ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN FAȚA CJUE Flashcards
Limbile de procedură
Limbile de procedură sunt limbile oficiale la nivelul UE.
Ca regulă, în cazul acțiunilor directe, limba de procedură este cea aleasă de către reclamant; există și
unele excepții (de ex., dacă statul pârât este stat membru, limba de procedură este cea a statului pârât;
de asemenea, prin acord comun al părților se poate stabili altă limbă de procedură).
În cadrul trimiterilor preliminare, limba de procedură este cea a instanței de trimitere.
Termenele
Termenele se calculează conform Regulamentului de procedură, la care se adaugă termenele de distanță,
care sunt în mod invariabil de 10 zile. Termenele nu se suspendă pe timpul vacanțelor judecătorești
Modalități de examinare a cauzelor
Atunci când Curtea este în mod vădit necompetentă să judece o cauză sau atunci când o cerere
introductivă este în mod vădit inadmisibilă, Curtea poate oricând să decidă, după ascultarea AG, fără
continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
În împrejurări speciale, Președintele poate decide ca o cauză să fie judecată cu prioritate.
O cauză poate fi judecată potrivit procedurii accelerate, prevăzută în Regulamentul de procedură.
O trimitere preliminară poate fi judecată potrivit procedurii de urgență, în condițiile stabilite de
Regulamentul de procedură.
Mai multe cauze de aceeași natură, care au același obiect, pot fi oricând reunite din motive de
conexitate, pentru buna desfășurare a fazei scrise sau orale a procedurii sau în vederea pronunțării
hotărârii prin care se finalizează judecata.
Suspendarea procedurii poate avea loc în cazul prevăzut de art. 54 par. 3 din Statutul CJUE, inclus în
Protocolul nr. 3. În toate celelalte cazuri, procedura se suspendă prin decizia Președintelui, adoptată
după ascultarea judecătorului raportor, a AG și a părților.
În împrejurări speciale, din oficiu sau la cererea unei părți, după ascultarea judecătorului raportor, a
AG și a părților, Președintele poate să dispună amânarea cauzei la o dată ulterioară.
Faza scrisă
Faza scrisă
În ceea ce privește depunerea actelor de procedură în limbile oficiale, CJUE poate stabili prin decizie
întinderea maximă a memoriilor sau a observațiilor depuse în fața sa.
În faza scrisă se pot organiza activități de cercetare judecătorească, prin ordonanță, care stabilește,
de asemenea, și faptele ce trebuie dovedite; potrivit Regulamentului de procedură, activitățile de
cercetare judecătorească cuprind:
a) înfățișarea personală a părților;
b) solicitarea de informații și de prezentare de înscrisuri;
c) proba testimonială;
d) expertiza;
e) cercetarea la fața locului.
Cu excepția cazului în care Curtea decide să acorde părților un termen pentru a depune observații
scrise, Președintele stabilește data deschiderii fazei orale, după îndeplinirea activităților de cercetare
judecătorească.
Faza orală
În anumite situații, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea AG, CJUE poate decide să
nu organizeze o ședință de audiere a pledoariilor în cazul în care consideră, după lectura memoriilor
sau a observațiilor depuse în cursul fazei scrise a procedurii, că este suficient de informată pentru a se
putea pronunța.
Altfel, eventualele cereri motivate de organizare a ședinței de audiere a pledoariilor se depun în termen
de 3 săptămâni de la notificarea către părți sau către persoanele interesate a închiderii fazei scrise a
procedurii.
Dezbaterile sunt deschise și sunt conduse de Președinte.
Pentru motive grave, care au legătură în special cu securitatea statelor membre sau cu protecția
minorilor, Curtea poate să decidă ca dezbaterile să se desfășoare în ședință secretă.
După ascultarea pledoariilor părților sau a persoanelor interesate, Președintele pronunță închiderea
ședinței de audiere a pledoariilor.
Concluziile AG se prezintă după audierea pledoariilor.
