Integrarea economică europeană - delimitări teoretice

Question 1

După Macmillan English Dictionary, termenul „integrare”are următoarele semnificaţii:
a) procesul de a deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni complet implicat în activităţile acestora;
b) procesul prin care se permite oamenilor, indiferent de rasă, să utilizeze un loc, o instituţie sau organizaţie;
c) procesul de combinare cu alte elemente, într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 1

a) procesul de a deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni complet implicat în activităţile acestora;
b) procesul prin care se permite oamenilor, indiferent de rasă, să utilizeze un loc, o instituţie sau organizaţie;
c) procesul de combinare cu alte elemente, într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic.

Question 2

Termenul de integrare economică a fost utilizat pentru prima dată:
a) de Eli F. Heckscher care, în lucrarea Mercantilismul (1931), defineşte mercantilismul ca un sistem de uniformizare îndreptat spre înlăturarea efectelor integrării economice cauzată de sistemul feudal”;
b) în documentaţia Planului Marshall – Programul de Reconstrucţie Europeană, întocmită de trei economişti americani: Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Cleveland şi Ben T. Moore – „coordonarea programului de reconstrucţie a Europei în vederea creării unei Europe puternice şi integrate economic”;
c) de Robert Schuman în Declaraţia din 9 mai 1950.

Answer 2

b) în documentaţia Planului Marshall – Programul de Reconstrucţie Europeană, întocmită de trei economişti americani: Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Cleveland şi Ben T. Moore – „coordonarea programului de reconstrucţie a Europei în vederea creării unei Europe puternice şi integrate economic”;

Question 3

Din punctul de vedere al lui Ali M. EI-Agraa, integrarea economică reprezintă:
a) „o stare de fapt sau un proces care implică amalgamarea unor economii separate într-o regiune de comerț liber mai largă”;
b) „eliminarea discriminatorie a oricăror impedimente comerciale între cel puțin două națiuni participante și instaurarea unor elemente certe de cooperare și coordonare între ele”;
c) procesul prin care se permite oamenilor, indiferent de rasă, să utilizeze un loc, o instituţie sau organizaţie.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 3

a) „o stare de fapt sau un proces care implică amalgamarea unor economii separate într-o regiune de comerț liber mai largă”;
b) „eliminarea discriminatorie a oricăror impedimente comerciale între cel puțin două națiuni participante și instaurarea unor elemente certe de cooperare și coordonare între ele”;

Question 4

Integrarea economică înseamnă crearea unor ansambluri economice tot mai vaste care să permită:
a) lărgirea cadrului diviziunii muncii şi a specializării la nivel local, sectorial, de ramură, naţional, regional sau global şi creşterea productivităţii;
b) libertatea şi mobilitatea factorilor de producţie, a bunurilor materiale şi serviciilor;
c) tratamentul comercial diferenţiat sau discriminatoriu faţă de originea sau destinaţia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 4

a) lărgirea cadrului diviziunii muncii şi a specializării la nivel local, sectorial, de ramură, naţional, regional sau global şi creşterea productivităţii;
b) libertatea şi mobilitatea factorilor de producţie, a bunurilor materiale şi serviciilor;
c) tratamentul comercial diferenţiat sau discriminatoriu faţă de originea sau destinaţia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie.

Question 5

Integrarea economică presupune:
a) un ansamblu de politici economice comune;
b) libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor;
c) armonizarea legislaţiilor naţionale și instituţii comune asupra cărora ţările participante transferă unele competenţe de natură economică.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 5

a) un ansamblu de politici economice comune;
b) libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor;
c) armonizarea legislaţiilor naţionale și instituţii comune asupra cărora ţările participante transferă unele competenţe de natură economică.

Question 6

Spre deosebire de cooperarea economică, integrarea economică:
a) cuprinde raporturile economice dintre state, stabilite în plan bi- şi multi-lateral, regional şi global, pe toate direcţiile principale ale relaţiilor economice internaţionale;
b) nu presupune un transfer de competenţe, iar deciziile partenerilor nu leagă statele între ele decât în limitele stricte ale consimţământului lor, în condiţiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale;
c) presupune un transfer de competențe la nivel supranațional.

Answer 6

c) presupune un transfer de competențe la nivel supranațional.

Question 7

Noțiunea de federalizare înseamnă:
a) uniune de state autonome într-un stat unitar condus de un guvern central;
b) unirea unor state, organisme sau entităţi care îşi păstrează individualitatea lor specifică în cadrul uniunii respective;
c) unirea sub o singură putere centrală a mai multor state sau teritorii, care îşi păstrează autonomia administrativă.

Answer 7

b) unirea unor state, organisme sau entităţi care îşi păstrează individualitatea lor specifică în cadrul uniunii respective;

Question 8

Conform abordării luiTinbergen (1954), integrarea negativă reprezintă:
a) introducerea politicilor comune și constituirea instituțiilor comune;
b) înlăturarea barierelor comerciale;
c) integrarea economică completă.

Answer 8

b) înlăturarea barierelor comerciale;

Question 9

Conform abordării lui Balassa (1961), se pot distinge următoarele forme de integrare economică:
a) zona de comerţ liber, uniunea vamală;
b) piaţa comună;
c) uniunea economică, integrarea economică completă.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 9

a) zona de comerţ liber, uniunea vamală;
b) piaţa comună;
c) uniunea economică, integrarea economică completă.

Question 10

Efectul de „deturnare de comerţ” apare în cazul:
a) zonei de comerţ liber;
b) uniunii vamale;
c) pieţei comune.

Answer 10

a) zonei de comerţ liber;

Question 11

Uniunea vamală, în abordarea lui Balassa, reprezintă:
a. acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare în schimburile comerciale dintre ele, pe baza unui acord prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu terţii;
b. forma de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele în comerţul dintre ele şi adoptă un tarif vamal comun faţă de terţi;
c. acea formă a integrării care presupune liberalizarea mişcării bunurilor, serviciilor acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre.

Answer 11

b. forma de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele în comerţul dintre ele şi adoptă un tarif vamal comun faţă de terţi;

Question 12

Piața comună, în abordarea lui Balassa, reprezintă:
a. acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare în schimburile comerciale dintre ele, pe baza unui acord prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu terţii;
b. forma de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele în comerţul dintre ele şi adoptă un tarif vamal comun faţă de terţi;
c. o uniune vamală, în cadrul căreia liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre.

Answer 12

c. o uniune vamală, în cadrul căreia liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre.

Question 13

Integrarea economică completă,în abordarea lui Balassa:
a. reprezintă etapa finală a integrării, în cadrul căreia economiile naţionale se contopesc, fiind înlocuite de o economie „unificată”;
b. este o formă de cooperare interguvernamentală;
c. determină un sistem complex de interdependenţe care cuprinde toate sectoarele, ramurile şi activităţile şi în cadrul cărora sunt eliminate toate restricţiile cu privire la mobilitatea factorilor şi a produselor, ceea ce conduce la egalizarea preţurilor, productivităţilor şi veniturilor
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 13

a. reprezintă etapa finală a integrării, în cadrul căreia economiile naţionale se contopesc, fiind înlocuite de o economie „unificată”;
c. determină un sistem complex de interdependenţe care cuprinde toate sectoarele, ramurile şi activităţile şi în cadrul cărora sunt eliminate toate restricţiile cu privire la mobilitatea factorilor şi a produselor, ceea ce conduce la egalizarea preţurilor, productivităţilor şi veniturilor

Question 14

Uniunea politică completă, în abordarea lui Ali M. EI-Agraa, reprezintă:
a. etapa finală a integrării, în cadrul căreia economiile naţionale se contopesc, fiind înlocuite de o economie „unificată”, toate chestiunile relative la politica economică, inclusiv politicile fiscale şi monetare, sunt preluate de o autoritate supranaţională, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre, putându-se păstra, la nivele inferioare din ierarhia guvernamentală, un grad semnificativ de autonomie;
b. o „piaţă comună” în care se realizează „unificarea completă a politicilor monetare şi fiscale”, sub controlul unei „autorităţi centrale”;
c. o formulă superioară uniunii economice complete, în care țările participante devin practic o naţiune şi în care autoritatea centrală controlează nu numai politicile monetare şi fiscale, dar este şi răspunzătoare în faţa unui parlament.

Answer 14

c. o formulă superioară uniunii economice complete, în care țările participante devin practic o naţiune şi în care autoritatea centrală controlează nu numai politicile monetare şi fiscale, dar este şi răspunzătoare în faţa unui parlament.

Question 15

Cele mai importante teorii care au stat la baza procesului integrării europene sunt:
a. federalismul;
b. interguvernamentalismul;
c. marxism – leninismul.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 15

a. federalismul;
b. interguvernamentalismul;

Question 16

Încercările de a explica procesul integrării europene, în toată complexitatea lui, au dat naştere mai multor abordări federaliste:
a. funcționalismul;
b. neofuncţionalismul;
c. federalismul european.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 16

a. funcționalismul;
b. neofuncţionalismul;
c. federalismul european.

Question 17

Funcționalismul lui David Mitrany (1966) susține:
a. crearea unui super-stat peste statele membre;
b. un proces de integrare văzut ca un proces de „contaminare” (spill-over), rezultat al acțiunii “functional spill-over” și “political spill-over”;
c. o formă de integrare pragmatică, flexibilă și tehnocratică, în cadrul căreia integrarea internațională între state ar dobândi propria dinamică internă, beneficiile obținute ar atrage loialitatea cetățenilor și ar crea dependențe reciproce, ceea ce ar face imposibil un război.

Answer 17

c. o formă de integrare pragmatică, flexibilă și tehnocratică, în cadrul căreia integrarea internațională între state ar dobândi propria dinamică internă, beneficiile obținute ar atrage loialitatea cetățenilor și ar crea dependențe reciproce, ceea ce ar face imposibil un război.

