EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR CJUE Flashcards

Question

Acţiunea în răspundere extracontractuală a statelor membre | Condițiile pentru angajarea răspunderii extracontractuale vizează:

Answer 1

 Norma de drept a Uniunii să acorde particularilor drepturi subiective;  stabilirea existența unei încălcări a normelor DUE;  existența unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și încălcarea săvârșită de statul membru în cauză. Acestor condiții principale, jurisprudența le-a adăugat următoarele condiții secundare:  obligativitatea ca norma în speță să fie clară, precisă și necondiționată;  încălcarea să fie suficient de gravă, serioasă.

Answer 2

- intenţia cu care s-a realizat sau nu încălcarea; - gradul de claritate şi precizie a normei încălcate; - dacă eroarea este sau nu scuzabilă; - poziţia, dacă este cazul, adoptată de CJUE.

Answer 3

Potrivit art. 340 TFUE, Uniunea este ținută responsabilă pentru faptele săvârșite în exercitarea funcțiilor lor de către instituțiile sale și agenții acestora. Această acțiune se soluționează luând în considerare principiile comune aplicate de statele membre într-o asemenea situație. Art. 266 TFUE prevede faptul că, în cazul în care instituțiile Uniunii nu pun în executare hotărârea Curții pronunțată în urma unei acțiuni în anulare sau în urma unei acțiuni în carență (o instituție nu a acționat, deși era obligată să acționeze prin Tratat), se poate atrage răspunderea acesteia, în baza art. 340 TFUE. Acțiunea în răspundere extracontractuală poate fi introdusă în termen de 5 ani de la data actului/ acțiunii/ evenimentului care a stat la baza declanșării acțiunii (art. 46 Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție). Acţiunea poate fi introdusă de particulari, state membre împotriva instituţiilor și agenţiilor, dar și împotriva tribunalului. În general, în cadrul acestei acțiuni, Uniunea este reprezentată de către Comisie, însă în cazul în care prejudiciul a fost cauzat de BCE, acțiunea se introduce, în mod obligatoriu, împotriva acesteia și nu împotriva Uniunii.

Answer 4

 acțiunea, comportamentul instituției, organului, oficiului, agenției UE să fie ilegal, adică să nu fie conform Tratatelor;  încălcarea prezentă, gravă serioasă, manifestă a unei reguli de drept prin care se conferă dreptul respectiv particularilor;  să existe un prejudiciu pe care CJUE l-a tratat ca fiind sigur. Real, actual şi demonstrabil;  să existe o legătură de cauzalitate între acțiune/ comportament și prejudiciu.

Answer 5

Hotărârea are caracter obligatoriu, sancţionator şi conduce la repararea prejudiciului conform ordinii juridice comune statelor membre care pot presupune inclusiv repararea în natură. Un aspect interesant îl vizează asumarea răspunderii comune a Uniunii și a unuia sau mai multor state, în cazul în care Uniunea nu a adoptat măsurile adecvate pentru prevenirea încălcării DUE de către autoritățile naționale (Hotărârile C31, C33/62). De asemenea, în stabilirea răspunderii extracontractuale a UE, trebuie avută în vedere și marja de apreciere sau de discreție de care se bucură instituțiile Uniunii Europene în exercitarea atribuțiilor lor, conform Tratatelor. Jurisprudență relevantă: T546/13, C282/05.

Answer 6

UE, având personalitate juridică, este ținută responsabilă pentru respectarea contractelor pe care lea încheiat în nume propriu. Ca regulă generală, și în această situație, Comisia este cea care reprezintă Uniunea Europeană în fața CJUE. Este reglementată în art. 340 TFUE și 272 TFUE. Competenta CJUE în materie de răspund contractuala a Uniunii rezultă dintr-o clauza compromisorie care trebuie sa existe în contractul de drept public sau privat încheiat de uniune sau în numele acesteia și care face obiectul litigiului. Dreptul pe care îl are Uniunea de a încheia astfel de contracte tine de capacitatea sa juridica (art. 335 TFUE). Art. 340 TFUE menţionează faptul ca răspunderea contractuală a Uniunii e guvernata de legea aplicabila contractului respectiv.

Answer 7

Potrivit art. 270 TFUE, CJUE este competentă să se pronunţe asupra oricărui litigiu dintre Uniune și agenții acesteia. Aceste aspecte sunt reglementate în art. 336 și 339 TFUE. Soluționarea acestor litigii se realizează în baza prevederilor din Tratate, a Statutului funcționarilor publici europeni și a regulamentelor de organizare și funcționare/ ordine internă adoptate de instituțiile europene potrivit propriei lor competențe. În prezent, competenta de a se pronunța în prima instanța cu privire la aceste litigii aparține Tribunalului după desfiinţarea Tribunalului Funcţiei Publice. Iniţial, odată cu înfiinţarea Tribunalului de prima instanța prin Actul Unic European, competenţa de soluţionare a revenit acestuia pana la înfiinţarea Tribunalului Funcţiei Publice, prin Tratatul de la Nisa. Acest tribunal specializat a funcţionat intre 2005-2016.

Answer 8

Actele care pot face obiectul unei acțiuni în anulare sunt menționate la art. 263 par. 1:  actele legislative, așa cum sunt acestea menționate la art. 289 TFUE (regulament, directivă, decizie), adoptate conform procedurii legislative ordinare sau speciale;  actele Consiliului, Comisiei și ale BCE, altele decât recomandările și avizele;  actele Parlamentului și ale Consiliului European menite să producă efecte juridice față de terți (art. 15 TUE precizează că nu se pot adopta acte legislative de către Consiliul European);  actele organelor, oficiilor și agențiilor UE care produc efecte juridice față de terți;  art. 271 TFUE prevede că se poate introduce o acțiune în anulare și împotriva hotărârilor Consiliului guvernatorilor BEI, de către statele membre, Comisie și Consiliul de administrație al BEI;  același articol menționează că se poate solicita anularea hotărârilor Consiliului de administrație al BCE, numai de către statele membre și de către Comisie și numai pentru nerespectarea procedurilor prevăzute de dispozițiile specifice din Statutul Băncii.

Answer 9

Totodată, art. 275 TFUE prevede că Instanța de la Luxemburg nu este competentă în ceea ce privește dispozițiile privind PESC și nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul acestora. Cu toate acestea, CJUE este competentă să se pronunțe cu privire la controlul legalității deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice, adoptate de Consiliu în temeiul Titlului V, Capitolul al II-lea TUE. Conform jurisprudenței CJUE, aceasta nu este competentă să se pronunțe cu privire la următoarele categorii de acte:  actele adoptate de Curtea de Conturi;  deciziile Ombudsmanului;  actele adoptate de statele membre;  actele încheiate între o instituție și o persoană de drept privat;  acordurile încheiate de UE, sub aspectul legalității acestora (se poate pronunța însă asupra compatibilității proiectului de tratat, emițând un aviz). Deși din art. 263 rezultă că CJUE nu se pronunță cu privire la legalitatea tratatelor, recomandărilor și avizelor, totuși în jurisprudență s-a arătat că o serie de acte, precum codul de conduită sau comunicarea Comisiei, pot face obiectul unei acțiuni în anulare.

Answer 10

Motivele pentru care se poate solicita anularea unui act sunt prevăzute în art. 263 par. 2:  motive de necompetență;  motive de încălcare a unor norme fundamentale de procedură;  motive de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora;  abuz de putere.

