprinsă între frontierele statului; apele interioare curgătoare sau stătătoare, precum și apele maritime interioare; marea teritorială; subsolul; spațiul aerian; orice navă sub pavilion românesc sau aeronavă înmatriculată în România.
b. Determinarea locului comiterii infracțiunii.
Legea penală română: infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și dacă pe acest teritoriu s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii.
Determinarea locului săvârșirii infracțiunii - infracțiunea omisivă
Va fi incidentă legea statului unde ar fi trebuit realizată acțiunea cerută de lege sau locul unde s-a produs rezultatul inacțiunii.
Determinarea legii penale incidente - infr. continuă, continuată sau de obicei
Este suficient ca un singur act de executare sau de instigare ori complicitate să fi fost săvârșit pe teritoriul statului român pentru ca legea penală română să fie aplicabilă.
Principiul personalității legii penale române. Condiții cumulative.
a) fapta a fost comisă în afara teritoriului țării;
b) subiectul activ este cetățean român sau pj română la momentul comiterii infracțiunii și la momentul pronunțării hotărârii definitive;
c1) pedeapsa prevăzută de legea română este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață
c2) fapta este incriminată și de legea statului unde a fost săvârșită
c3) infr. prevăzute de art. 218-220, art. 221 alin. (1)-(2^1), art. 222^1, art. 216^1 și art. 374 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 286/2009 (L. 217/2020);
d) există autorizarea prealabilă a procurorului de la PCA sau PICCJ;
e) tratatele internaționale la care România este parte să nu prevadă altfel.
Principiul realității legii penale române. Condiții cumulative.
a) infracțiunea să fie comisă în afara teritoriului țării;
b) subiectul activ să fie PF străină sau apatridă, chiar dacă ulterior dobândește cetățenia română;
c) infracțiunea să fie îndreptată contra statului român, contra unui cetățean român (la momentul comiterii și la momentul pronunțării hotărârii) ori PJ române;
d) autorizarea procurorului general al PICCJ;
e) fapta să nu facă obiectul unei proceduri judiciare în statul pe a cărui teritoriu a fost comisă;
f) tratatele internaționale să nu prevadă altfel.
Principiul universalității legii penale române. Condiții cumulative.
a) infracțiunea să fie comisă în afara teritoriului țării;
b) infractorul să fie cetățean străin sau apatrid;
c) infracțiunea să nu se numere printre cele care cad sub incidența art. 10, C.pen., subiectul pasiv nu trebuie să fie statul român, cetățeanul român sau PF română;
d) infractorul să se afle benevol pe teritoriul țării (infr. aflat pe o navă sau aeronavă română nu va fi considerat că se află pe teritoriul țării);
e. 1) s-a comis o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unui tratat internațional, indiferent de existența dublei incriminări (competență universală);
e. 2) statul român să fi refuzat extrădarea sau predarea infractorului (competența substituitivă);
f) să nu existe, potrivit legii statului unde s-a comis infracțiunea, vreo cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului ori executarea pedepsei, iar pedeapsa să nu fi fost executată sau considerată ca executată (doar în cazul competenței substituitive);
g) tratatele sau convențiile internaționale la care România este parte să nu conțină prevederi referitoare la un alt mod de soluționare a acestor cauze.
