executarea pedepselor Flashcards
Hotărârile executorii
(1)Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
(2)Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta
Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe
la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului
la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestaţiei:
a)când nu s-a declarat apel sau contestaţie în termen;
b)când apelul sau, după caz, contestaţia declarată a fost retrasă înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs după expirarea
termenului de apel sau de introducere a contestaţiei;
4. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.
Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel şi a hotărârii pronunţate în calea de atac
a contestaţiei
(1)Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost
admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.
(2)Hotărârea pronunţată în calea de atac a contestaţiei rămâne definitivă la data pronunţării acesteia,
atunci când contestaţia a fost admisă şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei care o judecă.
Instanţa de executare
(1)Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic
superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
(2)Hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare,
după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militar.
(3)Când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei de apel sau în faţa instanţei ierarhic superioare,
aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în
executare, în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel sau, după caz, de către instanţa
ierarhic superioară.
(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepţia
celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în
executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de
instanţa care le-a dispus.
(5)Când hotărârea instanţei de apel a fost modificată prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
pronunţată în recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procedează potrivit alin. (3).
(6)În cazul pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate, judecătorul delegat cu executarea din cadrul
instanţei de executare poate delega unele atribuţii judecătorului delegat cu executarea de la instanţa
corespunzătoare în grad instanţei de executare în circumscripţia căreia locuieşte persoana aflată în
Judecătorul delegat cu executarea
(1)Instanţa de executare deleagă unul sau mai mulţi dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în
executare.
(2)Dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau
împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanţa de executare, care va
proceda potrivit dispoziţiilor art. 597 şi 598.
Procedura la instanţa de executare -citati
(1)Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de
executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile
prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de
întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia
penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.
(2)Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.
(21
)Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecată
în vederea rezolvării situaţiilor reglementate în prezentul titlu şi prin intermediul videoconferinţei, la
locul de deţinere, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a
interpretului.
(3)Participarea procurorului este obligatorie.
Procedura la instanţa de executare-cum se judeca
4)După ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor, instanţa se pronunţă prin sentinţă.
(5)Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor
prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.
(6)Dispoziţiile alin. (1)-(5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în
prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În
acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.
Procedura la instanţa de executare-cale de atac
(7)Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu
contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
(8)Judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei
condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la
judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanţei prin care se soluţionează
contestaţia este definitivă. Prevederile alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri
a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de
condamnare;
c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la
executare;
d)când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a
pedepsei
Contestaţia împotriva executării hotărârii penale -unde se face?
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la
art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea
ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau
în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
Rezolvarea contestaţiei la executare
(1)Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută la art. 597.
(2)În cazul arătat la art. 598 alin. (1) lit. d), dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi
situaţiile de existenţa cărora depinde soluţionarea contestaţiei, constatarea acestora se face de către
instanţa competentă să judece contestaţia.
(3)Cererea poate fi retrasă de condamnat sau de procuror, când este formulată de acesta.
(4)După pronunţarea soluţiei definitive ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, se face o nouă
punere în executare conform procedurii prevăzute de prezentul titlu.
(5)Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de
temei legal, de motive şi de apărări.
Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile
1)Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598
alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin.
(1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a
se aplică în mod corespunzător.
(2)Dispoziţiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(3)Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile.
Contestaţia privitoare la amenzile judiciare
(1)Contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în
executare.
(2)Dispoziţiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător
Soluţionarea cererilor fictive
Cererile prevăzute de prezentul titlu în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată
determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile
formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii,
sunt inadmisibile.
