Macropolitici europene - politica monetară și politica financiară Flashcards
(10 cards)
Statele Membre ale UE care şi-au notificat intenţia de a nu parcurge cea de a treia fază a UEM şi de a nu adopta moneda euro sunt:
a. Marea Britanie şi Danemarca
b. Norvegia și Elveția
c. Marea Britanie și Irlanda
a. Marea Britanie şi Danemarca
Politica monetară a UE are ca principal obiectiv:
a. creșterea veniturilor cetățenilor europeni;
b. stabilitatea monedei euro (un nivel scăzut al inflaţiei şi rate ale dobânzilor reduse);
c. introducerea monedei unice;
b. stabilitatea monedei euro (un nivel scăzut al inflaţiei şi rate ale dobânzilor reduse);
Printre avantajele politicii monetare comune se numără:
a. asigurarea stabilității veniturilor;
b. garantarea că plăţile transfrontaliere în euro se efectuează cu costuri cât mai reduse pentru bănci şi clienţii acestora;
c. asigurarea stabilităţii preţurilor;
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
b. garantarea că plăţile transfrontaliere în euro se efectuează cu costuri cât mai reduse pentru bănci şi clienţii acestora;
c. asigurarea stabilităţii preţurilor;
Multiplicarea avantajelor monedei unice pentru statele membre actuale şi viitoare pe măsura extinderii zonei euro se referă la:
a. introducerea unui pachet de măsuri de stabilizare la nivel european prin care se oferă asistenţă financiară statelor membre aflate în dificultate, menţinându-se, astfel, stabilitatea financiară a UE în contextul puternicelor tensiuni la care sunt supuse pieţele datoriei publice din zona euro ;
b. Guvernele naţionale, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Comisia au depus eforturi comune pentru a proteja depozitele, pentru a permite acordarea de credite accesibile întreprinderilor şi familiilor şi pentru a crea un sistem mai bun de guvernanţă financiară;
c. dispariţia costurilor de schimb valutar în cazul călătoriilor sau al tranzacţiilor comerciale efectuate în zona euro, reducerea semnificativă a costurilor asociate plăţilor transfrontaliere, comparabilitatea preţurilor, stimularea concurenţei, punerea în mişcare a mecanismelor economiei europene, o mai bună protecţie împotriva şocurilor economice externe, precum creşterile neprevăzute ale preţului petrolului sau turbulenţele de pe piaţa valutară, inclusiv faptul că moneda euro este un simbol tangibil al identităţii europene etc.
c. dispariţia costurilor de schimb valutar în cazul călătoriilor sau al tranzacţiilor comerciale efectuate în zona euro, reducerea semnificativă a costurilor asociate plăţilor transfrontaliere, comparabilitatea preţurilor, stimularea concurenţei, punerea în mişcare a mecanismelor economiei europene, o mai bună protecţie împotriva şocurilor economice externe, precum creşterile neprevăzute ale preţului petrolului sau turbulenţele de pe piaţa valutară, inclusiv faptul că moneda euro este un simbol tangibil al identităţii europene etc.
Posibilitatea de a aplica pachete de măsuri de stabilizare financiară la nivel European se referă la:
a. introducerea unui pachet de măsuri de stabilizare la nivel european prin care se oferă asistenţă financiară statelor membre aflate în dificultate, menţinându-se, astfel, stabilitatea financiară a UE în contextul puternicelor tensiuni la care sunt supuse pieţele datoriei publice din zona euro;
b. Guvernele naţionale, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Comisia au depus eforturi comune pentru a proteja depozitele, pentru a permite acordarea de credite accesibile întreprinderilor şi familiilor şi pentru a crea un sistem mai bun de guvernanţă financiară;
c. dispariţia costurilor de schimb valutar în cazul călătoriilor sau al tranzacţiilor comerciale efectuate în zona euro, reducerea semnificativă a costurilor asociate plăţilor transfrontaliere, comparabilitatea preţurilor, stimularea concurenţei, punerea în mişcare a mecanismelor economiei europene, o mai bună protecţie împotriva şocurilor economice externe, precum creşterile neprevăzute ale preţului petrolului sau turbulenţele de pe piaţa
valutară, inclusiv faptul că moneda euro este un simbol tangibil al identităţii europene etc.
