Floare Albastra Mihai Eminescu Flashcards
In ce an a fost scrisa si publicata poezia? Unde a fost publicata?
A fost scrisa in anul 1872 si publicata 1873 in revista ,,Convorbiri literare”.
In ce specie literara se incadreaza poezia ,,Floare Albastra”?
specii literare: poem filosofic, eglogă (idilă cu dialog) şi elegie (poezie în care sunt exprimate sentimente de tristețe, regret, melancolie).
Teme si motive
tema (iubirea și natura, condiția geniului, aspirația spre absolut), motivele literare (floare-albastra, stele, nori, ceruri nalte, padure, trestia, luna, noaptea, codrul, izvoare;),
Viziune romantică (despre lume)
Sunt asociate și puse în contrast în viziune romantică două moduri de existență și ipostaze ale cunoașterii: cunoașterea absolută (culoarea „albastră”) și cunoașterea terestra (,,floare”)
Ipostaze lirice
Ca în lirismul de măști, eul liric împrumută pe rând două ipostaze masculin - feminin sau omul de geniu - femeia iubită; lirismul subiectiv reiese prin folosirea mărcilor gramaticale ale eului liric.
Titlu
Titlul fixează simbolul central, având ca punct de plecare un motiv romantic de circulație europeană, ce sugerează aspirația spre fericirea prin iubire.Motivul literar asociază substantivul „floare”, care simbolizează viața, și culoarea „albastră”, simbolul eminescian al infinitului, al marilor depărtări, al idealului.
Compoziția romantică
Cele paisprezece strofe alcătuiesc patru secvențe poetice, prin alternanța a două planuri, cosmic-terestru, geniul vocea masculină și iubita.
Prima secvență
Prima secvență (primele trei strofe) reprezintă monologul fetei și ia forma reproşului, tânăra folosind simbolurile eternității pentru a configura imaginea lumii reci a ideilor abstracte.
A doua secvență
Meditația bărbatului, din strofa a patra, constituie cea de-a doua secvență poetică și conține reacția îndrăgostitului la reproşurile fetei.
A treia secvență
Secvența a treia, care conține strofele V - XII, este cea mai amplă și continuă monologul fetei din prima secvență. De această dată, ea adresează bărbatului chemarea la împlinirea iubirii în spațiul terestru, în cadrul naturii feerice.
A patra secvență
Ultima secvență poetică (strofele XIII - XIV) este a doua intervenție a vocii lirice din strofa a patra și reprezintă o continuare a meditației bărbatului asupra iubirii trecute, pe care o proiectează, de această dată, în ideal.
Simetria secventelor
Simetria celor patru secvențe poetice este potențată de monologul liric al fetei, care exprimă termenii antinomici (lumea lui - lumea ei), punctat de cele două reflecții ulterioare ale bărbatului.
Expresivitatea la nivel morfologic
Verbele la prezentul etern redau lumea ideilor sau vesnicia naturii („urcă”, „stă”),
Verbele la viitor din monologul fetei proiecteaza aspirația spre iubire în reverie,
Verbele la trecut, din meditația bărbatului, redau reflecția și distanțarea temporală (,am râs”, ,te-ai dus”, „a murit”).
Expresivitatea la nivel lexical
Vorbirea populară și limbajul familiar accentuează intimitatea („incalte”, „nu căta”).
Figurile de stil și imaginile artistice
Epitetul („prapasti märeață”, „trestia cea lină”);
Personificarea (,,izvoare plâng în vale”);
Comparația (,,rosie ca mărul”);
Inversiunea (,,albastra-mi, dulce floare”);
Metafora („râuri în soare”);
Simbolul (,,floare albastra”, „ceruri-nalte”);
Repetiția (,Floare-albastră! floare-albastră!..”)