Plumb George Bacovia Flashcards
Context
Poezia simbolistă „Plumb” deschide volumul cu acelaşi titlu, apărut in 1916, definindu-l în totalitate.
Curent literar
Textul poetic se înscrie în estetica simbolistă prin temă și motive, prin cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondențe, decor, cromatică, tehnica repetițiilor ce conferă poeziei muzicalitate interioară și dramatism trăirii eului liric.
Specie literară
„Plumb” este o elegie (exprimă sentimentul de tristețe, spaima de moarte) realizată ca un monolog liric.
Tema
Condiția poetului izolat într-o societate lipsită de aspirații și artificială.
Motive lirice
plumbul, cimitirul, sicriele, cavoul, somnul, väntul, frigul; laitmotivul „stam singur,,
Viziune despre lume
Este sumbră, fără speranță și tragică; lumea este imaginată ca un imens cimitir.
Lirism subiectiv
Exprimarea directă a sentimentelor; prezența mărcilor subiectivității: persoana I singular a verbelor ,,stam”, „am început”, „să strig”, persoana I singular dedusă din adjectivul posesiv „(amorul) meu”.
Ipostaze lirice
In prima strofă, eul liric apare în ipostaza insinguratului; strofa a doua este dominată de moartea amorului.
Titlul
Simbolul „plumb” sugerează apăsarea, angoasa, universul monoton. Prin repetare, devine motiv central, cu diferite sugestii senzoriale: tactile, cromatice, auditive.
Compoziția
Poezia este alcătuită pe principiul simetriei, din două catrene construite pe baza cuvântului „plumb”, repetat de şase ori în poziții simetrice, paralelismul sintactic fiind în strânsă legătură cu tehnica simbolistă a repetițiilor.
Imaginarul poetic
Acesta uzează de numeroase figuri de stil: de sunet, de construcție, semantice: aliterații, repetiții, paralelism sintactic, personificări, epitete etc.
Strofa l
Este descrisă lumea exterioară prin termeni din câmpul lexico-semantic al morții; se conturează un cadru apăsător, sufocant, izolat, mohorât.
Strofa a ll-a
Plumbul a cuprins și lumea interioară, tragicul existențial este generat de moartea iubirii. Metafora ,aripile de plumb” sugerează imposibilitatea salvării.
Expresivitatea
Expresivitatea are surse multiple, în plan morfosintactic, fonetic și prozodic, lexical. De pildă, în plan morfologic, verbele la imperfect, dispuse simetric. In paralelism („dormeau”l,,dormea”, „scârțâiau”,atârnau”) sau repetate în versul-refren („stam”/,stam”, „era”Lera”), plasează confesiunea poetică într-un trecut nedefinit, ca într-un coşmar din care eul liric nu poate scăpa.
Sugestia
impresia de coşmar se amplifică prin imagini auditive, vizuale, cinetice și tactile.