judecata in prima instanta Flashcards
Obiectul judecăţii
Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.
Verificările privitoare la inculpat
(1)La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifică identitatea
inculpatului.
(2)În cazul inculpatului persoană juridică, preşedintele face verificări cu privire la denumire, sediul social
şi sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea şi calitatea persoanelor abilitate să îl
reprezinte
Măsurile premergătoare privind martorii, experţii şi interpreţii
(1)După apelul martorilor, experţilor şi interpreţilor, preşedintele cere martorilor prezenţi să părăsească
sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea sa.
(2)Experţii rămân în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune altfel.
(3)Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit
citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 122.
Aducerea la cunoştinţă a învinuirii, lămuriri şi cereri
(1)La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată,
preşedintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori,
după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecăţii sau să facă o prezentare succintă a acestuia.
(2)Preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înştiinţează pe inculpat cu
privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi
împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate,
celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când
socoteşte că este necesar.
(3)Preşedintele încunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată cu
privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse şi care nu vor fi avute în
vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă
până la începerea cercetării judecătoreşti.
(4)În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă,
preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana
vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă
dispoziţiile art. 396 alin. (10).
Aducerea la cunoştinţă a învinuirii, lămuriri şi cereri-administrarea de probe
(5)Preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe.
(6)În cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite,
mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce
priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.
(7)Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi sau de către persoana
vătămată nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea
contradictorie a părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi sunt avute în vedere de instanţă la
deliberare.
(8)Probele prevăzute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este
necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
(9)Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării
judecătoreşti.
(10)Instanţa poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului şi justa
soluţionare a cauzei
Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii
(1)Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa
procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se
pronunţă asupra cererii.
(11
)Inculpatul poate recunoaşte faptele şi solicita judecarea cauzei în condiţiile prevăzute la art. 374 alin.
(4) şi prin înscris autentic.
(12
)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (11
), dacă inculpatul este minor, este necesară şi încuviinţarea
reprezentantului său legal.
(2)Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de
probe cu înscrisuri.
(3)Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).
Ordinea cercetării judecătoreşti
(1)Instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti când cauza se află în stare de judecată.
(2)Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile cuprinse în
prezenta secţiune.
(3)După audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, se
procedează la administrarea probelor încuviinţate.
(4)Administrarea de probe din oficiu poate fi făcută oricând pe parcursul cercetării judecătoreşti.
(5)Instanţa poate dispune schimbarea ordinii, când aceasta este necesară.
Cercetarea judecătorească în cazul recunoaşterii învinuirii
(1)Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanţa administrează
proba cu înscrisurile încuviinţate.
(2)Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanţa se pronunţă asuprea cererii prevăzute la art.
375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanţa
nu poate acorda decât un singur termen.
(3)Dispoziţiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(4)Dacă instanţa constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părţilor, că încadrarea juridică dată
faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să
atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispoziţiile art. 386 alin.
(2) se aplică în mod corespunzător.
(5)Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este
necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune
efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicându-se în mod
corespunzător
Audierea inculpatului
(1)Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot
pune întrebări în mod nemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea
responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii acestora şi de avocatul inculpatului
a cărui audiere se face. Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot, de asemenea, pune întrebări,
dacă apreciază necesar, pentru justa soluţionare a cauzei.
(2)Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Întrebările respinse se
consemnează în încheierea de şedinţă.
(3)În situaţiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunităţii, acesta va fi întrebat dacă îşi manifestă acordul în acest sens, în
cazul în care va fi găsit vinovat.
(4)Când inculpatul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări ori când există contraziceri între
declaraţiile făcute de inculpat în instanţă şi cele date anterior, preşedintele îi cere acestuia explicaţii şi
poate da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.
(5)Când inculpatul refuză să dea declaraţii, instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat
anterior.
(6)Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.
Audierea coinculpaţilor
(1)Dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea fiecăruia dintre ei se face în prezenţa celorlalţi inculpaţi.
(2)Când interesul aflării adevărului o cere, instanţa poate dispune audierea vreunuia dintre inculpaţi fără
ca ceilalţi să fie de faţă.
(3)Declaraţiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi, după audierea lor.
(4)Inculpatul poate fi din nou audiat în prezenţa celorlalţi inculpaţi sau a unora dintre ei.
Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente
(1)Instanţa procedează la audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente
potrivit dispoziţiilor art. 111 şi 112, după ascultarea inculpatului şi, după caz, a coinculpaţilor.
(2)Persoanele menţionate sunt lăsate să arate tot ce ştiu despre fapta care face obiectul judecăţii, apoi li se
pot pune în mod nemijlocit întrebări de către procuror, inculpat, avocatul inculpatului, persoana
vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi avocaţii acestora. Preşedintele şi ceilalţi
membri ai completului pot de asemenea pune întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa
soluţionare a cauzei.
(3)Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Întrebările respinse se
consemnează în încheierea de şedinţă.
(4)Persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot fi reascultate ori de câte ori este
necesar.
Audierea martorului şi a expertului
(1)Audierea martorului se face potrivit dispoziţiilor art. 119-124, care se aplică în mod corespunzător.
(2)Dacă martorul a fost propus de către procuror, acestuia i se pot pune în mod nemijlocit întrebări de
către procuror, inculpat, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente. Dacă
martorul sau expertul a fost propus de către una dintre părţi, i se pot pune întrebări de către aceasta, de
către procuror, persoana vătămată şi de către celelalte părţi.
(3)Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot adresa întrebări martorului ori de câte ori consideră
necesar, pentru justa soluţionare a cauzei.
(4)Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Întrebările respinse se
consemnează în încheierea de şedinţă.
(5)Martorul care posedă un înscris în legătură cu depoziţia făcută poate să îl citească în instanţă.
Procurorul şi părţile au dreptul să examineze înscrisul, iar instanţa poate dispune reţinerea înscrisului
la dosar, în original sau în copie.
(6)Când martorul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări ori când există contraziceri între
declaraţiile făcute în instanţă şi cele date anterior, după ce martorul a fost lăsat să declare tot ceea ce
ştie, preşedintele poate da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.
lipsa martorilor
(7)Dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală acesta a dat
declaraţii în faţa organelor de urmărire penală sau a fost ascultat de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi în condiţiile art. 308, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi
penale şi ţine seama de ea la judecarea cauzei.
(8)Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecăţii, fie
amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus cu mandat de aducere.
ce se intampla cu martorii audiati?
(9)Martorii audiaţi rămân în sală, la dispoziţia instanţei, până la terminarea actelor de cercetare
judecătorească care se efectuează în şedinţa respectivă. Dacă instanţa găseşte necesar, poate dispune
retragerea lor sau a unora dintre ei din sala de şedinţă, în vederea reaudierii ori a confruntării lor.
(10)Instanţa, luând concluziile procurorului, persoanei vătămate şi ale părţilor, poate încuviinţa plecarea
martorilor, după audierea lor.
(11)Dispoziţiile alin. (1)-(10) se aplică în mod corespunzător şi în caz de audiere a expertului sau
interpretului.
(12)Dispoziţiile art. 130-134 şi art. 306 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
: Consemnarea declaraţiilor
Declaraţiile şi răspunsurile inculpaţilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză se
consemnează întocmai în condiţiile prevăzute la art. 110 alin. (1)-(4), întrebările respinse urmând a fi
consemnate în încheierea de şedinţă potrivit art. 378-380.
Renunţarea la probe şi imposibilitatea administrării probelor
(1)Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot renunţa la probele pe care le-au propus.
(2)După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă
apreciază că nu mai este necesar.
(3)Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu
mai este posibilă, instanţa, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată şi părţile, poate dispune ca
acea probă să nu mai fie administrată.
(4)Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi
încuviinţată de instanţă, aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi
se ţine seama de ea la judecarea cauzei.
: Prezentarea mijloacelor materiale de probă
Când în cauza supusă judecăţii există mijloace materiale de probă, instanţa, la cerere sau din oficiu, dispune
aducerea şi prezentarea acestora, dacă este posibil
Amânarea pentru probe noi
Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este
necesară administrarea de probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei
pentru administrarea probelor
Schimbarea încadrării juridice
Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare
urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă
atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii,
pentru a-şi pregăti apărarea.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 377
alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se
pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre
judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.
Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În situaţia în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanţa
continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.
Terminarea cercetării judecătoreşti
1)Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă procurorul, persoana
vătămată şi părţile dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea
cercetării judecătoreşti.
(2)Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse ori dacă s-au efectuat
completările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească.