II. MOARA CU NOROC Flashcards
Definitie personaj
Personajul reprezinta entitatea narativa fundamentala, atat in genul epic, cat si in cel dramatic, conferind viata universului imaginar creat de autor.
Prin intermediul acestuia, evenimentele fictionale relatate capata o semnificatie umana profunda, iar mesajul operei este transmis catre cititor intr-o maniera elocventa si evocatoare.
Date despre Autor
Ioan Slavici este un prozator de seamă din Epoca Marilor Clasici, fiind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române din secolul al XIX-lea.
El este considerat creatorul nuvelei realist-psihologice în scrierile literare românești.
Date despre opera
“Moara cu noroc”, scrisa de Ioan Slavici, este publicata in 1881, in volumul de debut “Nuvele din popor”, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Ce specie e?
Aceasta este o nuvela, o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa,
cu un fir narativ central;
personajele relativ putine pun in evidenta evolutia protagonistului.
Defineste curentul, cat si ce trasaturi are
Fiind o nuvela realist-psihologica, conflictul central este cel moral-psihologic, interior al personajului principal.
In caracterizarea si individualizarea personajelor, se utilizeaza tehnici e investigare psihologica.
Alte trasaturi realiste sunt: dorinta de parvenire, verosimiltatea intrigii si a personajelor, cat si limbajul autentic.
Descrie tema
Tema sustine caracterul realist si psihologic, constand in consecintele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, dublata de tema destinului implacabil
Introducere Ghita
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.
Acesta este un personaj rotund, care evolueaza de la tipicitate, sub determinare sociala, la individualizare, sub pricinuire psihologica si morala.
El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitarile intre cele doua cai, simbolizate de catre Ana (iubirea) si Lica (avutia). Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Statutul social Ghita
Există 2 ipostaze ale protagonistului: cea inițială de cizmar sărac, nemulțumit de condiția sa materială si socială, dorindu-și să asigure un trăi mai bun familiei, dar și o altă ipostază, de cârciumar, hotărât să facă avere cu orice preț.
Introducere caracterizare
Fiind un personaj complex, acesta este caracterizat atat in mod direct, cat si indirect.
Statutul psihologic Ghita
Inițial, un soț bun pentru Ana, un tată grijuliu, el își schimbă cu totul atitudinea, încât ajunge să regrete că are familie, proces psihologic ce va conduce la uciderea Anei și la dezumanizarea completă a personajului.
Caracterizarea directa
Caracterizarea directă se realizează prin autocaracterizare, prin intermediul naratorului și a celorlalte personaje.
Lică intuiește patima lui Ghiță pentru bani și o speculează: “Ai fost om cinstit și am făcut din tine om vinovat”.
Ana îl iubește și îl respectă, dar treptat ajunge să-l disprețuiască, numindu-l “muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.
Naratorul îi realizează un succint portret fizic (“era înalt și spătos”), dar și moral (“era harnic și sârguitor”).
Autocaracterizare
Prin autocaracterizare se observă că personajul se împacă ușor cu defectele sale (“este în mine ceva mai presus de voință mea”), aruncă vină asupra divinității (“ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu”)
Caracterizarea indirecta
De asemenea, caracterizarea indirecta este redata prin fapte, acesta fiind un om harnic, plin de initiativa. In relatie cu Ana, se dovedeste initial a fi iubitor, responsabil, mai apoi iesind la iveala caracterul interiorizat si gelos al personajului.
Statuturi Lica
Antagonistul operei, Lica Samadaul, este un personaj secundar si conflictual.
Din punct de vedere al statutului social, acesta este seful porcarilor, ramanand pe tot parcursul nuvelei egal cu sine.
Caracterul manipulator este o trasatura definitorie, fiind un bun cunoscator al psihologiei umane.
Prima scena reprezentativa
Legatura dintre Ghita si Lica se afla sub semnul patimii banilor, dar si al raportului de forte neechilibrat.
O scena reprezentativa pentru relatia dintre cei doi o constituie scena confruntarii, prezenta in capitolul al v-lea.
Atitudinea de stapan a lui Lica incearca demnitatea protagonistului, ceea ce il face sa isi distruga treptat imaginea de om cinstit.
