apelul Flashcards
Hotărârile supuse apelului
(1)Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
(2)Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot
fi atacate separat cu apel.
(3)Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.
Persoanele care pot face apel
a)procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;
b)inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
c)partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea
ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a
influenţat soluţia în latura civilă;
d)persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;
e)martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă,
precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora;
f)orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură
sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.
(2)Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b)-f), apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul
legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.
Termenul de declarare a apelului
1)Pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune
altfel, şi curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute la art. 406 alin. (1), sau, după caz,
de la data comunicării copiei minutei, în celelalte cazuri.
(2)În cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea
încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi indemnizaţiilor şi cel mai târziu în 10
zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza sau, după caz, în termen de 10 zile de la
comunicarea sentinţei prin care a fost aplicată amenda judiciară sau prin care s-a dispus asupra
cheltuielilor judiciare sau indemnizaţiilor.
(3)Pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile şi curge de la
data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămare
Repunerea în termen
(1)Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen
dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare,
iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
(2)Hotărârea este definitivă până la momentul în care instanţa de apel admite cererea de repunere în
termen.
(3)Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.
(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (3) nu se aplică în situaţia redeschiderii procesului penal cerute de persoana
condamnată în lipsă.
Declararea şi motivarea apelului
Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să conţină următoarele:
a)numărul dosarului, data şi numărul sentinţei sau încheierii atacate;
b)denumirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată;
c)numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţa sau locuinţa, precum şi
semnătura persoanei care declară apelul.
(1) Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să conţină următoarele:
(2)Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei
hotărâre se atacă sau de avocat.
(3)Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul
ei la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
(4)Apelul se motivează în scris, arătându-se motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.
Instanţa la care se depune apelul
(1)Cererea de apel întocmită în condiţiile prevăzute la art. 412 se depune la instanţa a cărei hotărâre se
atacă.
(2)Persoana care se află în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de
deţinere.
(3)Cererea de apel înregistrată sau atestată în condiţiile alin. (2) ori procesul-verbal întocmit de
administraţia locului de deţinere se înaintează de îndată instanţei a cărei hotărâre este atacată
Renunţarea la apel
(1)După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile şi persoana
vătămată pot renunţa în mod expres la această cale de atac.
(2)Asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul
termenului pentru declararea apelului.
(3)Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal sau prin mandatar special.
Retragerea apelului
(1)Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot
retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar
dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un procesverbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a
cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.
(2)Reprezentanţii legali pot retrage apelul, cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiţiilor
prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de
reprezentantul său legal.
(3)Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(4)Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.
Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce
priveşte latura civilă, în afară de cazul când legea dispune altfel
Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale
(1)Instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă
declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2)În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi
cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Neagravarea situaţiei în propriul apel
(1)Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2)De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava
situaţia acesteia
Efectul extensiv al apelului
Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care
acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea
Judecarea apelului -persoane prezente
(1)Judecarea apelului se face cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate.
(2)Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de
deţinere.
(3)Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
probe si ascultari
(4)Instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de
la judecata în fond.
(5)Instanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe
noi, în condiţiile art. 100.
(8)Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a
oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel.
(9)În vederea soluţionării apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.
ordinea de cuvant
(6)Când apelul este în stare de judecată, preşedintele completului dă cuvântul apelantului, apoi
intimatului şi pe urmă procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului,
primul cuvânt îl are acesta.
(7)Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatului i se acordă ultimul cuvânt.