Answer 11

a) Necompetența – acest motiv de anulare poate să apară în situația în care actul a fost adoptat de o instituție a UE fără ca aceasta să aibă competență în acel domeniu. În speță, se are în vedere aplicarea principiului atribuirii de competență în cazul în care o instituție acționează dincolo de limitele sale. Totodată, se poate lua în calcul și situația în care o instituție acționează într-un domeniu în care UE nu era competentă să legifereze. b) Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – acest motiv de anulare are în vedere următoarele situații:  nerespectarea normelor cu privire la procesul de elaborare și adoptare a actelor juridice la nivelul UE (modalitatea de vot, consultarea prin aviz a celorlalte instituții sau organe auxiliare);  neluarea în considerare a normelor privind respectarea dreptului la apărare, care privește, în această situație, garantarea consultării celor interesați anterior adoptării unei decizii de natură să le afecteze grav interesele;  neîndeplinirea obligației de motivare a adoptării actelor juridice potrivit Tratatului. În ceea ce privește neîndeplinirea cerințelor privind publicarea și notificarea actelor juridice ale UE, aceasta nu reprezintă o încălcare a unei norme fundamentale de procedură (art. 297 TFUE). c) Încălcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora – conform doctrinei, se arată că încălcarea poate consta într-o:  eroare de drept (privind norma de drept aplicabilă, interpretarea greșită a normei, absența oricărui temei legal);  eroare de fapt (privind materialitatea faptelor care afectează aplicarea normei);  eroare referitoare la calificarea faptelor cărora li se aplică norma de drept. d) Abuzul de putere – potrivit jurisprudenței CJUE, acesta reprezintă situația în care instituția UE a urmărit, prin lipsa de precauție, care echivalează cu nerespectarea legii, alte scopuri decât cele pentru care i-au fost prevăzute prin Tratate puterile sale.

Answer 12

Totodată, art. 263 par. 3 prevede că pot introduce o acțiune în anulare și Curtea de Conturi, BCE și Comitetul Regiunilor, dacă urmăresc salvgardarea propriilor interese (prerogative). Protocolul nr. 2 art. 8 dă dreptul Comitetului Regiunilor să formuleze acțiuni în anulare împotriva actelor legislative, cu respectarea celorlalte prevederi generale; cu alte cuvinte, Comitetul Regiunilor verifică, prin intermediul CJUE, respectarea principiului subsidiarității.

Answer 13

Conform doctrinei, subiectele care pot formula o acțiune în anulare se împart în titulari superprivilegiați, privilegiați și neprivilegiați, în funcție de interesul pe care trebuie să îl demonstreze în momentul introducerii acțiunii: a) titularii superprivilegiați – sunt subiectele de drept care pot introduce acțiunea fără să dovedească niciun interes în acest sens, respectiv statele membre, Comisia, PE, Consiliul. b) titularii privilegiați – categorie prevăzută de art. 263 par. 3, sunt BCE, Curtea de Conturi și Comitetul Regiunilor, care pot acționa numai pentru salvgardarea propriilor interese. c) titularii neprivilegiați – sunt particularii, respectiv persoanele fizice sau juridice vizate de par. 4. Astfel, particularii pot introduce o acțiune numai împotriva:  actelor care îi au ca destinatari;  actelor care îi privesc direct și individual;  actelor normative care îi privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

Answer 14

Conform doctrinei, subiectele care pot formula o acțiune în anulare se împart în titulari superprivilegiați, privilegiați și neprivilegiați, în funcție de interesul pe care trebuie să îl demonstreze în momentul introducerii acțiunii: a) titularii superprivilegiați – sunt subiectele de drept care pot introduce acțiunea fără să dovedească niciun interes în acest sens, respectiv statele membre, Comisia, PE, Consiliul. b) titularii privilegiați – categorie prevăzută de art. 263 par. 3, sunt BCE, Curtea de Conturi și Comitetul Regiunilor, care pot acționa numai pentru salvgardarea propriilor interese. c) titularii neprivilegiați – sunt particularii, respectiv persoanele fizice sau juridice vizate de par. 4. Astfel, particularii pot introduce o acțiune numai împotriva:  actelor care îi au ca destinatari;  actelor care îi privesc direct și individual;  actelor normative care îi privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

Answer 15

Acțiunea nu presupune o fază prealabilă, însă ultimul par. al art. 263 prevede că acțiunea trebuie formulată în termen de 2 luni de la publicarea actului, de la notificarea acestuia către reclamant sau de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Art. 50 din Regulamentul de procedură al Curții prevede că acest termen se calculează de la sfârșitul celei de-a 14-a zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE.