Question 18

Abordarea neo-funcționalistă dezvoltată de Haas (1958) și Lindberg (1963) explică integrarea europeană ca fiind:
a. o formă de integrare pragmatică, flexibilă și tehnocratică;
b. un proces care nu poate avea caracter politic, deoarece identitatea şi loialitatea naţională nu sunt foarte predispuse la schimbare, iar suveranitatea rezidă în cele din urmă în statele naţiune, chiar dacă acestea decid să o exercite în comun;
c. un proces de „contaminare” (spill-over), rezultat al acțiunii “functional spill-over” și “political spill-over.”

Answer 18

c. un proces de „contaminare” (spill-over), rezultat al acțiunii “functional spill-over” și “political spill-over.”

Question 19

Federalismul european se bazează pe:
a. abordarea neo-funcționalistă dezvoltată de Haas și Lindberg;
b. funcționalismul lui David Mitrany;
c. aportul teoretic al lui Jean Monnet.

Answer 19

c. aportul teoretic al lui Jean Monnet.

Question 20

“Metoda Monnet” prevede integrarea europeană ca un proces:
a. de integrare pragmatică, flexibilă și tehnocratică;
b. de „contaminare” (spill-over), care are doar caracter funcţional;
c. în continuă evoluţie, rezultat al unei palete largi de procese convergente.

Answer 20

c. în continuă evoluţie, rezultat al unei palete largi de procese convergente.

Question 21

Etapele “metodei comunitare” aşa cum au fost descrise de Jean Monnet, sunt următoarele:
a. integrarea va începe în sectoare din zona low politics și se va crea o autoritate „înaltă” care să supravegheze procesul integraţionist;
b. spill-over I: integrarea unor sectoare specifice ale economiei naţionale va crea presiuni funcţionale pentru integrarea altor sectoare interdependente, „înalta autoritate” va dirija aceste evoluţii;
c. spill-over II: grupurile naţionale de interese îşi vor transfera loialităţile şi activitatea de lobby către noul centru.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 21

a. integrarea va începe în sectoare din zona low politics și se va crea o autoritate „înaltă” care să supravegheze procesul integraţionist;
b. spill-over I: integrarea unor sectoare specifice ale economiei naţionale va crea presiuni funcţionale pentru integrarea altor sectoare interdependente, „înalta autoritate” va dirija aceste evoluţii;
c. spill-over II: grupurile naţionale de interese îşi vor transfera loialităţile şi activitatea de lobby către noul centru.

Question 22

Criticile la adresa „metodei Monnet”, ca metodă comunitară, se referă la faptul că:
a. nu explică cum se pot forma identităţile şi un sentiment al loialităţii care să susţină o asemenea evoluţie;
b. consideră statele naţiune cele mai stabile şi eficiente forme de guvernământ;
c. Uniunea Europeană nu reprezintă un răspuns funcţional la procesul de globalizare.

Answer 22

a. nu explică cum se pot forma identităţile şi un sentiment al loialităţii care să susţină o asemenea evoluţie;

Question 23

Inter-guvernamentaliştii, spre deosebire de neofuncţionalişti, susţin că, în fapt:
a. suveranitatea naţională aparţine în ultimă instanţă statului-naţiune, chiar dacă acesta alege să o exercite în comun la nivel european;
b. actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele naţionale atunci când se va decide viitorul statelor-naţiune şi al Europei;
c. integrarea economică atrage după sine integrarea politică.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 23

a. suveranitatea naţională aparţine în ultimă instanţă statului-naţiune, chiar dacă acesta alege să o exercite în comun la nivel european;
b. actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele naţionale atunci când se va decide viitorul statelor-naţiune şi al Europei;

Question 24

Construcţia europeană reprezintă o formă deosebit de elaborată a:
a. neofuncţionalismului;
b. inter-guvernamentalismului;
c. guvernanţei pe mai multe niveluri.

Answer 24

c. guvernanţei pe mai multe niveluri.

Question 25

Conform teoriei guvernanţei pe mai multe niveluri:
a. distincţia naţional/ internaţional îşi pierde din semnificaţie, autorităţile supranaţionale, naţionale şi subnaţionale(regiuni) interacţionează constant;
b. statul-naţiune are autoritatea exclusivă în procesul decizional, împărţind-o, pe de o parte, cu instituţii internaţionale şi supranaţionale şi, pe de altă parte, cu actori privaţi, iar suveranitatea statului-naţiune nu poate fi împărţită şi exercitată în comun la diferite niveluri de guvernanţă;
c. funcţiile guvernării aparţin unor „reţele de negociere” din care fac parte nu numai guvernele (la nivel naţional, regional sau local), ci şi actori privaţi (companii transnaţionale, grupuri de interese) şi societatea civilă (organizaţii nonguvernamentale).
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

Answer 25

b. statul-naţiune are autoritatea exclusivă în procesul decizional, împărţind-o, pe de o parte, cu instituţii internaţionale şi supranaţionale şi, pe de altă parte, cu actori privaţi, iar suveranitatea statului-naţiune nu poate fi împărţită şi exercitată în comun la diferite niveluri de guvernanţă;
c. funcţiile guvernării aparţin unor „reţele de negociere” din care fac parte nu numai guvernele (la nivel naţional, regional sau local), ci şi actori privaţi (companii transnaţionale, grupuri de interese) şi societatea civilă (organizaţii nonguvernamentale).