Diagnostic si evaluare Flashcards
Care sunt tipurile de evaluare
clinica (in functie de scop)
Pentru luarea unor decizii privind tratamentul (la inițiativa psihiatrului, a pacientului sau a aparținătorilor) sau cu rol consultativ (ex. la inițiativa unor instituții ale statului)
In cadrul psihoterapiei, ca parte a anatomiei actului psihoterapeutic:
- evaluare
- conceptualizare
- interventie
=> pe baza relatiei terapeutice
Care sunt modalitatile prin care se poate face diagnosticul si evaluarea clinica?
Diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-o categorie nosologică şi particularizarea acesteia pe subiect);
Diagnostic funcţional (pe problemă) - fiecare problemă este tratată separat (accent pe factorii activatori, consecinţe, factori ce fac să fluctueze simptomul, etc.).
Faza 1 a procesului de evaluare clinica
Discuție inițială menită să dezanxietizeze pacientul
Inregistrarea unor date demografice
Motivul trimiterii
Interviu inițial:
- simptomatologie
- debut și evoluție
Istoric psihiatric și medical
Condiții social-economice și
background familial
Stabilirea unui diagnostic prezumtiv și a unor factori etiologici ipotetici
Faza 2 a procesului de evaluare clinica
Investigare a comportamentului și a funcțiilor psihice:
- percepție
- comportament
- memorie
- trăsături de personalitate
- obsesii
- compulsii
Clarificarea diagnosticului prezumtiv
Faza 3 a procesului de evaluare clinica
Diagnostic prin interviu
Teste psihologice:
- nivelul afectiv
- cognitiv
- comportamental
- interpersonal
- somatic
- socio-profesional,
- abilități etc
Principii de facilitare a diagnosticarii si evaluarii clinice
- alternarea întrebărilor deschise cu întrebări închise
- comunicare non-verbală adecvată
- utilizarea reflectărilor empatice
- atenție la ceea ce spune pacientul, dar și la felul în care spune
Sursele rezistentelor
- afectare funcțională marcată
- expectanțe neîntrunite față de terapie sau terapeut
- nu a venit la terapie/evaluare din proprie inițiativă
Tehnica de spargere a rezistentelor - afectare funcțională marcată
Obținerea informațiilor de la aparținători
reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri
Tehnica de spargere a rezistentelor - expectanțe neîntrunite față de terapie sau terapeut
Reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri
Tehnica de spargere a rezistentelor - nu a venit la terapie/evaluare din proprie inițiativă
Reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri
Limitele diagnosticului descriptiv/categorial
- comorbiditatea crescută a unor tulburări
- heterogenitatea (posibilitatea prezentării unor seturi complet diferite de manifestări)
- tulburări fără alte specificații
Directii noi in evaluare si diagnostic
realizarea unui diagnostic dimensional
realizarea unui diagnostic focalizat pe simptom
realizarea diagnosticului pe bază de prototip
dezvoltarea unui diagnostic categorial focalizat pe mecanisme etiopatogenetice
utilizarea unor instrumente adecvate din punct de vedere teoretico-metodologic
Criterii pentru a ne asigura ca un instrument este util in contexte clinice
Standardizare: instrucțiunile, administrarea, cotarea și interpretarea sunt detaliate și nonambigue - repetabilitatea rezultatelor
Fidelitate: acuratețea instrumentului de diagnostic (prin consistență internă, test-retest sau interevaluator)
Validitate: instrumentul măsoară ceea ce își propune să măsoare (conținut, convergentă, discriminantă, concurentă, predictivă)
Validitate diagnostică: măsura î care instrumentul este util pentru luarea unor decizii clinice (pragurile sale permit detectarea unei tulburări)
Validitate incrementală: măsura în care utilizarea instrumentului prezice decizii clinice superioare
Fezabilitate: raportul cost beneficii
Obstavole in evaluarea bazata pe dovezi
Datele arată că deopotrivă psihiatrii și psihologii clinicieni adesea nu au încredere în posibilitatea de a implementa evaluarea bazată pe dovezi, folosesc strategii neștiințifice și/sau se bazează excesiv pe experiența anterioară sau pe perspectiva informală a colegilor; obstacole:
- lipsa timpului, a trainingului și a motivației de a urmări evoluția domeniului
- discrepanțe în angajamentul științific la nivel național și în
- accesibilitatea infrastructurală și lingvistică a resurselor științifice
- urmărirea rigidă a tradiției
- obstacole la nivel atitudinal
Elemente centrale ale actului psihoterapeutic
- Diagnostic și evaluare clinică
- Conceptualizare clinică (generală și specifică)
- Tehnici de intervenție
- Relație terapeutică
Secventa derularii psihoterapiei
Ședința 1: rol explorator
Ședința 2 (sau ședințele 2 și 3): diagnostic și evaluare clinică
Ședința 3 (sau 4): conceptualizare și lista de probleme
Ședința 4 (sau 5) -> : intervenția psihoterapeutică propriu zisă
Obiective pentru prima sedinta
- Imagine de ansamblu asupra problemelor pacientului: ce fel de intervenție ar fi, am competența de a o derula?
- Psihoeducație în legătură cu boala: factorii psihologici relevanţi
- Psihoeducație în legătură cu terapia: ce este psihoterapia, cum funcţionează, care va fi structura ședinţelor, la ce să se aștepte, numărul estimativ de ședinţe
- Administrarea bateriei de teste psihologice (temă de casă)
- Stabilirea unor detalii administrative: frecvența și costul ședințelor, programarea și anularea ședințelor etc.
- Punerea bazelor relației terapeutice
Rolul primei sedinte
- Educarea pacientului cu privire la probleme și psihoterapie
- Inducerea speranței de însănătoșire/ameliorare
- Formularea unor așteptări realiste față de terapie
⇒ normalizarea reacțiilor pacientului față de boală și terapie
Sedinta 2 (sau 2 si 3)
Etape:
1. Se colectează rezultatele de la testele psihologice (măsurarea manifestărilor și a mecanismelor etiopatogenetice), care vor fi ulterior cotate și interpretate
2. Se administrează interviul clinic (ex. SCID) în scopul stabilirii diagnosticului - durează 1 sau 2 ședințe în funcție de complexitatea simptomatologiei
Sedinta 3 (sau 4)
Pacientul trebuie să știe:
1. Care sunt problemele
2. De ce au apărut problemele
3. Ce se poate face pentru a le ameliora
(În cazul consilierii, conceptualizarea și lista de probleme se efectuează în ședința 2)
Conceptualizarea modelului stres-vulnerabilitate
Stresori - se listeaza stresorii psihosociali si/sau biomedicali
Vulnerabilitate - se listeaza mecanismele etiopatogenetice
Tulburari - se listeaza problemele psihologice conform DSM, iar fiecare este analizata la nivel subiectiv, fiziologic si comportamental
Lista de probleme - cum se traduc problemele conform DSM in probleme de viata
Sedinta 4 (sau 5)
Abordarea problemelor din lista, pe baza modelelor ABC cognitiv si comportamental.
Structurarea sedintelor:
1. Verificarea stării clinice a clientului
2. Verificarea temei pentru acasă
3. Stabilirea agendei terapeutice
4. Derularea agendei terapeutice
5. Formularea temelor pentru acasă
6. Sumarizare și feedback
Ultimele 4 sedinte → integrare si prevenirea recaderilor
Componentele planului de interventie
- Lista de probleme
- Scopurile terapeutice
- Planificarea terapiei
- Obstacole în terapie
- Rezultate și concluzii
Blocaje care tin de pacient in CBT
- nu conștientizează că are o problemă
- expectanțe nerealiste despre terapie
- abilități cognitive/ nivel educațional scăzut, dificultăți economice, suport social limitat
Blocaje care tin de scopul interventiei in CBT
- tulburarea este severă
- nu se cunosc mecanismele etiopatogenetice sau, dacă se cunosc, nu avem tehnici suficient de eficiente pentru a le aborda
Blocaje care tin de terapeut in CBT
- face erori multiple (teoretice sau metodologice)
- dezvoltă relații contratransferențiale puternice, pe care nu le conștientizează și soluționează
- nu își adaptează intervenția la pacient
Care sunt abilitatile de baza ale terapeutului?
Comportament orientat spre client
secventa de baza a ascultarii
- Adresarea de întrebări
- Abilități de observare
- Abilități de ascultare
- Reflectarea empatică
Elemente de baza ale comportamentului orientat spre client
Contact vizual
Vocea: tonul și ritmul vorbirii să indice preocupare față de client
Menținerea pe subiectul de conversație: sticking to the client’s story
Limbaj non-verbal adecvat, ex. înfățișarea clientului, aplecarea în față, față expresivă, gesturi care să încurajeze comunicarea
Ce efecte au tipurile de intrebari adresate
Intrebari deschise
- Încurajează clientul să vorbească liber
- Lasă clientul să aleagă el direcţia conversaţiei.
Intrebari inchise
- Ghidează comunicarea
- Eficiente în momentul evaluării iniţiale
- Facilitează iniţierea conversaţiei cu clienţii mai puţin deschişi
Ce sa eviti in adresarea de intrebari
- Bombardarea cu întrebări (un șir lung de întrebări, fără a utiliza parafrazări sau sumarizări între acestea)
- Întrebări multiple (adresarea simultană a mai multor întrebări)
- Întrebări retorice
Aspecte importante in observarea clientului
Atenție atât la conținutul celor transmise de client, cât și la formă
- comportamentul non-verbal (ex. postură, gesturi, contactul vizual)
- comportamentul verbal (cu ce începe conversația, când schimbă subiectul, vorbește despre el/alții, focalizat pe aspecte concrete/abstracte)
- discrepanțe între cele transmise verbal vs. non-verbal
Atenție la modificările în comportamentele clientului:
- ce impact are ce îi spunem
- cum i se modifică comportamentul pe parcursul ședinței
- cum i se modifică comportamentul pe parcursul intervenției
Cum se face incurajare
datul din cap
gesturi deschise
repetarea unor cuvinte spuse de pacient
„mm”, „aham”
tăcere
Cum se face parafrazarea
Spusele pacientului sunt redate cu propriile cuvinte pentru a ne asigura noi că am înțeles și ca să îl asigurăm pe el că am înțeles
Componente:
- o rădăcină a propoziției (sentence stem): ex. „Din ceea ce îmi spui, înțeleg că…”
- cuvintele cheie: extragem cele mai importante idei transmise de pacient
- reformulare: într-o formă sintetizată
- verificarea acurateței: „am înțeles bine?
Cum se face sumarizarea?
Similară parafrazării, dar utilizată pentru a clarifica mesajele importante
Ajută la distilarea elementelor cheie
Se realizează la început de şedinţă (ce s-a discutat data trecută), la încheierea unei părţi din şedinţa de terapie şi la final.
