VII. ENIGMA OTILIEI Flashcards
Date despre autor
George Calinescu este un prozator si un critic literar din perioada interbelica, creator al romanului de tip balzacian in literatura romana.
Date despre opera
Romanul “Enigma Otiliei” a fost publicat in anul 1938, intr-o perioada de efervescenta culturala, atunci cand, in literatura romana, se manifestau doua curente literare: modernismul, teoretizat de criticul Eugen Lovinescu si promovat in cadrul revistei “Sburatorul”, cat si traditionalismul, promovat in jurul revistei “Gandirea”, apartinand lui
Nichifor Crainic.
Incadrare in curent
Opera se incadreaza in realism prin: tema mostenirii si a paternitatii, tipologia personajelor, cat si prin tehnica acumularii detaliilor.
Introducere Otilia Marculescu
Otilia Marculescu este personajul principal, eponim si modern al romanului, fiind inspirat dupa o verisoara indepartata a autorului.
Aceasta este greu de redus la o simpla schema comportamentala, incadrata intr-o anumita tipologie, fiind personaj modern, construit prin tehnica reflectarii poliedrice.
Statutul social al Otiliei
Otilia este fata celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, ramasa in grija
acestuia dupa moartea mamei sale.
Aceasta nu detine o avere proprie, fiind intretinuta de Pascalopol si Costache.
Studenta la Conservator, nu pentru a urma o cariera muzicala, ci pentru a-si desavarsi educatia.
Ea reflecta asupra conditiei femeii din societatea burgheza, care nu se poate realiza, decat printr-o casatorie avantajoasa.
Statutul moral al Otiliei
De asemenea, Otilia este o fiinta a contrariilor, amestec de inocenta si maturitate, cu un
comportament care intriga sau incanta.
Ea se detaseaza de planul material, dar isi doreste haine de lux; il iubeste pe Felix, dar se marita cu Pascalopol, avand nevoie de o figura paterna in viata ei.
Caracterizare directa Otilia
Naratorul caracterizeaza protagonista prin intermediul personajului reflector, Felix, realizand un portret fizic: “fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, copilaroasa printre multele bucle si gulerul de dantela”.
In plus, este caracterizata de Felix ca fiind: “superficiala doar in aparenta, in fond inteligenta si profunda”, iar Pascalopol ii apreciaza calitatile fetei, gasind scuze pentru usurinta fetei de a fi curtezana.
Autocaracterizare Otilia
Autocaracterizarea poate deruta cititorul, deoarece afirmatiile acesteia sunt contrazise de fapte: “sunt o zapacita, nu stiu ce vreau”, ca mai apoi sa afirme ca “eu sunt facuta pentru barbati plafonati ca Pascalopol”.
Caracterizare indirecta Otilia
Prin gandirea sa, Otilia se dovedeste a fi o fiinta filosofica si o buna cunoscatoare a vietii.
Fata dispretuieste inteligenta feminina care consta in a profita de cei cativa ani, cat dureaza frumusetea.
Trasatura definitorie
O trasatura definitorie a personajului o reprezinta caracterul enigmatic redat atat prin titlul romanului, care exprima misterul feminin, idee sustina de Felix prin afirmatia (“pentru mine ai inceput sa devii o enigma”), cat si cea a lui Pascalopol din final (“pentru mine a ramas o enigma”).
Prima scena reprezentativa
De asemenea, o scena reprezentativa pentru caracterul enigmatic al fetei o constituie scena
discutiei dintre Felix si Otilia despre scrisoarea lasata de acesta, cat si despre sentimentele baiatului fata de ea.
Felix nu indrazneste sa-ti declare sentimentele, de aceea ii lasa o scrisoare in camera, asteptand zadarnic un raspuns din partea acesteia.
Cand o intreaba daca il iubeste, ea raspunde evaziv: “n-a zis nimeni ca te urasta”, iar in privinta scrisorii, fata sustine ca a si uitat de ea, ceea ce-i produce lui Felix o mare confuzie accentuata de caracterul familiar al otiliei si de plecarile neanuntate cu Pascalopol la Paris.
A doua secventa reprezentativa
Un alt episod relevant este dialogul dintre Otilia și Felix care precedă plecarea definitivă a fetei la Paris.
Personajul masculin își mărturisește incă o data sentimentele față de tânăra Otilia ,o iubire sinceră, pură, platonică, proiectată la nivel spiritual ,fiind dispus să se căsătorească cu ea si sa renunte la cariera lui.
Aici, Felix da dovada de naivitate prin oferta pe care o indeamna, iar refuzul Otiliei
reprezinta dobandirea unei gandiri profunde, care indeamna spre sacrificiu, spre solutionare lucida.
Otilia renunta la Felix, desi il iubeste, totul pentru ca acesta sa-si continue cariera.
Titlu
Schimbarea titlului deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna, a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul titular.
Simetria incipit-final
Simetria incipit-final este redata de descrierea străzii și a casei lui moș Costache, din perspectiva lui Felix (intrusul/străinul din familia Giurgiuveanu) în momente diferite ale
existenței sale: în adolescență și aprox. 10 ani mai târziu, „după război”.
Răspunsul dat de catre moș Costache este reluat în finalul romanului:
„Aici nu stă nimeni.”
Concluzie
In concluzie, Otilia este un personaj modern, dezvăluie declinul unei societăți burgheze, conduse după principii morale și sociale, ce nu mai au nimic de a face cu existența reală.
