Comportamentul întreprinderii pe piață cu concurență imperfectă Flashcards
Ce reprezintă monopolul?
Monopolul, este o situaţie a concurenţei imperfecte, care are următoarele particularităţi:
existenţa unui singur vînzător;
lipsa produselor substituibile;
imposibilitatea intrării altor firme pe piaţă.
Monopolul nu poate să fie permanent, avînd un caracter provizoriu. Aceasta se explică prin faptul că pe piaţă în permanenţă pot apărea şi fenomene de discriminare prin preţ a consumatorului, care este acea situaţie în care consumatorul plăteşte un preţ mult mai ridicat pentru produsul existent, datorită unor condiţii specifice.
Ce tipuri de monopol există?
1.Monopson – situaţie cînd există un singur cumpărător şi mai mulţi vînzători.
2.Monopol bilateral – situaţie cînd se întîlneşte un singur cumpărător cu un singur vînzător, de obicei se întîlnesc în domeniul producerii armamentului sau pe piaţa muncii (sindicatul, organizaţiile patronatului).
3.Monopol natural – raritatea resurselor creează unele situaţii cînd exploatarea acestora se face doar de către o întreprindere pentru a evita risipa nejustificată de resurse. El este acceptat de societate şi controlat de stat, aici se referă: serviciul de furnizare a energiei electrice, salubritatea teritoriului, canalizarea şi aprovizionarea cu apă.
4.Monopolul tehnic, deţinut de întreprinderile care au posibilitatea să folosească tehnici şi tehnologii performante inaccesibile concurenţei.
5.Monopolul de marcă, apare la întreprinderile ce posedă o imagine şi un bun renume.
6. Monopolul artificial, promovat prin reclamă şi publicitate ofensivă, menit să reţină clientela sau să elimine concurenţa.
7. Monopol public, are la bază proprietatea publică şi este protejat prin lege, subvenţii, este durabil în timp şi nu se supune concurenţei, el apare în ramurile strategice ale societăţii.
8. Monopolul temporar, poziţia de unic vînzător al unei firme pe o durată limitată. Este cazul unei firme care vinde un produs nou, ca singur ofertant pînă cînd produsul respectiv este asimilat de alte firme.
ALTE INFO PE SLIDE
Care sunt consecințele monopolului?
Aşa cum a rezultat din analiza modului de fixare a preţului şi a cantităţii de bunuri pe care firma monopolistă o produce şi o oferă pe piaţă, consumatorii şi societatea în general sunt dezavantajaţi pe două căi:
- nivelul preţului practicat este în mod durabil superior celui care s-ar fi format în condiţiile concurenţei perfecte;
cantitatea oferită pe piaţă este de asemenea inferioară celei pe care o asigură concurenţa perfectă.
De asemenea, absenţa concurenţei şi practicarea unui preţ de vânzare fixat în mod durabil la un nivel superior, atât costului marginal cât şi celui mediu, nu stimulează firma monopolistă să caute posibilităţile tehnologice şi organizatorice pentru obţinerea unor costuri cât mai reduse. Efectul va fi un cost mai ridicat, atât pentru consumatori cât şi pentru societate, comparativ cu concurenţa perfectă.
Un alt dezavantaj evidenţiat în manualele occidentale de ştiinţe economice il reprezintă inegalitatea distribuirii veniturilor. Prin marea sa putere financiară, monopolul poate asigura sponsorizarea unor activităţi culturale, ştiinţifice, sportive, caritabile. Acesta reprezintă un avantaj pentru societate, dar adesea nu este oferit în mod dezinteresat.
Ce presupune concurența monopolistă?
Concurenţa monopolistică este o formă a concurenţei în care se confruntă un număr destul de mare de firme, dar care şi-au diferenţiat produsele din punct de vedere al calităţii, astfel în cît fiecare producător reuşeşte să-şi facă fidelă o clientelă predispusă să accepte o anumită creştere a preţului (piaţa automobilelor).