a. introducerea unui pachet de măsuri de stabilizare la nivel european prin care se oferă asistenţă financiară statelor membre aflate în dificultate, menţinându-se, astfel, stabilitatea financiară a UE în contextul puternicelor tensiuni la care sunt supuse pieţele datoriei publice din zona euro;
Posibilitatea UE de a reacţiona la criza economico-financiară şi în special, la criza creditelor într-un mod coordonat se referă la:
a. introducerea unui pachet de măsuri de stabilizare la nivel european prin care se oferă asistenţă financiară statelor membre aflate în dificultate, menţinându-se, astfel, stabilitatea financiară a UE în contextul puternicelor tensiuni la care sunt supuse pieţele datoriei publice din zona euro;
b. Guvernele naţionale, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Comisia au depus eforturi comune pentru a proteja depozitele, pentru a permite acordarea de credite accesibile întreprinderilor şi familiilor şi pentru a crea un sistem mai bun de guvernanţă financiară;
c. dispariţia costurilor de schimb valutar în cazul călătoriilor sau al tranzacţiilor comerciale efectuate în zona euro, reducerea semnificativă a costurilor asociate plăţilor transfrontaliere, comparabilitatea preţurilor, stimularea concurenţei, punerea în mişcare a mecanismelor economiei europene, o mai bună protecţie împotriva şocurilor economice externe, precum creşterile neprevăzute ale preţului petrolului sau turbulenţele de pe piaţa valutară, inclusiv faptul că moneda euro este un simbol tangibil al identităţii europene etc.
b. Guvernele naţionale, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Comisia au depus eforturi comune pentru a proteja depozitele, pentru a permite acordarea de credite accesibile întreprinderilor şi familiilor şi pentru a crea un sistem mai bun de guvernanţă financiară;
Pactul de stabilitate şi de creştere (PSC) a fost introdus, în 17 iunie 1997, cu scopul :
a. întăririi disciplinei bugetare a Statelor membre,
b. adoptării monedei unice
c. asigurării stabilității veniturilor
a. întăririi disciplinei bugetare a Statelor membre,
Conform Tratatului UE, programele de stabilitate sau de convergenţă trebuie să includă, printre altele, informații cu privire la:
a. datoriile implicite legate de îmbătrânirea populaţiei şi obligaţiile contingente (cum sunt garanţiile publice) cu impact potenţial major asupra conturilor publice
b. coerenţa programelor cu orientările generale de politică economică şi cu programele naţionale de reformă;
c. principalele estimări în ceea ce priveşte perspectivele economice care pot influenţa realizarea programelor de stabilitate şi de convergenţă (cum ar fi creşterea, ocuparea forţei de muncă şi inflaţia şi alte variabile importante);
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a. datoriile implicite legate de îmbătrânirea populaţiei şi obligaţiile contingente (cum sunt garanţiile publice) cu impact potenţial major asupra conturilor publice
b. coerenţa programelor cu orientările generale de politică economică şi cu programele naţionale de reformă;
c. principalele estimări în ceea ce priveşte perspectivele economice care pot influenţa realizarea programelor de stabilitate şi de convergenţă (cum ar fi creşterea, ocuparea forţei de muncă şi inflaţia şi alte variabile importante);
Componenta preventivă a Pactul de stabilitate şi creştere:
a. urmărește supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale Statelor Membre pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene şi a ajuta statele membre să pună în aplicare politici bugetare solide.
b. reglementează procedura în caz de deficit excesiv (peste valoarea de referinţă de 3 % din PIB), prevăzută în articolul 126 din Tratatul privind funcţionarea UE.
c. previne şi corectează rapid apariţia deficitelor excesive.
a. urmărește supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale Statelor Membre pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene şi a ajuta statele membre să pună în aplicare politici bugetare solide.
Reforma Pactului de stabilitate și de creștere din 2011, s-a îndreptat în special spre:
a. îmbunătățirea supravegherii politicilor fiscale
b. aplicarea mai coerentă și mai timpurie a măsurilor de executare
c. noi dispoziții privind cadrele fiscale naționale și o nouă supraveghere a dezechilibrelor macroeconomice.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a. îmbunătățirea supravegherii politicilor fiscale
b. aplicarea mai coerentă și mai timpurie a măsurilor de executare
c. noi dispoziții privind cadrele fiscale naționale și o nouă supraveghere a dezechilibrelor macroeconomice.
