Examinarea și identificarea scrisului Flashcards
Ce este grafoscopia?
Ramură a Criminalisticii care, utilizând metode și cunoștințe complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei, dar și al anatomiei, caligrafiei, grafologiei, servește la crearea unui sistem de indici de natură a permite identificarea autorului unei manifestări grafice: scriere, semne de punctuație, cifre, semnături, alte elemente de aceeași natură.
În ce situații se concretizează în practică obiectul nemijlocit al expertizei grafice?
a. verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provin realmente de la scriptorul nominalizat;
b. identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură despre care s-a probat cu certitudine că nu au fost executate de titularul prezumat;
identificarea autorilor unor scrisori anonime, semnături fictive, adăugiri, etc.
Deosebiri între grafologie și grafoscopie.
a. grafologia este o știință care urmărește surprinderea caracterului unei persoane prin examinarea scrisului acesteia / grafoscopia studiază scrisul din perspectiva identificării și/sau diferiențierii autorilor scrisului după elemente dominate grafic;
b. grafologia este disciplina experimentară, destinată cunoașterii personalității scriptorului prin raportare la scrisul său / grafoscopia servește identificării autorului pe temeiul celor două componente fundamentale ale scrisului: individualitatea și stabilitatea relativă;
c. grafologia examinează scrisuri sincere, nedisimulate, autorul fiind cunoscut și necontestat ca identitate / expertiza grafică supune atenției scrisurile contestate, precum și probele de scris ale autorilor prezumtivi;
d. grafologia acționează ca un demers cognitiv corelat cu matricea psihofiziologică a autorului scrierii / grafoscopia studiază produsul finit al gestului grafic;
e. grafologia ia în considerare legile fizice ale scrierii, aplicând însă cu scop interpretativ în evaluarea răspunsului final legile psihologiei scrisului / grafoscopia apelează la legile fizice ale scrierii, aplică în raționamente uneori concepte psihologice asupra unor mecanisme particulare ale scrierii, dar nu face și interpretări ale acestora;
f. grafologia interpretează pe temeiul legilor psihologiei / grafoscopia interpretează în contextul logicii lor motrice;
g. în grafologie metoda descriptivă are un caracter de reper obiectiv, interpretările fiind însă de natură psihologică și neuromusculară / grafoscopia recurge în mod determinant la metoda descriptivă, interpretarea datelor furnizate pe această cale fiind însă extrem de limitată;
h. grafologul poate respinge un scris neadecvat / expertul grafic e adesea forțat să realizeze comparații pe baza unui singur act cu scris sau a unei semnături necontestate;
i. expertiza grafologică examinează un scris finalizat (necontestat) spre a evidenția caracteriticile personalității autorului (cert) prin latura lor psihologică cu luarea în considerare și a condițiilor ambientale de scris / grafoscopia cercetează în semnele grafice particularitățile scrisului (contestat) unei persoane (Scriptorul prezumat) și le compară cu materiale de referință (probe) pentru evidențierea individualității grafice și stabilirea autenticității unui produs grafic;
Definiția scrisului.
Ca activitate specific umană, scrisul constituie o deprindere intelectuală, motrică și de comunicare dobândită în cadrul unui proces de învățare prin repetare. Realizat printr-un ansamblu de gesturi grafice cu caracter de automatisme controlate, el este un mijloc specific destinat fixării, transmiterii și valorificării complexe a imaginilor, percepțiilor, ideilor, sentimentelor și altor elemente rezultate din procesul activității intelectuale omenești și este alcătuit din structuri ce pot include: litere, cifre, cuvinte, fraze, precum și derivatele cu caracter de individualitate ale acestora: semnături, ideograme, prescurtări, etc.
Particularitățile scrisului.
a. Individualitatea - scrierea este puternic și direct influențată de particularitățile personale și de specificul tipului de activitate nervoasă proprii fiecărui individ;
b. Stabilitatea scrisului - În apropierea vârstei de 20-22 de ani are loc cristalizarea grafismului, caracteristicile generale și formele scripturale rămânând constante pentru tot restul vieții. Pot, totuși, interveni diverse elemente:
i. modificări la nivelul evoluției scrierii;
ii. modificări datorate stării psiho-somatice;
iii. modificări rezultate din acțiunea asupra mâinii de către o altă persoană;
iv. modificări produse de stări de intoxicație;
v. modificări cauzate de incapacități fizice ale organelor implicate în scriere;
vi. modificări generate de factori aleatorii;
c. Reactivitatea scrisului
Caracteristicile generale ale scrisului.
