Tema I_Izvoarele dreptului UE

Question 1

Ce sunt izvoarele originare (primare) ale Uniunii Europene?

Answer 1

Izvoarele originare (primare) cuprind tratatele constitutive ale comunităţilor europene şi tratatele de modificare a acestora (ex. Tratatul de la Paris privind instituirea Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului, Tratatul de la Roma privind instituirea CEE și Euratom, Tratatul de la Bruxelles etc.)

Question 2

Care este structura unui tratat?

4

Answer 2

Structura unui tratat cuprinde:
1. preambulul şi dispoziţiile preliminarii (care conţin motivaţia adoptării tratatului şi obiectivele socio-economice a fiecărui tratat în parte);
2. dispoziţii instituţionale (care creează sistemul instituţional şi prevăd modul de organizare, funcţionare şi competenţele instituţiilor comunitare);
3. dispoziţii materiale;
4. dispoziţii finale (care menţionează momentul intrării în vigoare al tratatelor, modalităţile de revizuire, de retragere, durata tratatului, limba de redactare, etc.).

Question 3

Ce sunt izvoarele derivate (secundare)?

Answer 3

Izvoarele derivate sunt actele normative adoptate de către instituțiile europene în vederea realizării obiectivelor fixate în izvoarele originare de drept european (ex. regulamentele, directivele, deciziile, avizele și recomandările)

Question 4

Care sunt particulariățile regulamentelor?

6

Answer 4

1. au caracter general, forţă obligatorie şi aplicabilitate directă;
2. se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
3. intră în vigoare, de regulă, la 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Uniunii Europene sau la o altă dată prevăzută expres în regulament;
4. se adoptă, de regulă, în situațiile în care Uniunea Europeană deține competențe exclusive, având, astfel, scopul de a unifica legea în întreaga Uniune Europeană;
5. se impun instituţiilor Uniunii Europene, statelor membre, autorităţilor şi cetăţenilor acestora;
6. ele devin direct aplicabile în statele membre fără a fi nevoie de transpunerea lor în dreptul naţional.

Question 5

Care sunt riscurile transpunerii regulamentelor?

2

Answer 5

1. non-transpunere sau transpunere incorectă;
2. diferențe legale cu privire la aceeași materie pe teritoriul UE (lipsă de uniformitate legală).

Question 6

Care sunt particularitățile directivelor?

13

Answer 6

1. este un act juridic al Uniunii Europene;
2. este adoptată în urma unei proceduri legislative;
3. destinatarii unei directive ar putea fi: un anumit stat membru, unele state membre sau toate acestea;
4. sunt obligatorii în ceea ce priveşte rezultatul ce urmează a fi atins de către statele membre;
5. au caracter normativ incomplet, lăsând statelor alegerea mijloacelor şi formelor necesare pentru atingerea rezultatului;
6. directiva stabileşte o obligaţie de rezultat în sarcina statelor membre destinatare, care trebuie realizată într-un anumit termen, între 1 şi 5 ani; de regulă, termenul este de 2 ani;
7. de la obligaţia de transpunere a directivei, statul nu se poate eschiva nici prin invocarea legislaţiei proprii, nici prin invocarea faptului că, nici alte state membre nu au preluat directiva la termen;
8. până la împlinirea termenului, statul nu poate fi tras la răspundere pentru întârzierea transpunerii;
9. autoritățile naționale trebuie să comunice Comisiei Europene măsurile de transpunere;
10. transpunerea este obligatorie, dar nu este necesară copierea textului unei directive într-un text național. Cu toate acestea, aceasta este cel mai bun mod de a evita orice diferende. Implementarea parțială sau selectivă a unei directive este contrară legislației UE;
11. o directivă intră în vigoare la data specificată de aceasta sau dacă nu este specificată nicio dată, atunci în termen de 20 de zile de la data publicării sale în Jurnalul Oificial;
12. după intrarea în vigoare a directivei, statul trebuie să transpună directiva într-un termen fix (în majoritatea cazurilor termenul nu depășește 2 ani);
13. după expirarea termenului de transpunere, legea care transpune directiva va face parte din dreptul intern.

Question 7

Care sunt particularitățile deciziilor?

6

Answer 7

1. nu au un domeniu general de aplicare (nu se aplică erga omnes – în relație cu toată lumea);
2. o decizie poate fi luată doar într-un caz individual;
3. în majoritatea cazurilor, deciziile sunt emise de Comisie în materie de concurență;
4. acestea pot fi adresate unui anumit stat membru sau oricărei persoane juridice sau fizice (unei persoane specifice);
5. o decizie este obligatorie în totalitatea sa față de cei cărora li se adresează;
6. deciziile sunt notificate destinatarilor lor și aceștia au dreptul de a contesta deciziile în fața CJUE (procedura de anulare).

Question 8

Care sunt particularitățile recomandărilor și avizelor?

6

Answer 8

1. sunt acte instituționale lipsite de efect obligatoriu;
2. sunt adoptate în domenii în care UE nu are competențe legislative;
3. ele au o semnificație politică;
4. nu au consecințe juridice (pot fi emise de principalele instituții ale UE: Comisie, Consiliu, Parlament);
5. avizul este exprimarea unei păreri asupra unei probleme date;
6. recomandarea este un instrument de acțiune indirectă urmărind aproprierea legislațiilor statelor membre.