curs 2 Flashcards
sediu hematopoieza
măduva osoasă (roşie) hematogenă (MOH, MRH)
* *
la nou - născut şi sugar (< 1an)MOH din toate oasele
se restrânge progresiv cu vârstala adult doar în scheletul axial: oase late (stern, coaste, oase coxale)
oase scurte (corp vertebral)
epifizele proximale ale oaselor lungi (femur şi humerus)
etape eritropoieza
- multiplicare şi maturarea precursorilor eritrocitari (CFU-E, proeritroblast, eritroblaşti)
- expulzia nucleului
(eritroblast oxifil reticulocit) - eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie)
subst necesare eritropoieza
Proteine
* Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
* Vitamine: B12, acid folic, B6, C
fier-necesar,aport,pierder,carenta
1 mg/zi, asigurat de aportul alimentar uzual;
- necesar în stări fiziologice (sarcină, cicluri menstruale )
Aportul de fier:
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.
Pierderile
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
Carenţa de fier
anemie feriprivă microcitară hipocromă
vit B12
Principala sursă: alimentele de origine animală.
Necesar = 2-5 g/zi;
Aport – exclusiv alimentar
Absorbţia condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al lui Castle (FI) sintetizat de celulele parietale gastrice
Deficitul de vitamina B12 apare in:
* gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de FI)
* afecţiuni ale intestinului terminal (cu reducerea absorbţiei) * parazitoze (prin captare B12 de către parazit)
Carenta de vitamina B12
anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă sau Biermer)
ERITROPOIETINA
sintetizată de rinichi
- producţia depinde de concentraţia O2 (scaderea oxigenului are efect stimulator)
Efect - creşte numarul eritrocitelor circulante prin:
- stimulareadiferenţierii precursorilor eritrocitari
- scurtarea timpului de maturare - activareaeritrodiabazei
compartiment de generare eritrocite
In maduva rosie hematogena (MRH)
* Cuprinde elemente imature
* In 5 – 7 zile acestea se matureaz
compartiment circulant eritrocite
In torentul sanguin
* Cuprinde E mature şi
un nr. de reticulocite (5-15‰)
* Supravietuiesc 100-120 zile
compartiment de distrugere eritrocite
n splină, în ficat şi MRH
* Cuprinde E îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
eritrocite-nr,forma,dimensiuni,culoare
4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9 0,7 mil/mm3; - femei = 4,3 0,6 mil/mm3. Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7m;
- GEM=1,7–2,5(2)m;
(în centru - cu 1 m < decât periferic) Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
variații de număr eritrocite
De număr
numărului de eritrocite = anemie
numărului de eritrocite = poliglobulie
De formă
ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite \
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite
De dimensiuni
DEM = microcite
DEM 9m (10-12) = macrocite (megalocite) DEM şi GEM = platicite
De culoare
palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
poopietati eritrocite
Plasticitatea = proprietatea E mature de a îşi modifica forma la trecerea prin capilare cu diametru < diametrul eritrocitar.
2. Plachetarea = proprietatea E de deplasare în fişicuri in capilare. 3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări mecanice, chimice,
osmotice, biologice
4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus de a sedimenta în virtutea gravitaţiei (in sangele recoltat pe anticoagulant)
VSH = 1-10 mm/h la femei;
= 2-13 mm/h la bărbaţi
= 0,5 - 1 mm/h la nou-născut.
