Aci sosi pe vremuri de Ion Pilat Flashcards
Context
Poezia „Aci sosi pe vremuri” este o poezie de factură tradiționalistă, inclusa in volumul „Pe Argeş în sus”, apărut in 1923.
Curent literar
Poezia aparține tradiționalismului prin: tema timpului trecător, respectarea prozodiei clasice, orientarea spre trecut (motivul amintirii, casa părintească), descrierea cadrului natural, rural și a trecutului legendar.
Specie
Poezia este o meditație nostalgică
Viziunea despre lume
Viziunea despre lume, de influență tradiționalistă, poate fi redusă, după märturisirile poetului, „la viziunea pământului care rămâne aceeași, la presimțirea timpului care fuge mereu”.
Tema
Tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu aceea a repetabilității destinului uman.
Tematica rurală, preferată de tradiționalişti, se armonizează cu tema iubirii și tema timpului, într-o construcție simetrică, de factură clasică.
Motive literare
Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive literare specifice „casa cu pridvor”, „lanuri de secară”, „berzele”, „clopotul din turmul vechi”. Povestea de dragoste se desfășoară sub semnul ocrotitor al nopții și al lunii, motive romantice revalorizate în cheie tradiționalistă.
Lirism
Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv evocarea iubirii de odinioară a bunicilor, cu elemente de narativitate si meditație cu caracter general-uman, şi lirismul subiectiv, în comunicarea directa a trăirilor și sentimentelor eului liric, la persoana I singular şi în meditatia asupra trecerii timpului (apar indici spațiali și temporali: aici - acolo, acum atunci).
Titlu
Titlul fixează cadrul spațio-temporal al iubirii, prin indici de spațiu (adverbul ,,aci”, in formă populară) și de timp (locuțiunea adverbială „pe vremuri”). Verbul la perfect simplu „sosi”, marchează legătura dintre trecut si prezent.
Compozitie
Compozițional, poezia cuprinde 19 distihuri și un vers final liber, având rolul de laitmotiv și sugerând îndepărtarea de modelul clasic.
Poezia este alcătuită pe principiul simetriei. Cele două planuri temporale, trecutul și prezentul, sunt dispuse succesiv, ceea ce accentuează ideea de repetabilitate a vieții și a iubirii. Între ele se intercalează o secvență elegiacă astfel încât textul are trei părți.
Prima parte
Prima parte corespunde cu planul trecutului: evocarea iubirii de ,ieri” a bunicilor. Este alcătuită din două secvențe poetice: în primele trei distihuri, este descris decorul poveștii de dragoste, iar următoarele şapte distihuri cuprind scenariul iubirii bunicilor.
Partea a doua
Partea a doua este o meditație pe tema trecerii timpului; ea face legătura dintre planurile trecutului și prezenului.
A treia parte
A treia parte surprinde, simetric față de cea dintâi, în cele şapte distihur, scenariul iubirii din prezent. Versul independent din final, cu rol de laitmotiv, ,,De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat”, încheie planul prezentului prin reluarea unei imagini simbolice din prima parte, în care turnul și clopotul devin simboluri ale repetării destinului.
Figuri de stil
Ideile poetice sunt susținute, din punct de vedere stilistic, de folosirea metaforelor și epitetelor („casa amintirii”, ,ochi de peruzea”, ,ochi de ametist”) și a comparației, prin paralelism între trecut şi prezent. Expresivitatea se realizeaza prin alternanța timpurilor verbale sugerând planurile trecut și prezent evacate in poezie. Sugestia poetică se concretizează mai ales la nivel lexical, termenii din câmpul semantic al naturii („codru”, plopii”, ,,lanuri de secara” , ,, luna” , ,,campia”) , care configureaza cadrul rural.
Elemente de prozodie
Poezia are prozodie tradiționalistă: distihuri cu rima împerecheată, ritmul iambic și măsura versurilor de 13 - 14 silabe. Versul independent din final relativizează într-o oarecare măsură construcția clasică.
Concluzie
„Aci sosi pe vremuri” de lon Pillat aparține literaturii tradiționaliste prin compoziția de factură clasică și prin abordarea unei tematici specifice acestei direcții literare: universul rural, cadrul natural, nostalgia trecutului, trecerea implacabilă a timpului.