Answer 16

Art. 264 prevede că, în cazul în care acțiunea este întemeiată, CJUE declară actul nul și neavenit. De asemenea, Curtea indică, în cazul în care consideră necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile. În jurisprudența sa, Curtea a arătat că o hotărâre de anulare conduce la dispariția retroactivă a actului cu privire la toți justițiabilii; o astfel de hotărâre de anulare are efecte erga omnes, ceea ce îi conferă autoritate de lucru judecat (Hotărârea C442/03). Din formularea art. 264 rezultă că o hotărâre de anulare poate conduce la anularea totală sau parțială a unui act adoptat la nivelul UE. Totodată, din jurisprudență rezultă că Instanța de la Luxemburg poate anula actul contestat, dar, de asemenea, poate decide să-i mențină efectele până la adoptarea unui nou act, din motive de siguranță juridică (Hotărârea C295/90). Conform Tratatului, hotărârile Curții au efect executoriu și, totodată, Curtea poate ordona suspendarea executării actului atacat (art. 278). De asemenea, art. 266 prevede că instituția, organul sau agenția care a emis actul anulat este obligată să ia toate măsurile necesare impuse de executarea hotărârii Curții; în cazul în care hotărârea Curții nu este pusă în executare, se poate declanșa acțiunea în răspundere extracontractuală a UE, în baza art. 340 alin. (2)-(4) TFUE.

Answer 17

Art. 277 TFUE reglementează excepția de ilegalitate: „Sub rezerva expirării termenului prevăzut la art. 263 parag. 6, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la art. 263 parag. 2 pentru a invoca în fața CJUE inaplicabilitatea acelui act”.

Answer 18

Obiectul acțiunii constă în declararea sau constatarea inaplicabilității unui act cu caracter general. Cu alte cuvinte, excepția de ilegalitate urmărește remedierea imposibilității particularilor de a ataca un act cu caracter general de drept al Uniunii Europene (art. 263 parag. 4 TFUE acordă particularilor posibilitatea de a ataca un act obligatoriu adoptat la nivelul Uniunii numai în anumite condiții). Excepția de ilegalitate poate fi invocată în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, sub rezerva expirării termenului de 2 luni pentru introducerea unei acțiuni în anulare. Pot face obiectul excepției de ilegalitate actele cu caracter general (regulamente, decizii), comunicările, decizii ale Consiliului European adoptate conform art. 46 parag. 6 TUE, sub condiția existenței unei legături juridice între actul cu caracter general care face obiectul litigiului pendinte și măsura individuală prin care sunt aduse vătămări părții în litigiu.

Answer 19

Subiectele cu legitimitate procesuală activă sunt particularii, statele membre și instituțiile Uniunii (cf. C-11/00). Art. 277 TFUE nu definește titularii acțiunii, menționând că „orice parte” într-un litigiu pendinte se poate prevala de această acțiune. Subiectele cu legitimitate procesuală pasivă sunt instituțiile Uniunii, precum și agențiile, organele și oficiile acesteia.

Answer 20

Excepția de ilegalitate poate fi invocată în cadrul unei acțiuni în anulare, a unei acțiuni în răspundere extracontractuală a Uniunii și a unei trimiteri preliminare în validitate

Answer 21

Hotărârea prin care este soluționată o excepție de ilegalitate are caracter obligatoriu și declaratori și conduce la anularea deciziei sau a măsurii individuale adoptate în baza actului general, precum și la obligarea, atunci când este cazul, a instituției să adopte un act sau să abroge actul adoptat. Chiar dacă nu poate fi invocată de sine stătător, constituie un remediu jurisdicțional pus în principal la dispoziția particularilor, pentru a declara un act inaplicabil, act obligatoriu cu caracter general, și pentru a se lua măsurile specifice cu privire la actele sau măsurile adoptate până la acel moment în baza actului respectiv. Tratatul de la Lisabona a dezvoltat cadrul excepției de ilegalitate, extinzând categoria actelor împotriva cărora poate fi invocată, aceasta sporind astfel accesul la justiție al cetățenilor Uniunii Europene.

Answer 22

Art. 4 alin. (3) TUE definește principiul cooperării loiale și îi stabilește conținutul, iar art. 258-260 TFUE reglementează acțiunea în sine.

