Mic dicționar de cuvinte liturgice Flashcards
ABSIDĂ
perete de zid semirotund
ABSTINENȚĂ
O practică legată de post care constă din renunțarea voluntară la diferite alimente sau activități lumești. Postul reprezintă o formă a abstinenței. (v. Post)
ACATIST
imn de laudă ce se citește sau se cântă în cinstea unui sfânt, a Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului.
ACATISTIER
carte care cuprinde diferite acatiste (imnuri de laudă și preamărire) ale sfinților aflați în calendar, ale Mântuitorului și Maicii Domnului
AER (SFÂNTUL AER)
Cel mai mare dintre cele trei acoperăminte folosite pentru acoperirea Sfântului Potir și a Sfântului Disc în timpul Sfintei Liturghii. Reprezintă vălul în care a fost învelit Trupul lui Hristos. În timpul citirii Crezului, preotul clatină Sfântul Aer, simbolizând cutremurul ce a avut loc la Răstignire și la Pogorârea Sfântului Duh.
AFURISENIE
(excomunicare) - excluderea cuiva din Biserică pe timp limitat, din cauza neascultării sau călcării învățăturii de credință ortodoxă.
AGAPĂ
Cina dragostei, ce avea loc în Biserica veche și despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel în (I Cor. 11:20 -34). Agapa este și numele Vecerniei ce se ține în după-amiaza zilei de Paști. Credincioșii își exprimă dragostea frățească, dându-și sărutul păcii, în amintirea lui Hristos Cel ce a Înviat.
AGHIASMATAR
1) construcție, de obicei rotundă, în care se sfințește aghiasma, la anumite zile și sărbători; 2) carte de cult.
AGHIASMĂ
apă sfințită, fie de Bobotează (aghiasmă mare), fie cu alte ocazii (aghiasmă mică)
AGNEȚ
(miel) - partea pătrată însemnată cu pecete ce se scoate la proscomidie din prima prescură, care, prin sfințire, se preface în Trupul Domnului.
AJUN
ajun se numește ziua dinaintea unui eveniment, a unei sărbători (în ajunul Bobotezei etc.)
AJUNARE
a ajuna înseamnă a posti post negru, fără a mânca nimic toată ziua (ex. în Vinerea Mare și în ajunul Bobotezei), iar seara, numai legume fierte, fără grăsime. Moș Ajun este ajunul Crăciunului, când se postește și încep colindele. Ajunarea, ca orice post, va fi însoțită de rugăciuni și fapte bune.
ALILUIA
(ebr.) „Lăudat să fie Domnul”.
ALITURGIC
fără Liturghie; aliturgice sunt zilele când, după tradiția veche a Bisericii, nu se săvârșește Sfânta Liturghie, nici chiar în mânăstiri. Aceste zile sunt: Vinerea Patimilor, când Iisus a fost răstignit și îngropat (în popor se mai numește și Vinerea Seacă); luni și marți din prima săptămână a Postului Paștilor; miercuri și vineri din Săptămâna Brânzei (ultima săptămână până la lăsatul secului de Paști); vinerea dinaintea Crăciunului și a Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea și atunci se fac numai slujbele Ceasurilor și Vecernia . În zilele aliturgice se postește cu ajunare deplină.
ALTAR
partea cea mai sfântă a bisericii în care stau slujitorii, Sfânta Sfintelor. Locul în care se află Sfânta Masă și Sfânta Împărtășanie. Altarul închipuiește cerul cu tronul Prea Sfintei Treimi.
AMIN
Cuvânt de origine ebraică ce se traduce „Așa să fie”.
AMVON
1) loc mai înalt din naos sau un foișor zidit în perete, unde se citește Evanghelia și de unde se rostește predica;
2) soleea, în unele biserici ține loc de Amvon.
ANAFORĂ
cuvânt grecesc „antidoron”, care înseamnă „în loc de dar”. Anafora este partea rămasă din cele cinci prescuri, ce se sfințesc prin binecuvântare și atingerea de Sfântul Potir Sfântul Disc și se împarte credincioșilor care nu se pot împărtăși.
ANAGNOST
citeț sau lector al textelor sfinte, în timpul serviciilor divine în Biserica creștină din primele veacuri; anagnoștii făceau parte din clerul inferior și aveau ca sarcină a citi în biserică Apostolul (nu și Evanghelia, pe care o citea diaconul sau preotul), pastorale, scrisori, vieți ale sfinților; pe lângă diferite alte servicii (grija cărților de cult, aprinderea lumânărilor, purtarea sfeșnicelor la procesiuni etc.), ei ajutau la învățământul catehetic. Anagnoștii sunt pomeniți în multe documente, începând din sec.