Concurenţei monopolistice îi sunt proprii următoarele caracteristice:
atomicitatea producătorului – existenţa unui număr mare de producători;
produse similare, dar neomogene. În acest caz producătorul ofertant de bunuri diferenţiate poate influenţa preţul, preferinţele consumatorului şi cantitatea produsă;
fidelitatea clientelei – deosebirile calitative ale produsului, dar şi preferinţele de prezentare, de creditare sau cele legate de serviciile post vînzare tind să consolideze fidelitatea clientelei, prevenind astfel situaţiile în care acesta părăseşte vînzătorul ca urmare a modificării nesemnificative a preţului. Drept urmare cererea va reacţiona mai puţin la modificările de preţ, iar ofertantul poate schimba nivelul preţului în scopul maximizării profitului.
influenţa nesemnificativ a deciziilor de producţie ale unui producător asupra celorlalţi producători existenţi.
accesul relativ liber într-o ramură dată a nevoilor producătorilor, deoarece nu exist anumite restricţii.
Ce presupune oligopolul?
Cuvântul oligopol derivă de la termenul grecesc “oligos” (puţin) şi “polist” (vânzător), având, în acest caz, sensul de “câţiva vânzători pentru un anumit produs dat”.
Oligopolul este o formă a concurenţei imperfecte în care există un număr limitat de producători, care deţin o parte importantă din piaţa unui produs şi reuşesc să influenţeze formarea preţului în scopul maximizării profitului.
Ca formă a concurenţei imperfecte oligopolul poate exista nu numai pentru ofertă, ci şi pentru cerere. Un oligopol va fi de ofertă când pe piaţă se întâlnesc puţini ofertanţi. Dacă un număr redus de cumpărători pot cumpăra bunul sau serviciul produs de un mare număr de ofertanţi, suntem în situaţia de oligopol al cererii, denumit şi oligopson. Oligopolul bilateral reprezintă situaţia în care pe piaţă există un număr mic atât de vânzători cât şi de cumpăratori.
Caracteristica oligopolului
Caracteristica principală a structurilor de piaţă de tip oligopolistic este interdependenţa acţiunilor diferiţilor producători. Pe acest tip de piaţă preţurile produsului, cantitatea vândută, profitul realizat de o firmă, depind, nu numai de cerere, ci şi de reacţiile celorlalte firme la deciziile sale.
Vânzările fiecărei firme depind nu numai de preţul propriu ci şi de cel al concurenţilor săi. Fiecare firmă încearcă să impună propriul preţ sau, dimpotrivă, suportă preţul altora. Poziţia fiecărei firme pe piaţă este, în acest caz, departe de cea de monopol absolut, când ea fixează cantitatea ce trebuia produsă şi, în acelaşi timp, preţul ce să-i permită maximizarea profitului.
În cazul oligopolului, fiecare firmă poate fixa cantitatea pe care o oferă pe piaţă, însă, preţul de vânzare şi, deci şi profitul fiecăreia, depind de deciziile celorlalte firme producătoare ale aceluiaşi produs. Există în acest caz o funcţie de reacţie.
Tipuri de oligopol
duopol - când sunt doi producători
oligopol propriu-zis - când sunt mai mulţi producători.
cartelul- desemnează un acord între mai mulţi producători, ce îşi conservă individualitatea lor, prin care se înţeleg între ei în ceea ce priveşte nivelul preţurilor şi împărţirea pieţelor de desfacere.
trustul- este o însumare a unor capitaluri grupate sub aceeaşi conducere prin faptul că unităţile participante îşi pierd independenţa, atât productivă (lucrând pe baza cotelor stabilite), cât şi comercială. Proprietarii lor devin acţionari, cu dreptul de a încasa dividende, iar conducerea este exercitată de un consiliu de administraţie.
concernul- este o înţelegere oligopolistă ce cuprinde firme din diferite ramuri, grupate pe criteriul cooperării, fie pe verticală, după cerinţele fluxului tehnologic, fie pe orizontală - din ramuri complementare.
conglomeratulForma cea mai complexă de înţelegere oligopolistă, ce concretizează tendinţa de diversificare a activităţii, permiţând realizarea unui profit mai mare simultan pe mai multe pieţe, compensarea conjuncturilor defavorabile pentru unele mărfuri cu cele favorabile pentru altele, reducerea riscurilor legate de desfacerea unui singur produs, asigurându-se astfel maximizarea profitului total.