Answer 23

Prin această acțiune, se urmărește obligarea statelor membre la îndeplinirea obligațiilor decurgând din statutul de state membre ale Uniunii Europene, din întregul sistem normativ al Uniunii și din jurisprudența CJUE. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, instanța de la Luxemburg este chemată nu doar să constate încălcarea, ci să și dispună sancțiuni împotriva statelor membre care nu respectă dreptul Uniunii Europene.

Answer 24

Subiectele cu legitimitate procesuală activă sunt Comisia Europeană (ca regulă) și statele membre (ca excepție), iar subiectele cu legitimitate procesuală pasivă sunt statele membre.

Answer 25

etapa necontencioasă – multă vreme a fost denumită procedură de infringement, termen care, în prezent, acoperă ambele etape ale acțiunii; este reglementată de art. 258-259 TFUE și urmărește ca statul membru să își îndeplinească obligațiile din tratate, să asigure astfel conformitate cu dreptul Uniunii Europene, astfel încât să se evite sancționarea statului respectiv de către CJUE; această etapă a fost concepută sub forma unui dialog între Comisie și statele membre, care dă posibilitatea acestuia din urmă să se apere față de acuzațiile de încălcare a dreptului Uniunii Europene; o declanșarea etapei necontencioase are ca punct de plecare pretinsa încălcare a dreptului Uniunii Europene, care poate fi stabilită nu numai în raport cu tratatele Uniunii, ci în raport cu orice normă de drept al Uniunii Europene sau cu jurisprudența CJUE; o urmează sesizarea/autosesizarea Comisiei Europene cu privire la pretinsa încălcare a dreptului Uniunii Europene (în virtutea faptului că această din urmă instituție îndeplinește rolul de gardian al tratelor, supraveghind modul în care statele membre pun în aplicare dreptul Uniunii Europene), sesizarea Comisiei putând fi făcută de orice persoană fizică/juridică, de un alt stat membru sau de Parlamentul European, care poate solicita clarificări Comisiei ca urmare a petițiilor pe care le primește de la cetățenii Uniunii Europene; autosesizarea Comisiei se poate realiza prin reprezentanțele permanente ale acestora în statele membre, prin intermediul SOLVIT (pus la dispoziția cetățenilor Uniunii pentru soluționarea în mod necontencios a aspectelor legate de funcționarea pieței interne), prin verificarea bazei de date MNE în care statele membre notifică măsurile naționale de executare sau de transpunere; o transmiterea unei scrisori informale de punere în întârziere din partea Comisiei și adresată statelor membre (doar dacă există intenția Comisiei în acest sens); o transmiterea observațiilor de către statul membru cu privire la scrisoarea informală; în această etapă, se încearcă evitarea declanșării unei proceduri de infringement nejustificate, întrucât pretinsele încălcări sunt demontate de statele membre, care demonstrează că este vorba fie de o neînțelegere a termenilor folosiți în actul de transpunere, care sunt specifici sistemului de drept național, fie de o traducere în limba engleză care nu a fost exactă; o în cazul în care, ca urmare a observațiilor statului membru, Comisia își menține suspiciunile cu privire la încălcarea dreptului Uniunii Europene, aceasta adresează statului membru o scrisoare formală de punere în întârziere, în care îi indică în mod clar obiectul încălcării și norma de drept al Uniunii Europene încălcată și în care se precizează un termen pentru conformare (în practică, termenul este de 2 luni); o în baza scrisorii formale de punere în întârziere, statul membru își prezintă observațiile, argumentează propria poziție, prezintă un calendar de conformare și poate solicita Comisiei Europene prelungirea termenului de răspuns; Comisia Europeană analizează poziția statului membru și poate decide fie acordarea termenului de prelungire, fie respingerea acestuia; o dialogul dintre Comisie și statul membru poate continua o anumită perioadă de timp, în funcție de atitudinea statului membru de conformare, în sensul adoptării de măsuri concrete privind respectarea dreptului Uniunii Europene; o Comisia poate pune capăt dialogului cu statul membru în cauză prin transmiterea unui aviz motivat, în care se arată care sunt normele de drept al Uniunii Europene care nu au fost respectate și în care se acordă statului membru un termen de conformare; o statul membru trebuie să răspundă la cele semnalate de Comisie în avizul motivat, în termenul acordat, menționând modul în care consideră că a respectat dreptul UE; o în baza răspunsului statului membru, Comisia, în baza aprecierii sale discreționare, poate sesiza CJUE printr-o cerere introductivă, care trebuie să aibă același obiect ca și scrisoarea de punere în întârziere și avizul motivat

