Concurența Flashcards
Ce reprezintă concurența?
Concurenţa reprezintă rivalitatea ce se naşte pe piaţă, între agenţii economici producători de bunuri şi servicii pentru atragerea clienţilor prin calitatea mai bună a produselor, prin preţuri atractive, prin vânzarea de produse dorite de consumatori.
Ce tipuri de concurență există în funcție de instrumentele luptei de concurență?
Loială
Neloială
Ce reprezintă concurența loială?
Loială sau corectă care se desfăşoară conform reglementărilor legale prin folosirea fără discriminare de către vânzător a instrumentelor economice de luptă concurenţială, care sunt:
menţinerea sau reducerea costurilor şi ridicarea calităţii produselor;
scăderea preţurilor de vânzare;
lansarea pe piaţă a produselor noi care să atragă clienţii;
acordarea de avantaje suplimentare clienţilor (servicii post-vânzare, garanţii, posibilităţi de creditare etc.);
informarea consumatorilor despre caracteristicile produselor etc.
Ce reprezintă concurența neloială?
Neloială care se bazează pe utilizarea unor practici şi metode de vânzare aflate în discordanţă cu normele şi reglementările comerciale în vigoare utilizând instrumente extraeconomice incorecte, ilegale pentru a pătrunde pe piaţă şi a obţine avantaje suplimentare în raport cu ceilalţi concurenţi.
Cele mai uzuale forme de concurenţă neloială sunt:
denigrarea concurenţilor – răspândirea informaţiilor false despre concurenţi;
concurenţa parazitară – folosirea în folosul personal al avantajelor unui concurent fără ca acesta să primească vreun contraechivalent:
(imitaţia vizuală: „Nuts” şi „Nuss”,
auditivă: „Florena” şi „Florina” şi
intelectuală: „Carte Noire” şi „Soire Noire”);
evaziunea fiscală – eschivarea de la plata impozitelor şi taxelor;
dumpingul – vânzarea produselor sub costul lor de producţie ș.a.
Care sunt funcțiile concurenței?
Oferă tuturor participanţilor şanse egale de a obţine profituri convenabile;
Prin intermediul pieţei şi al pârghiilor economice ale acesteia se pune în mişcare întregul sistem de legături dintre agenţii economici impunând acestora şi consumatorilor legile obiective ale producţiei, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri economice;
Reducerea costurilor de producţie;
Stimularea introducerii inovaţiilor, a tehnicilor şi tehnologiilor eficiente în producere şi filiera acesteia;
Sporirea calităţii producţiei, precum şi creşterea capacităţilor de producţie ale întreprinderilor;
Determină satisfacerea mai bună a nevoilor de consum ale populaţiei.
Ce reprezintă concurența imperfectă?
Concurenţa imperfectă se manifestă în acea situaţie de piaţă în care agenţii economici pot să influenţeze, prin acţiunile lor unilaterale, raportul dintre cerere şi oferta de mărfuri, ca şi prin nivelurile preţurilor, în intenţia de a obţine profituri mari şi stabile.
Acest tip de piaţă se prezintă în numeroase forme, ele diferenţiindu-se în funcţie de categoria agenţilor economici de piaţă.
Atunci când piaţa este dominată de un singur vânzător (producător), care îşi impune condiţiile de preţ sau de calitate faţă de consumatori, piaţa se numeşte monopol.
La polul opus se află monopsonul, care este acea formă de concurenţă imperfectă în care un singur cumpărător vizează volumul producţiei, şi preţul acesteia. De obicei, situaţia de monopson se întâlneşte pe piaţa armamentului, unde statul este singurul care achiziţionează produsele date.
Situaţia când pe piaţă se întâlnesc: un vânzător şi un cumpărător piaţa se numeşte monopol bilateral. Un exemplu tipic de monopol bilateral se întâlneşte pe piaţa muncii, unde un patronat se întâlneşte cu un sindicat.
Oligopolul este o piaţă caracterizată prin prezenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr restrâns de producători care, deţinând un segment important de piaţă o pot influenţa în scopul maximizării profitului, bunurile oferite fiind solicitate de numeroşi consumatori.
Ce presupune concurența pură și perfectă?
Concurenţa pură şi perfectă a generat interesul din cele mai vechi timpuri, însă anume exponentul şcolii de la Lausanne, Leon Walras a stabilit criteriile acesteia:
Atomicitatea pieţei care constă în faptul că pe piaţă există un număr mare de vânzători şi cumpărători cu aceeaşi putere economică, astfel încât nici unul din ei nu poate exercita o oarecare influenţă asupra preţului.
Omogenitatea bunurilor. Această condiţie presupune că pe piaţă bunurile sunt aproape identice, perfect substituibile, iar consumatorul indiferent de la care vânzător procură, oricum bunurile au aceeaşi calitate.
Fluiditatea cererii şi a ofertei presupune că volumul, structura şi calitatea cererii coincide exact cu volumul, structura şi calitatea ofertei în timp şi spaţiu.
Mobilitatea factorilor de producţie presupune posibilitatea acestora de a se deplasa liber şi în orice moment de pe piaţa unui produs pe piaţa altuia, iar producătorii pot găsi liber şi nelimitat orice factor de producţie de care are nevoie.
Transparenţa pieţei, care presupune că agenţii economici dispun de toată informaţia despre determinativele pieţei. Modelul concurenţei pure (perfecte) este unul ideal, care pentru sectorul real este o tendinţă, deoarece în realitate domină concurenţa imperfectă. Pieţele care se apropie de o concurenţă perfectă sunt bursele şi pieţele ţărăneşti.
Formula importantă în condițiile concurenței perfecte?
Pe termen scurt echilibrul firmei competitive, volumul optim de producție și maximizarea profitului pot fi realizate cu condiția egalității costului marginal și venitului marginal.
Cmg=Rmg (Cmg-cost marginal, Rmg-venit marginal)
În condițiile concurenței perfecte venitul marginal de la realizarea oricărei unități de bun este același, el rezultă din prețul pieței. Din aceste considerente egalitatea se reprezintă astfel:
Cmg=Rmg=P=AR
