Cercetarea documentelor suspecte Flashcards
Ce este documentul?
expresia grafică a unei manifestări sau declarații de voință ori a unei atestări a unui fapt, redând prin conținut fapte, împrejurări, evenimente, stări, acțiuni de care legea penală leagă anumite consecințe juridice.
Definiția criminalistică a noțiunii de document.
Orice înscris tipărit, dactilografat, manuscris, schiță, desen, prin care se atestă starea civilă, identitatea personală, pregătirea școalară ori profesională, încheierea de diferite contracte, felurite declarații, precum și bilete de călătorie, timbre, etc.
Examinarea documentelor.
Vor fi avute în vedere următoarele caracteristici:
a. greutatea specifică;
b. grosimea hârtiei;
c. culoarea imprimărilor, a scrisului, a tușului de ștampilă și a hârtiei;
d. compoziția chimică a materialului de bază;
e. filigranarea și alte mijloace de protecție.
Metode clasice de falsificare a documentelor.
a. răzuirea și radierea;
b. metode chimice de corodare ori spălare;
c. Înlăturarea textului scris;
d. adăugirea sau intercalarea de text;
e. documente de identitate - decuparea și reconstituirea unor file ori introducerea unor file contrafăcute pentru a înlocui anumimte părți ale documentului.
Falsul prin contrafacere. Principalele metode.
a. copierea și imitarea;
b. contratiparul - tipărirea unor acte false cu o matriță realizată după cea originală;
c. decuparea - modalitatea de fals prin care se pot alcătui texte din litere separate provenind din diferite cărți, ziare, etc.;
d. fotocopierea;
e. trucajul fotografic și electrostatic;
f. alte metode de falsificare.
Procedeele clasice de contrafacere a sigiliilor.
a. desenarea - se copiază prin transparență sau prin diaproiecție o impresiune originală;
b. transferul unei impresiuni autentice;
c. contrafacerea clișeului - se procedează la gravarea manulă într-o bucată de gumă sau cauciuc.
Metode moderne de realizare a falsurilor silografice.
a. „furtul impresiunii” cu cauciuc siliconic;
b. realizarea de forme de ștampilă cu ajutorul unui sistem computerizat;
Ridicarea actelor suspecte în vederea examinării.
- vor trebui manipulate întotdeauna cu atenție, folosind mănuși sau pensete;
- este total greșită practica de a prinde actele în litigiu prin coasere la dosar sau prin găurire cu ace de gămălie ori prin capsare alături de probe;
- nu se vor face mențiuni scrise pe actul suspect;
- actele în litigiu trebuie împachetate în plicuri evitând plierea și sigilându-se plicul;
- pe plic se va menționa conținutul;
- actele rupte vor fi recuperate bucată cu bucată și se va proceda la recompunerea lor pe o suprafață plană;
- actele care încă fumegă nu se vor stropi cu apă;
- hârtia arsă nu se va prinde cu mâna, ci se va crea un curent ușor de aer cu un carton, ridicând actul ars și introducând dedesubt o coală de hârtie;
- atunci când materialul nu e ars în întregime se poate proceda la evidențierea scrisului de pe act.