Answer 26

o Subiectele cu legitimitate procesuală pasivă sunt numai statele membre. o Subiectele cu legitimitate procesuală activă sunt Comisia Europeană și statele membre. În temeiul art. 271 TFUE, se arată că poate avea această competență și Consiliul de administrație al BEI, în condițiile în care statele membre nu-și îndeplinesc obligațiile care rezultă din Statutul BEI. o Tratatul nu prevede un termen înăuntrul căruia să fie introdusă cererea introductivă în fața CJUE, după finalizarea procedurii de infringement. Din practică rezultă un termen de o lună de la data la care Comisia a decis să înainteze cazul CJUE. o În mod firesc, cererea introductivă trebuie să conțină aceleași capete de cerere precum cele menționate de Comisie în avizul motivat și în scrisoarea formală. o În timpul desfășurării procesului de judecată, statul membru își poate îndeplini obligațiile, însă acest fapt nu împiedică constatarea ulterioară de către CJUE a unei încălcări a DUE. o În jurisprudența sa, Curtea a arătat că un stat membru nu poate invoca, în apărarea sa, motive precum: - specificul procedurii legislative la nivel național (vacanțele parlamentare); - faptul că unul sau alte state nu și-au îndeplinit, la rândul lor, acea obligație; - orice alte motive care țin de specificitatea organizării naționale și care nu justifică nerespectarea DUE. o Hotărârea Curții este executorie, are un efect declaratoriv, de constatare a neîndeplinirii obligațiilor asumate. o În practică, în cazul în care, în termen de o lună de la data pronunțării hotărârii, statul membru nu o pune în aplicare, Comisia îi adresează o scrisoare prin care îi reamintește (solicită) să execute hotărârea Curții. Prin această scrisoare, Comisia acordă statului membru un termen de 3 luni pentru a se conforma hotărârii Curții. o În cazul în care statul membru nu se conformează în acest termen, Comisia introduce o nouă acțiune la CJUE, indicând cuantumul sumei forfetare sau al penalităților cu titlu cominatoriu pe care statul membru trebuie sa le plătească (aceste sume sunt stabilite de Comisia Europeană prin comunicări). În jurisprudența sa, CJUE a indicat modul în care se aplică această sancțiune, inclusiv argumentul pentru care a dispus și dispune atât sume forfetare, cât și penalități cu titlu cominatoriu. o În cazul în care statele membre nu comunică măsurile naționale de transpunere a unei directive, CJUE va pronunța o primă hotărâre de sancționare, în mod direct, a statului membru în cauză, fără a mai pronunța o hotărâre de constatare [art. 260 alin. (3) TFUE]. Obligația de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa. În hotărârea din C-543/17, CJUE a avut ocazia să se pronunțe, pentru prima dată, în temeiul art. 260 alin. (3) TFUE, statuând, printre altele, că o măsură de transpunere a unei directive trebuie însoțită de notificarea tabelului de concordanță.

Answer 27

După cum am precizat, în baza art. 260 alin. (1) TFUE, hotărârea Curții este pur declaratorie și stabilește numai existența încălcării. Curtea nu are competența de a suspenda sau anula acțiunile statului care aduc atingere DUE și nici de a stabili măsurile concrete pe care statul membru trebuie să le îndeplinească. De asemenea, pronunțarea unei asemenea hotărâri poate constituie temei pentru invocarea, în fața unei instanțe naționale, a răspunderii extracontractuale a statului membru în cauză. Hotărârea pronunțată de Curte în baza art. 260 alin. (2) și (3) TFUE are caracter sancționatoriu și obligă statele membre la plata unor sume forfetare sau penalități cu titlu cominatoriu, stabilite de Comisia Europeană.