Urmarirea penala Flashcards
Obiectul urmăririi penale
(1)Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la
identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora,
pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
(2)Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.
Actele organelor de urmărire penală
(1)Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale şi soluţionează cauza prin ordonanţă, dacă
legea nu prevede altfel.
)Organele de cercetare penală dispun, prin ordonanţă, asupra actelor şi măsurilor procesuale şi
formulează propuneri prin referat. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzăto
ce trebuie sa cuprinda ordonanta
a)denumirea parchetului şi data emiterii;
b)numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte;
c)fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la
persoana suspectului sau inculpatului;
d)obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de
drept ale acestora;
d
1
)atunci când este cazul, menţiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate
fi exercitată;
e)date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi;
f)alte menţiuni prevăzute de lege;
g)semnătura celui care a întocmit-o.
Art. 287: Păstrarea unor acte de urmărire penală
(1)Când legea prevede că un act sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau
confirmată, un exemplar al actului rămâne la procuror.
(2)În cazurile în care procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră
preliminară ori alte autorităţi prevăzute de lege, în vederea soluţionării propunerilor ori cererilor
formulate în cursul urmăririi penale, va înainta copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de
pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu cererea sau propunerea formulată. Organul
de urmărire penală păstrează originalul actelor, în vederea continuării urmăririi penale.
Art. 288: Modurile de sesizare
(1)Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe
de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.
(2)Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului
prevăzut de lege, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare în lipsa acestora.
(3)În cazul infracţiunilor săvârşite de militari, sesizarea comandantului este necesară numai în ceea ce
priveşte infracţiunile prevăzute la art. 413-417 din Codul penal.
ce este plangerea si ce trebuie sa contina si in ce modalitati se poate face
(1)Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i sa cauzat prin infracţiune.
(2)Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul
petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de
identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul
persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea
faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă,
dacă sunt cunoscute.
(3)Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura
rămâne ataşată plângerii.
(4)Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
(5)Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin
semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
(6)Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte
ce persoane pot face plangerea pe langa cel care a suferit vatamarea
(7)Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru
părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.
(8)Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.
Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor
prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau
încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu
plangerea gresit indreptata si plangerea strainului
(9)Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale
administrativă, organului judiciar competent.
(10)În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României,
cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează săvârşirea unei
infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să
primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căreia a fost comisă
infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.
(11)Persoana care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română poate depune plângerea în limba pe care o
înţelege. Odată cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este citată, să primească şi
o traducere a citaţiei.
Art. 290: Denunţul- ce este si conditii sale ce dispozitii de la plangere se aplica sau nu
(1)Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei
infracţiuni.
(2)Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) şi (8)-(10) aplicându-se în
mod corespunzător.
trebuie sa cuprinda aceleasi date ca sesizarea
nu se poate face prin mandatar
trebuie sa respecte aceleasi conditii de forma pt scris, oral si electronic
nu se poate face de soti sau de copilul major si nu se aplica cerintele de limba care sunt la sesizare pt strain
Art. 291: Sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane
(1)Orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul
altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice
persoană cu atribuţii de control, care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea
unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de
îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi
orice alte mijloace de probă să nu dispară.
(2)Orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să
sesizeze de îndată organul de urmărire penală.
Art. 292: Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale
decât cele prevăzute la art. 289-291 şi încheie un proces-verbal în acest sens.
Art. 293: Constatarea infracţiunii flagrante
(1)Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.
(2)Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este
urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii
oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit
infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice
alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.
(3)În cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un procesverbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează
de îndată organului de urmărire penală.
(4)Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu
ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală
Art. 294: Examinarea sesizării
(1)La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea competenţei sale, iar în
cazul prevăzut la art. 58 alin. (3) înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a
sesizării organului competent.
(2)În situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege ori
descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu
indicarea elementelor care lipsesc.
(3)Atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă
vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1),
organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
(4)În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanţă, clasarea
Autorizări sau alte condiţii prealabile efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de o
persoană
Ori de câte ori este necesară o autorizare sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile pentru a se
dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o anumită persoană, parchetul, odată cu
sesizarea instituţiei competente, înaintează un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date şi
informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la
care se solicită autorizarea.
Art. 295: Plângerea prealabilă-ce este, cui se adreseaza-ce dispozitii nu se aplica
(1)Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în
cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
(2)Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.