- Dimensiunea.
a. după lățime - dilatat, normal, înghesuit.
b. după continuitatea înălțimii - uniform, descrescător, crescător, filiform. - Proporționalitatea - proporțional, subînălțat, supraînălțat.
- Nivelul de evoluție a scrierii - evoluat, mediu, inferior;
- Forma scrisului.
a. după configurație - scris cursiv, scris cu caractere ce imită pe cel tipografic;
b. după mișcare - arcadat, ghirlandat, unghiular, rotunjit; forme mixte;
c. după gradul de simplificare - simplificat, simplu, complicat. - Înclinarea scrisului - verticală, spre dreapta, spre stânga, nedefinită.
- Dinamica și viteza scrierii.
- Presiunea și spațierea scrisului.
a. presiunea - mare, normală, redusă, fluctuantă, constată, crescătoare, descrescătoare;
b. spațierea - normală, înghesuită, scris risipit, inconstantă. - Gradul de legare (continuitatea). Forma traseelor.
a. legarea - intensă, normală, grupată, tocată.
b. forma traseelor - cilindrice, măciucate, fusiforme, ascuțite. - Topografia elementelor și a textului
- Direcția și forma rândurilor.
Caracteristicile speciale ale scrisului.
Caracteristicile speciale - modul particular, personal, în care un anumit autor execută construcția semnelor grafice, a literelor, cifrelor, modul în care el realizează legarea și atacul execuției, finalizarea, monogramarea, etc.
a.Morfologia (structura) semnelor grafice;
b. Numărul elementelor constructive;
c. Forma elementelor constructive;
d. Direcția mișcărilor predonaminante;
e. Modul de începere al semnelor grafice;
f. Modul de finalizare;
g. Legarea semnelor și a elementelor lor;
h. Modul de repartizare al presiunii pe trasee;
i. Alinierea semnelor pe linia de bază;
j. Modul de execuție a unor elemente grafice;
k. Modul de scriere a unor mențiuni .
Modificarea scrisului în mod intenționat. Modalități.
- Deghizarea.
- Contrafacerea.
Deghizarea scrisului.
= schimbare voluntară a scrisului în scopul de a ascunde identitatea autorului.
Se poate realiza prin:
a. Denaturarea caracterelor grafice;
b. Scrierea cu litere asemănătoare celor de tipar;
c. Scrierea cu mâna stângă.
Contrafacerea scrisului.
- pot fi produse prin copiere și imitare, modalități specifice falsificării semnăturilor.
Ce este semnătura?
Semnătura constituie produsul unui act conștient manifestat ca expresie grafică în scopul de a aproba, accepta, exterioriza o voință individuală, de maniera în care aceasta va putea fi observată, recunoscută și unanim acceptată ca o „amprentă grafică” personală, opozabilă erga omnes.
Clasificări ale semnăturii.
- În funcție de formă:
a. literale - prin scrierea numelui și prenumelui titularului, ori a unor inițiale a numelui ori prenumelui;
b. parțial literale;
c. neliterale. - În funcție de dimensiune:
a. mari;
b. medii;
c. mici. - În funcție de tipul semnăturii:
a. realizate în formă grafică prin scriere;
b. depuse prin pictare ori cioplire pe operele de artă;
c. realizate prin aplicarea degetului;
d. semnătura electronică.
Procedee de falsificare a semnăturilor.
- Copierea:
a. copierea directă - prin executarea unei copieri prin transparență sau utilizând metoda proiecției;
b. copiere indirectă - prin folosirea hârtiei copiative prin care se transmit traseele originale, apoi se repasează - Imitația servilă - falsificatorul încearcă să redea, după un model pe care îl are, o semnătură autentică;
- Imitația liberă - prin învățarea semnăturii ce trebuie imitată;
- Semnăturile executate din fantezie - se inventează o semnătură.
