mcn Flashcards
Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturi romane, afirmandu-se ca
deschizător de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv ,,Mara’’ şi prin integrarea elementelor de analiza psihologica în scrierile sale.
scrierile sale- dominate de
conflicte puternice, cum ar fi patima banului,
discrepanțele sociale,
implicațiile socialului asupra individului
scrierile sale - prezinta
satul sau oraşul transilvănean din perspectiva tranziției de la orânduirea tradiționalistă către o nouă formă de organizare, anume capitalismul.
Textul literar ,,Moara cu noroc’’ este publicat în
1881, in volumul intitulat ,,Novele din popor’’.
conflictul se dezvoltă pe
două coordonate:
- una exterioară, care urmărește firul propriu-zis ai evenimentelor
- una interioară, prin definirea implicațiilor pe care le au faptele în planul conștiinței personajului.
Slavici se remarca prin
finetea observatiei în ceea ce priveşte descrierea stărilor sufletești şi a transformărilor comportamentale determinate de acestea.
firul epic evidentiaza tema care prezinta
consecintele nefaste pe care le are setea de imbogatire asupra sufletului omului.
Titlul nuvelei este un
topos literar care desemnează un han aflat la răscruce de drumuri, în pustietate
Locația, o fostă moara, simbol al
perisabilului, este, in esenta aducătoare de ghinion, deşi aparent este un spațiu privilegiat al ,,norocului’’ inavutirii.
Incipitul nuvelei şi finalul ei enunță
cuvintele bătrânei, soacra personajului principal, conferind textului caracter simetric.
Fixarea acțiunii între cele doua raționamente ale bătrânei relevă folosirea
tehnicii narative a punctului de vedere.
Nuvela se deschide astfel cu
sfatul dat de aceasta ginerelui, fost cizmar, care la în arendă hanul de la Moara cu noroc pentru a-si spori câstigurile în vederea deschiderii unui atelier propriu de cizmarie: ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit’’.
vorbele batranei reprezinta
intelepciunea spirituală a poporului, pentru care e mult mai importantă împlinirea sufletească oferită de familie, decât îmbogățirea.
Finalul nuvelei revine simetric la
vorbele bătrânei, rostite în urma tragediei petrecute cu familia sa: „Simțeam eu că nu are să lasă bine, dar aşa le-a fost dat.’’.
Ele explică în mod elocvent faptul că un
fatum potrivnic este voința unei forțe superioare, căreia omul nu i se poate împotrivi.
Relația dintre incipit și final
este
foarte strânsă, soarta familiei lui Ghiță dovedindu-se a fi nemiloasă.
La destrămarea familiei şi la moartea soților din final, contribuie, în primul rând,
dorința nemăsurată a cizmarului de a câștiga bani, neluând în calcul spusele înțelepte ale soacrei sale.
Simetrică este şi prezentarea
drumului, care duce la han, la începutul nuvelei, pentru ca, la finalul ei, acesta să se contopeasca sugestiv cu drumul vieții, căci bătrâna împreună cu cei doi copii își continuă destinul părăsind locul tragicelor evenimente: ..Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe.’’.
Între cele două limite fixate de înțelepciunea populară, se desfăşoară firul epic al nuvelei, de-a lungul celor
şaptesprezece capitole, structurate pe două planuri: al conflictului exterior și al conștiinței personajului principal.
Relațiile temporale și spațiale
sporesc
veridicitatea subiectului. Acţiunea este plasată în Ardeal, în secolul al XIX-lea. Ea se desfăşoară pe parcursul unui an, find simbolic plasată între două repere creștine: sărbătoarea Sfântului Gheorghe şi Paştele.
expozitiunea este o
descriere detaliată a drumului către han, care are rolul de a introduce cititorul pe tărâmul imaginației, şi a locului ales de Ghiță pentru a se muta cu întreaga familie, în vederea asigurării unui venit substanțial
Drumul prezentat în mod […] reliefează
obiectiv
-intruziunea într-un teritoriu al părăsirii, în care este indicat doar popasul, nu şi stabilirea permanentă:
,,De la Ineu drumul de țară o ia printre păduri şi peste tarini lăsând la dreapta și la stânga satele aşezate prin colțurile vailor.
Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, şi după ce a coborât iar în vale, trebuie să faci popas, să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai departe locurile sunt rele.’’.
Spațiul privilegiat al popasului, hanul, are şi el o aparență
- Aceasta denotă
deplorabilă.
- semnele părăsirii; vechea moară are ,,lopețile rupte’’ şi ,,acoperământul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dânsul’’.
Semnificația creştină a celor
cinci cruci aflate în imprejurimea hanului este dublată de o prevestire tragică, pentru că acestora li se vor adăuga încă două în foarte scurt timp.
La început, câștigul noului cârciumar este
multumitor, fiind obtinut pe cale cinstită: „Iara pentru Ghita cârciuma era cu noroc. […] sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câştig bine făcut.’’
Cu toții sunt foarte bucuroşi, dar armonia lor
prevesteşte evenimente de o tensiune dramatică.
Ghiță este
harnic şi întreprinzător, soţia sa, Ana, fiindu-i de mare ajutor
Intriga nuvelei este momentul în care la han își face apariția
Lică Sămădăul, şeful porcarilor din împrejurimi, un personaj straniu, care exercită o influență negativă asupra celor din jur.
Personalitatea sa puternică și înclinația maladivă a acestuia spre rău, vor determina
dezechilibrul sufletesc al lui Ghiță și destrămarea familiei sale.