5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta razele de lumină
hemoglobina
HEMOGLOBINA = cromoproteină porfirinică cu structură cuaternară alcătuită din 4 unităţi1 unitate de Hb cuprinde 1 grupare HEM + 1 lanţ polipeptidic globinic
hemul
componenta prostetică (non – proteică) a Hb cuprinde 4 inele porfirinice + 4 atomi de Fe2+
ROL: fixează reversibil O2 pe Fe2+HbO2
globina
componenta proteică a Hb
tetramer alcătuit din 2 perechi identice de lanţuri polipeptidice
ROL: fixează reversibil CO2 pe grupări - NH2Hb-NH-COOH
fiziologia hemoglobinei
a) Hb ADULTULUI (HbA)
* înlocuieşte HbF
* la adultul normal există:
97 - 98% HbA1 – lanturile globinice: 2,2 2 - 5% HbA2 – lanturile globinice: 2,2
(b) Hb FETALĂ (HbF) lanturile globinice: 2, 2
* reprezintă la naştere 70-80% din totalul de Hb, apoi scade rapid
derivati fiziologici hbA
OxiHb (HbO2): fixarea reversibilă a O2 pe Fe2+ al hemului
Hb+O2 HbO2
* CarbHb (HbCO2): fixarea reversibilă a CO2 pe - NH2 a globinei
Hb-NH2 + CO2 Hb-NH-COO- + H+
derivati patologici hbA
împiedică formarea HbO2
* CarboxiHb: compus stabil al Hb cu CO
(afinitate pentru Hb de 250 ori mai mare decât O2)
* MetHb: oxidarea Fe2+ la Fe3+
se produce în permanenţă în cantitate redusă (< 1-2% din Hb
totală) datorită intervenţiei sistemului reducător al glutationului
se produce în cantitate mare în prezenţa unor agenţi oxidanţi
(nitriţi, medicamente)“boala albastră” la sugari
funcția de transport a o2 în plămân si țesuturi
La nivelul plămânilor au loc: - fixarea O2 pe hemoglobină
- eliberarea CO2 din HbCO2
La nivelul ţesuturilor au loc: - eliberarea O2 de pe HbO2
- fixarea CO2 carbamaţi
transportul 02 în sânge
- dizolvat fizic în plasmă (1%)
* proporţional cu PO2 - combinat cu hemoglobina (99%)
* reacţia Hb cu O2 - rapid, fiecare atom de Fe2+ al grupărilor hem poate fixa o moleculă de O2, fără modificarea valenţei Fe2+ oxigenare
* fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula de Hb are loc succesiv, cu viteză progresiv crescândă
transportul co2
Forma dizolvată fizic a CO2-5%
= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii
2. Forma combinată fie cu proteinele plasmatice fie cu
hemoglobina eritrocitara-4,5&
* CO2 circula fixat de grupările aminice ale: - proteinelor plasmatice carbamaţi
- Hb carbHb
3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat-90%
- KHCO3 intraeritrocitar si NaHCO3 în plasmă.
catabolismul hemoglobinei
Globina - reutilizată ca sursă de AA în procesele metabolice
* Hemul - degradat Fe + biliverdina
1. Din reducerea biliverdinei Bilirubina indirectă/neconjugată (BI) - transportată în sânge legată de albumine
2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic Bilirubina directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare
4. La nivelul intestinului gros, sub acţiunea enzimelor reducătoare ale
florei microbiene:
BD urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat stercobilinogen şi stercobilină se
elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune din Ubg se abs.la nivel intestinal v. portă - ficat
reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic).
7. O cant. de Ubg din sânge este excretat de rinichi (1%).
bilirubina
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
: hiperbilirubinemie colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
* hemoliză excesivă (icter hemolitic)
* obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile biliare)(icter mecanic)
* hepatocitoliză (icter hepatic).
leucocite-clasificare
granulocite: – neutrofile,
– eozinofile,
– bazofile
* agranulocite:
– monocite
– limfocite
leucopoieza-def
procesul de formare a LEUCOCITELOR ADULTE
din celula stem pluripotentă (CSP) sau hemocitoblast
leucocite-nr
elemente nucleate = 5000-10000/mm3
leucocitoza
Leucocitoză (>10000/mm3)
- fiziologic: la sugari, gravide
- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii, leucemie, tumori
leucopenie
Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări
postinfecţioase
- patologic:afectarea măduvei hematogene (radiaţii, medicamente, substanţe toxice)
granulopoieza
DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea şi maturarea precursorilor granulocitari la nivelul MOH
ETAPE:
1. CSP Celula stem “mieloidă”
2. Celula stem “mieloidă” Mieloblast
Promielocit
3. Promielocit serii granulocitare
granulocite
GRANULOCITELE NEUTROFILE
*Ø=10-15 m *nucleu polilobat *citoplasmă roz pal *granulaţii N.
GRANULOCITELE eo
*Ø= 10-15 m, *nucleu bilobat, *granulaţii Eo în toată citoplasma
GRANULOCITELE bazofile
*Ø= 10-15m
*nucleu reniform
*granulaţii mari metacromatice, care acoperă citoplasma şi nucleul.