(3)Dispoziţiile art. 289 alin. (1)-(6) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
se aplica dispozitiile generale de la plangere mai putin ca nu poate fi facuta de sot si alea de acolo + nu se aplica cele cu plangerea gresit indreptata+ nu se aplica cele referitoare la straini
Art. 296: Termenul de introducere a plângerii prealabile
(1)Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a
aflat despre săvârşirea faptei.
(2)Când persoana vătămată este un minor sau un major care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă
specială, termenul de 3 luni curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul său legal a aflat
despre săvârşirea faptei.
(3)În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3
luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
(4)Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul
judiciar necompetent.
(5)Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se
trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Art. 297: Obligaţiile organului de urmărire penală în procedura plângerii prealabile
(1)La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte
condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este
tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea
de clasare.
(2)Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea
prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă
plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează
procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.
Art. 298: Procedura în cazul infracţiunii flagrante
(1)În caz de infracţiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săvârşirea acesteia,
chiar în lipsa plângerii prealabile.
(2)După constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă
aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de
cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare
Art. 299: Obiectul supravegherii
(1)Procurorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală, astfel ca orice infracţiune să fie
descoperită şi orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie trasă la răspundere penală.
(2)De asemenea, procurorul exercită supravegherea activităţii organelor de cercetare penală astfel ca
niciun suspect sau inculpat să nu fie reţinut decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 300: Modalităţile de exercitare a supravegherii-ce trebuie sa verifice procurorul-obligatia organelor de cercetare penala-ce poate face procurorul in exercitarea atrbutiei de conducere a urmarii penale-ce poate face procurorul in virtutea supravehgerii urmaririi
(1)Procurorul, în exercitarea atribuţiei de a conduce şi supraveghea activitatea organelor de cercetare
penală, veghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2)Organele de cercetare penală sunt obligate după sesizare să îl informeze pe procuror despre activităţile
pe care le efectuează sau urmează să le efectueze.
(3)În exercitarea atribuţiei de a conduce activitatea de urmărire penală, procurorul ia măsurile necesare
sau dă dispoziţii organelor de cercetare penală care iau aceste măsuri. Procurorul poate să asiste la
efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să îl efectueze personal.
(4)În exercitarea atribuţiei de supraveghere a activităţii de urmărire penală, procurorul poate să ceară spre
verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat să îl trimită de îndată, cu
toate actele, materialele şi datele privitoare la fapta care formează obiectul cercetării. Procurorul poate
reţine orice cauză în vederea efectuării urmăririi penale.
Art. 301: Trimiterea la organul competent-cand se trimite si cine o dispune-ce se intampla cu acetele efectuate pana atunci-reunirea cauzelor
(1)Când procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală
prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, procedând potrivit art. 63.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), actele sau măsurile procesuale legal efectuate rămân valabile.
(3)Când procurorul constată că există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 43, dispune reunirea
cauzelor, trimiţând ulterior cauza organului competent.
Trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul
(1)Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauză urmărirea penală să fie efectuată de un
alt organ de cercetare decât cel sesizat.
(2)Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul
de la parchetul care exercită supravegherea urmăririi penale în acea cauză, pe baza propunerii
motivate a organului de cercetare penală care preia cauza.
Art. 303: Dispoziţiile date de procuror-ce poate sa dispuna procurorul-caracterul dispozitiilor date de procur si implicarea conducerii organelor-sanctiuni in cazul neindeplinirii sau indeplinirii defectuoase a dispozitiilor
(1)Procurorul poate să dispună cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală de organele de
cercetare penală ale poliţiei judiciare sau de organele de cercetare penală speciale, după caz.
(2)Dispoziţiile date de procuror în legătură cu efectuarea actelor de cercetare penală sunt obligatorii şi
prioritare pentru organul de cercetare, precum şi pentru alte organe ce au atribuţii prevăzute de lege în
constatarea infracţiunilor. Organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare sau ale organelor de
cercetare penală speciale nu pot da îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală.