Curtea poate oricând să decidă, după ascultarea AG, deschiderea sau redeschiderea fazei orale, atunci
când nu este suficient de lămurită sau când o parte a invocat după închiderea acestei faze un fapt nou,
de natură să aibă o influență decizională asupra deciziei CJUE, sau atunci când cauza trebuie să fie
soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților.
Hotărârea Curții se pronunță în ședință publică.
Cuprinsul hotărârii este prevăzut în Regulamentul de procedură, ca și cuprinsul ordonanței.
Hotărârea este obligatorie de la data pronunțării sale; ordonanța este obligatorie de la data notificării
sale.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Cererea introductivă cuprinde următoarele:
În cazul acțiunilor directe, părțile pot fi reprezentate numai de agentul sau avocatul lor.
Cererea introductivă cuprinde următoarele:
a) numele și domiciliul reclamantului;
b) indicarea părții împotriva căreia este formulată cererea;
c) obiectul litigiului;
d) motivele și argumentele invocate;
e) o expunere sumară a motivelor;
f) concluziile reclamantului;
g) probele și propunerea de probe.
Acolo unde este cazul, cererea introductivă este însoțită de înscrisurile necesare.
Aspecte generale privind acțiunile directe
n memoriu
în apărare
În termen de 2 luni de la notificarea către pârât a cererii introductive, acesta poate depune un memoriu în apărare, care cuprinde: a) numele și domiciliul pârâtului; b) motivele și argumentele invocate; c) concluziile pârâtului; d) probele și propunerea de probe.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Cererea introductivă și memoriul în apărare pot fi completate
Cererea introductivă și memoriul în apărare pot fi completate cu o replică a reclamantului și o duplică
a pârâtului.
Pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se
întemeiază pe elemente de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii.
Probele pot fi depuse în cadrul replicii, cât și în cazul duplicii.
Aspecte generale privind acțiunile directe
intervenția
Poate avea loc intervenția, prin care se urmărește susținerea în tot sau în parte a concluziilor uneia
dintre părți.
Intervenția nu conferă aceleași drepturi procedurale precum cele conferite părților și este accesorie
litigiului principal.
Intervenientul ia litigiul în stadiul în care se află în momentul intervenției sale.
Cererea de intervenție se depune în termen de 6 săptămâni de la data publicării în Jurnalul Oficial al
UE a avizului în care se indică data înregistrării cererii de chemare în judecată, numele părților,
concluziile cererii introductive, motivele și principalele argumente invocate.
Cererea de intervenție se comunică părților, în vederea obținerii eventualelor observații scrise sau
orale ale acestora.
Aspecte generale privind acțiunile directe
procedură accelerată
În cazul acțiunii directe se poate derula o procedură accelerată. Aceasta este decisă de către
Președinte, la cererea reclamantului sau a pârâtului, după ascultarea celeilalte părți, a judecătorului
raportor și a AG.
Aspecte generale privind acțiunile directe
cheltuielile de judecată
n ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea sunt precizate în hotărârea sau ordonanța
pronunțată. Regula este că partea care cade în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Acordul amiabil
Acordul amiabil – dacă, înainte ca instanța să se fi pronunțat, părțile ajung la un acord cu privire la
soluționarea litigiului și dacă acestea informează Curtea că renunță la orice pretenție, Președintele
dispune radierea cauzei din registrul Curții.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Desistarea
Desistarea – în cazul în care reclamantul informează Curtea că înțelege să renunțe la judecată,
Președintele dispune radierea cauzei din registru.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Nepronunțarea asupra fondului
Nepronunțarea asupra fondului – în cazul în care constată că acțiunea a rămas fără obiect și că nu mai
este necesar să se pronunțe asupra fondului, Curtea poate oricând, din oficiu, la propunerea
judecătorului raportor, după ascultarea părților și a AG, să decidă să se pronunțe prin ordonanță
motivată.
Aspecte generale privind acțiunile directe
Cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică
Cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică – la propunerea judecătorului raportor,
Curtea poate oricând, din oficiu, după ascultarea părților și a AG, să decidă să se pronunțe prin
ordonanță motivată asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică.