Teoria generală a infracțiunii. Flashcards
Definiția infracțiunii.
Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Trăsăturile generale ale infracțiunii.
- Tipicitatea: prevederea faptei de către legea penală;
- Vinovăția: să existe forma de vinovăție cerută de lege și celelalte elemente de factură subiectivă care se regăsesc în conținutul normei;
- Caracterul nejustificat (ilicit): să contravină ordinii juridice;
- Imputabilitatea
Clasificarea infracțiunilor. Cu conținut unic, alternativ sau cu conținuturi alternative.
A. Infracțiunile cu conținut unic: acele infracțiuni ale căror elemente constitutive nu se pot înfățișa, potrivit textului incriminator, decât sub o anumită formă, unică exclusivă, nesusceptibilă de mai multe modalități. (ex. bigamia)
B. Infracțiuni cu conținut alternativ: legea prevede variante alternative ale principalelor elemente constitutive, variante echivalente sub aspectul semnificației lor penale. (ex. violarea de domiciliu sau violul)
C. Infracțiuni cu conținuturi alternative: regrupează sub aceeași denumire două sau mai multe infracțiuni de sine stătătoare.