(3)În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos de către organul de cercetare penală a
dispoziţiilor date de procuror, acesta poate sesiza conducătorul organului de cercetare penală, care are
obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare să comunice procurorului măsurile dispuse, ori poate
aplica sancţiunea amenzii judiciare pentru abaterile judiciare prevăzute la art. 283 alin. (1) lit. a) sau,
după caz, alin. (4) lit. m) ori poate solicita retragerea avizului prevăzut la art. 55 alin. (4) şi (5)
Art. 304: Infirmarea actelor procesuale sau procedurale
(1)Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de cercetare penală nu este
dată cu respectarea dispoziţiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la
plângerea persoanei interesate.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul verificării efectuate de către procurorul ierarhic superior cu
privire la actele procurorului ierarhic inferior
Începerea urmăririi penale in rem-cand si daca autorul este cunoscut-prin ce se face?
(1)Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune
începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă
autorul este indicat sau cunoscut.
(2)Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă
care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) şi g).
inceperea urmaririi in personam si obligatia organului fata de procuror-situatia conditiilor prealabile
(3)Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta
pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin.
(1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de
aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se
supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de
cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.
(4)Faţă de persoanele pentru care urmărirea penală este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii
prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiţii prealabile, efectuarea urmăririi penale se poate dispune
numai după obţinerea autorizaţiei ori după îndeplinirea condiţiei.
Art. 306: Obligaţiile organelor de urmărire penala-obligatiile organelor de urmarire penala dupa sesizare-obligatiile organelor de cercetare necompetente-cum trebuie stranse probele raportat la suspect sau inculpat-prin ce se pronunta asupra propunerilor de probe-probele pt care este necesara interventia procuror sau jud de dl-opozabilitatea secretelor fata de procuror-obligatia organelor referitoare la bunuri
(1)Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după
sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi
identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor
acestora, să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101.
(2)Organele de cercetare penală au obligaţia de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare,
chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competenţa de a efectua urmărirea penală.
(3)După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în
favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului.
(4)Organul de urmărire penală se pronunţă, prin ordonanţă motivată, în condiţiile art. 100 alin. (3) şi (4),
asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competenţei sale.
(5)Când organul de cercetare penală apreciază că este necesară administrarea unor mijloace de probă sau
folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori dispuse, în faza de urmărire
penală, numai de procuror sau, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, formulează propuneri
motivate, care trebuie să cuprindă datele şi informaţiile care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri.
Referatul este trimis procurorului împreună cu dosarul cauzei.
(6)Secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile
procurorului, după începerea urmăririi penale.
(7)Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru identificarea bunurilor şi
valorilor supuse confiscării speciale şi confiscării extinse, potrivit Codului penal.
Aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect
Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această
calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la
art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Art. 308: Procedura audierii anticipate
(1)Atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un
martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi
libertăţi în vederea audierii anticipate a acestuia.
(2)Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază cererea întemeiată, stabileşte de îndată data şi locul
audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor procesuali principali. Când audierea are loc la
sediul instanţei, aceasta se desfăşoară în camera de consiliu.
(3)Participarea procurorului este obligatorie.
(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător cu privire la audierea minorului martor sau
parte civilă, precum şi cu privire la audierea persoanei vătămate dacă, în raport cu persoana acestora
sau cu natura cauzei, procurorul apreciază că evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în
interesul acestora.
Art. 309: Punerea în mişcare a acţiunii penale
si cum se face
(1)Acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când
acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există
vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).
(4)Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului şi la
comunicarea prevăzute la alin. (2).
(5)Organul de urmărire penală continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseşte
nejustificat, se sustrage sau este dispărut.
Punerea în mişcare a acţiunii penale instiintarea inculpatului
(2)Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală
care îl cheamă pentru a-l audia. Dispoziţiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în
acest sens un proces-verbal.
(3)La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei prin care a fost dispusă măsura.
: Dispoziţii privind luarea unor măsuri faţă de făptuitor
(1)În cazul infracţiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor.
(2)Dacă făptuitorul a fost prins în condiţiile alin. (1), persoana care l-a reţinut trebuie să îl predea de
îndată, împreună cu corpurile delicte, precum şi cu obiectele şi înscrisurile ridicate, organelor de
urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.
Art. 311: Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice si posibilitatea procurorului atunci cand analizeaza extinderea
(1)În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date
cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării
juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice.
(2)Când urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană, extinderea dispusă de organul de cercetare
penală se supune confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen
de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte
totodată şi dosarul cauzei
(5)Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire
la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi.
informarea suspectilor despre extinderea urmaririi
(3)Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este
obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea ori cu
privire la schimbarea încadrării juridice.
(4)În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de
urmărire penală are obligaţia să procedeze faţă de aceste persoane potrivit art. 307.