Degeraturi Flashcards
- DEFINIŢIE
Leziuni localizate care rezultă în urma contactului patologic dintre ţesuturile vii şi temperaturile scăzute.
În cazul când expunerea la frig afectează întreg organismul, este vorba de HIPOTERMIE, caracterizată de scăderea temperaturii corporale sub valoarea minim necesară.
- ETIOLOGIEEXPUNEREA LA FRIG, dar (f) de :
ADAPTARE: rezistenţă la frig câştigată sau genetic (eschimoşi - 70grC, aborigeni - 38grC -15 grC, faţă de cei de la ecuator)
FACTORI FAVORIZANŢI:
îmbrăcămintea : grosime, izolaţie, lărgime, uscare
starea psihică: oboseală, apatie
condiţii sociale proaste: sărăcie, război
impregnarea alcoolică
ţesuturi sensibilizate la frig (degerături preexistente)
imobilitatea
- CLASIFICARE
DUPĂ PROFUNZIME (GRAVITATE):
grad I: eritem şi edem localizat. Senzaţie de răceală neplăcută, amorţeli, arsuri. Evoluţie: vindecare naturală spontană.
grad II: + flictene cu conţinut serocitrin şi edem regional. Evoluţie: vindecare naturală, prin descuamare epiderm.
grad III: (flictene cu conţinut hematic) + escară pe fond de alterare a circulaţiei zonale (cianoză persistentă), durere sub formă de parestezii, prurit, (afectare terminaţii nervoase senzitive). Evoluţie: în zonele cu flictene iniţiale pot apare necroze în câteva zile.
grad IV: cianoză intensă, edem, cu tegumente fără circulaţie, inerte. Evoluţie: necroze care apar extrem de rapid (ore)
I+II=superficiale, III+IV=profunde
Clasificarea degerăturilor - degerătura de gradul I :
- forma cea mai uşoară, denumită şi “dermatită eritematoasă”;
- eritem roşu-violaceu, cu uşor edem, însoţit de dureri vii,
senzaţie de arsură, prurit, usturimi sau parestezii; - este reversibilă, după vindecare bolnavul rămâne cu prurit
şi sensibilitate la frig.
degerătura de gradul II :
- forma cu “flictene şi vezicule“;
- leziuni tipice care conţin lichid
clar sau sangvinolent şi
necroza epidermului; - edem, după evacuare → fundul leziunii de culoare violacee → către cenuşiu-necrotic;
- evoluţie lent reversibilă, cu durere şi parestezie↓ ca intensitate→ către dispariţie.
degerătura de gradul III :
Iniţial
- pielea şi ţesutul hipodermic
mortificate, reci, livide,
acoperite de flictene mari,
albăstrui, cu conţinut hemoragic;
Treptat
- se formează escare, lăsând ulceraţii care evoluează timp îndelungat şi se cicatrizează foarte încet;
- regiunea degerată se colorează în gri-albastru-închis şi se instalează gangrena uscată.
degerătura de gradul IV :
- sau “gangrena” uscată sau umedă,
care afectează ţesuturile mai
profunde şi chiar osul; - iniţial uscată, datorită condiţiilor de contaminare bacteriană → gangrenă umedă sau chiar gazoasă;
- după 9 – 17 zile apare şanţul de demarcaţie;
- perioada de cicatrizare este foarte lungă, urmată şi de tulburări nervoase;
- FIZIOPATOLOGIE
Degerătura este expresia unei tulburări locale de la nivelul extremităţilor în mecanismul de termoreglare.
Expunerea la frig generează:
- mecanisme de scădere şi împiedicare a pierderilor de căldură, realizate în principal la nivelul microcirculaţiei, prin vasoconstricţie
- mecanisme de producere de căldură (musculatură, ficat)
Expunerea patologică la frig produce:
***vasoconstricţie cu închiderea anastomozelor arterio-venoase, generând ischemie acută, cu hipoxie acută. Concomitent apare alterarea transmiterii în terminaţiile senzitive, cu prurit, dureri acute (tegument alb). Este o fază compensată, total reversibilă. (grad I+II)
***vasodilataţie patologică, prin deschiderea sfincterelor arterio-venoase, generând ischemie cronică, cu hipoxie cronică (stază, agregare trombocitară, tromboze) şi necroză celulară sau tisulară. Concomitent apare blocarea transmiterii în terminaţiile senzitive, cu anestezie şi sistarea durerii (tegument roşu-violaceu). Fază decompensată, parţial reversibilă sau ireversibilă.
- FIZIOPATOLOGIE
Expunerea patologică la frig produce in ultimul stadiu:
***Sacrificarea extremităţilor, echivalent cu fenomenul de centralizare din hemoragii („centralizarea căldurii”).
***Pierderi mari de căldură, echivalent cu pierderile lichidiene din arsuri, cu posibilitatea apariţiei de şoc hipotermic, echivalent cu şocul combustional.
- FIZIOPATOLOGIE
Şocul hipotermic (temp centrală sub 35 grC) are corespondent în
sindromul de refrigerare.
La temperatura locală de – 2grC (sub temp de îngheţ a ţesuturilor), apa extracelulară îngheaţă, apare hipertonie interstiţială, cu deshidratare intracelulară consecutivă. În sectorul intravascular circulant (ne-exclus) apare deci hipovolemie cu hemoconcentraţie şi hipervâscozitate,
generând acidoză şi oligo-anurie.
Consecutiv, pe plan general apare somnolenţă, adinamie (SNC), hipotonie musculară, hTA, puls filiform, colaps CV (SCV).
- CLINICA DEGERĂTURILOR
SIMPTOME
SEMNE
FORME CLINICE
***degerătura localizată (nas, ureche, buze, mână, picior)
***piciorul de imersie sau de tranşee
Definiţie: Expunerea picioarelor la temperaturi oscilând în jurul a 0 grC, dar asociat cu umezeală rece permanentă.
Picior aflat timp îndelungat în apă rece sau zăpadă umedă în:
- situaţii de stare de inconştienţă (ebrietate, crize patologice)
- împrejurări accidentale (accidente montane, în perioade de dezgheţ)
Variantă umedă de degerătură gr.IV (gangrenă umedă) cu componentă septică importantă asociată încă de la început
***degerătura de altitudine înaltă: Apare în condiţii de frig hipoxic (alpinişti, aviatori)
- TRATAMENT
Tratament de urgenţă
OBIECTIVE:
- > scoaterea de sub influenţa frigului
- > asigurarea unui mediu care să permită reîncălzirea zonei afectate:
- încălzire (defrigerare) progresivă în mediu ambiant sau imersie în apă încălzită progresiv
-> tratamentul elementelor de şoc hipotermic:
reechilibrare hemodinamică (cu lichide la 37 grC), metabolică, echilibrare CR, asigurare condiţii de reluare diureză.
**tratamentul leziunilor locale:
a) general
b) local
- TRATAMENT
Tratamentul leziunilor locale:
a) general vasodilatatoare antitrombotice (heparină) antiagregante (dextran, dipiridamol) antibiotice antialgice sedative b) local pansament plăgi favorizarea eliminării necrozelor + excizia ţesuturilor necrozate (la superficiale: câteva zile, cu vindecare spontană, la profunde: 3-4 săptămâni, cu grefe în plăgi granulare şi amputaţii în gangrene) tratament sechele: atrofii musculare, retracţii tendinoase, poziţii vicioase degete, tulburări vasculare de tip arteriopatie cronică asociată cu neuropatie cronică periferică eventual reconstrucţii