II. Într-o inscripție (sec. VI) în limba greacă de la Tomis, este menționat un anagnost.
ANALOG
(tetrapod) - suport în formă de X, pe care se citește Sfânta Evanghelie
ANASTASIMATAR
carte de cântări bisericești, ce cuprinde cântările Învierii, Vecerniei și Utreniei, pe cele opt glasuri.
ANATEMA
excluderea cuiva definitiv sau temporar din Biserică pentru lepădarea de credință și alte grele păcate împotriva Duhului Sfânt.
ANTERIU
(Reverendă) - Veșmânt preoțesc cu mâneci strâmte care simbolizează moartea față de cele lumești a preotului și dedicarea sa către Dumnezeu.
ANTIDORON
O părticică din anaforă ce se împarte credincioșilor după Euharistie. La început, ea se dădea celor ce nu puteau primi cuminecătura , dar în ziua de astăzi se oferă tuturor credincioșilor.
ANTIFON
1) Un scurt vers din Scriptură, îndeosebi din Psalmi, care se citește sau cântă în timpul serviviului religios;
2) Orice vers sau imn cântat de cor sau cântăreț, ca răspuns către preot sau diacon.
ANTIMIS
pânză fină pătrată pe care este imprimată Punerea Domnului în Mormânt. Antimisul este sfințit de episcop cu Sfântul și Marele Mir și are o părticică din Sfintele Moaște. El stă pe Sfânta Masă și niciodată nu se poate face Sfânta Liturghie fără Antimis.
APOLOGEȚI
Sfinți și alți creștini care au apărat credința Bisericii față de cei din afară, prin prezentarea, explicarea și justificarea credinței noastre. Apologetica este știința teologică de a prezenta, explica și a justifica rațiunea (rostul, importanța) credinței noastre.
APOLIS, APOLYTIKION
Rugăciunea și binecuvântările de încheiere a unei slujbe (se mai numește și otpust)
APOSTAZIE
renunțarea la credință de bună voie
APOSTOL
(trimis) - 1. cartea ce cuprinde Faptele și Epistolele Apostolilor, care se citește în timpul Sfintei Liturghii;
- orice ucenic al lui Hristos, ales și trimis în lume să vestească Evanghelia mântuirii.
APOSTOLAT
activitatea de propovăduire a Evangheliei; misionarism; convingere și dăruire în desfășurarea unei activități
ARHANGHELI
Un ordin îngeresc de mare importanță; ei sunt numiți (a opta ceată îngerească) și căpeteniile cetelor îngerești
ARHIDIACON
Un diacon de rang mai înalt, care slujește de obicei pe lângă un episcop
ARHIEPISCOPIE
Un grup mai mare de biserici ce se află sub jurisdicția unui arhiepiscop
ARHIEPISCOP
Un episcop cu jurisdicție mai extinsă, ce poartă numele de arhiepiscopie
ARHIEREU
înaltă treaptă clericală
ARHIMANDRIT
Un rang care se acordă unui preot călugăr - mai mare decât protosinghel. În tradiția Bisericii Ruse, arhimandriții au dreptul de a purta mitra.
ARHONDARIC
parte a mânăstirii destinată găzduirii pelerinilor, cameră de oaspeți
ARTOS
pâine specială care se aduce spre binecuvântare la diverse slujbe (Litie) sau în anumite momente din anul bisericesc (Sfintele Paști)
ASCET
O persoană (de obicei călugăr) care practică o disciplină trupească și sufletească riguroasă, însuflețită de dragostea către Dumnezeu și care își petrece viața în rugăciune și cugetare asupra cuvintelor și faptelor dumnezeiești.
AXION
imn de laudă ce se cântă în timpul Sfintei Liturghii în cinstea Maicii Domnului
AXIOS
O exclamație care se face la hirotonisire și care simbolizează vrednicia de a deveni un membru al clerului
AZIMĂ
pâine nedospită folosită de evrei la Paște, rememorare a dezrobirii din Egipt. Catolicii folosesc azima la împărtășanie, în loc de pâine dospită (artos) (cum se folosește în Ortodoxie).