BAZOFILE
funcția neutrofilelor
funcţia principală, intervine în apărarea nespecifica a organismului contra infecţiilor (prima linie de apărare)
* inglobarea şi distrugerea de particule din mediul extracelular
Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul inflamator (prin emiterea de pseudopode pe direcţia de înaintare)
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele endoteliale de la nivelul venulelor postcapilare
3) Diapedeza = traversarea printre celulele endoteliale spre ţesut 4) Fagocitoza propriu-zisă. Cuprinde:
- Opsonizarea
- Ingestia particulei
- Digestiaşibactericidia
funcția eozinodilelor
Functia fagocitara: Eo are activitate bactericidă mai redusă decât neutrofilele
* Functia secretorie - Eo secreta substante care participă la: – distrugerea paraziţilor
– reactiile alergice
eozinofilie
ozinofilie = cresterea numarului de Eo
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (toxoplasmaoză, lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme, psoriazis)
- în leucemia cu eozinofil
funcția bazofilelor
Funcția secretorie se realizează după ce bazofilele migrează în țesuturile țintă (piele, căi respiratorii, tract digestiv) acolo unde se transformă în mastocite.
Degranularea mastocitelor este declanșată de: * alergene
* IgE (anticorpi antialergene).
Se eliberează:
* Histamină–responsabilăde manifestările alergiei, inclusiv de șocul anafilactic
* Heparină–factoranticoagulant care împiedică activarea factorilor plasmatici ai coagulării
* Altifactori
monopoieza
DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea şi maturarea precursorilor monocitari la nivelul MOHCelula stem “mieloidă”
Mieloblast (monoblast)
Promonocit
Monocit (forma circulantă)
Macrofag (forma tisulară)
seria monolito-macrofagica
celule specializate în apărarea organismului migreaza in tesuturi si se transforma in macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori
- creşte capacitatea de fagocitoză
exemple seria monocyte-macrofagica
- celulele Kupffer din ficat
- macrofagele alveolare din plămâni - celulele Langerhans din piele
- celulele microgliale din creier
- celulele mezangiale din rinichi,etc
funcțiile sistemului monocito-macrofagic
. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare nespecifică - Macrofagele fagocitează:
* microbi, inclusiv microbi intracelulari (ex. bacilul tuberculozei)
* unele virusuri
* paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.
* resturi celulare, bacterii moarte
2. Iniţierea răspunsului imun
* macrofagele funcţionează ca celule prezentatoare de antigen (APC): inglobare Ag prelucrare Ag expunere Ag pe suprafaţa recunoaşterea antigenului de către limfocite (care recunosc numai antigene prelucrate)
limfopoieza
proliferarea, diferenţierea şi maturarea precursorilor limfocitari la nivelul MOH şi a timusului
(organe limfoide centrale)
ETAPA I. La nivelul MOH
1. CSP Celula stem “limfoidă”
2. Celula stem “limfoidă limfoblaşti limfoblaşti B limfocite B
limfoblaşti NK celule NK
limfoblaşti T migrează în timus
ETAPA II. La nivelul TIMUSULUI
limfoblaşti T limfocite T
seria limfocitare
componenta celulară majoră din ţesuturile limfatice
- -
nucleul mare, rotund
citoplasmă redusă, culoare albastru deschis.
limfocite b
la contactul cu agentul patogen (antigenul) se diferenţiază în plasmocite
produc 5 clase de Ig (anticorpi)
IgG: 75 – 85% din Ig circulante
IgM: aglutininele anti–grupAB
IgA: - se fixează la nivelul pielii şi a mucoaselor
- se secretă în salivă, suc intestinal, secreţie lactată IgD: receptor pentru antigen al limfocitelor B
IgE: rol în reacţia alergică
limfocite t citotoxice
1.Limfocite T citotoxice (Tc)
= limfocite efectoare, care intervin în:
* citoliza celulelor infectate cu agenti patogeni intracelulari (virusuri) * citoliza celulelor neoplazice
limfocite t helper
2.Limfocite T helper (Th)
* limfocite reglatoare, care modulează activitatea Lf B şi T
* recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte APC
* cooperează cu Lf B => favorizează activarea, proliferarea,
diferenţierea Lf B – stimuleaza imunitatea specifica umorala * elibereaza substante numite citokine:
– stimuleaza imunitatea specifica celulara (limfocite Tc)
– stimuleaza imunitatea nespecifica (celule NK, granulocite,
macrofage)
limfocite t regulatoare
moduleaza/suprima raspunsul imun
celule NK
limfocite efectoare, care intervin în citoliza celulelor proprii devenite “non-self”
* citoliza celulelor infectate cu agenti patogeni intracelulari (virusuri)
* citoliza celulelor neoplazice
* NU NECESITA colaborarea cu alte celule (de exemplu celule prezentatoare de antigen), ele recunosc direct celula tinta
