Alcatuirea corpului Flashcards
Sisteme de organe
unitãți morfologice care îndeplinesc principalele funcții ale organismului
Principalele functii ale organislumui
A. De relație
B. De nutriție
C. De reproducere
Functia de relatie este asigurata de
- Sistemul nervos
- de analizatori
- de glande endocrine
- de sistemul osos
- de sistemul muscular
Capul - partile componente
a) partea craniană - corespunde neurocraniului
b) partea facială - corespunde viscerocraniului (fața)
Viscerele de la nivelul gatului sunt
laringe, trahee, esofag, tiroidă, paratiroide
Mediastinul contine
Inima și vasele de sânge mari
Traheea
Parțial esofagul
Nervii vagi și frenici
Timusul
In abdomenul lateral drept se proiecteaza
- colonul ascendent și o parte din intestinul subțire
- o mică parte din ficat
Membrele inferioare cuprin
- centura pelviana
- porțiunea lor liberã : coapsa, gamba si picior
Cui corespunde axul transversal i care sunt polii sai?
Corespunde grosimii corpului si are un pol anterior (ventral) și altul posterior (dorsal)
Planul sagital - descriere
- trece prin axul longitudinal + sagital
*Planul medio-sagital = planul simetriei bilaterale - trece prin mijlocul corpului (median), împãrțindu-l în 2 jumãtãți simetrice.
Planul frontal - descriere
- merge paralel cu fruntea și trece prin axul longitudinal + transversal. El împarte corpul într-o parte anterioarã (ventralã) si alta posterioarã (dorsalã)
Plantar si fibular
plantar pentru formațiunile din talpa piciorului
fibular = lateral pe gambă
Dorsal
dorsal pentru formațiunile superioare ale labei piciorului
Nivelurile microscopice
Atomul
Molecula
Macromolecula
Organitul
Celula
Substanta intercelualara prin care sunt unite celulele se numeste
- substanță fundamentală – substanță în cantitate abundentă
- substanță de ciment - substanță în cantitate redusă
Celula - definitie
unitatea de bazã morfofuncționalã și geneticã a organizãrii materiei vii
Celule fusiforme
a. Fibra musculară netedă
b. Neuronul din stratul profund al scoarței cerebrale
Celule care isi pastreaza forma globuloasa
celulele sangvine (globulele roșii și albe), ovulul, celulele adipoase = adipocite, celule cartilaginoase
Dimensiunile celulelor variaza in functie de
- specializarea lor
- de starea fiziologicã a organismului
- de condițiile mediului extern (temperatura)
- vârstã celulei (celulele tinere sunt mai mari)
Dimensiunea ovulului
150–200 μ
Dimensiunea medie acelulei
20-30 μ
Componente obligatorii ale celulei
membrana celulara si citoplasma
Rolurile celulei
- înconjoarã celula
- îi conferã forma
- separã structurile interne ale celulei de mediul extracelular = delimitează celula
Care sunt cei 2 poli ai moleculei de fosfolipide?
hidrofil – atrage apa și hidrofob – respinge apa
Miezul hidrofob restricționeazã pasajul transmembranar al?
- moleculelor hidrosolubile
- al ionilor
Dupa pozitia lor, proteinele membranare pot fi
a) EXTERNE = EXTRINSECI – în stratul extern de fosfolipidelor, pe fața externã a membranei
b) INTERNE = INTRINSECI – se află în stratul intern de fosfolipide
c) TRANSMEMBRANARE – traversează întreaga membrană; prin ele sunt transportate moleculele de apă, glcoză, ioni de Na
Glucidele - caracteristici
- Se găsesc în cantitatea cea mai mică
- Sunt atașate pe fața externă a membranei
- Sunt puternic încărcate negativ
- Se asociază cu: lipide -> GLICOLIPIDE și proteine -> GLICOPROTEINE
Prelungirile citoplasmatice permanente sunt
microvili
cili
desmozomi
Din punct de vedere functional, citoplasma are
- o parte nestructuratã = hialoplasma (are vâscozitate variabilă, este semitransparentă)
- o parte structuratã = organitele celulare
Organitele celulare pot fi
- comune tuturor celulelor
-specifice - prezente numai în anumite celule, unde îndeplinesc funcții speciale
RER - structura si functii
- este o forma diferentiata a RE
- pe suprafata externa a peretelui membranos prezinta ribozomi
- are rol in sinteza de proteine
Aparatul Golgi - denumire
dictiozomi
Ribozomi - structura
- sunt organite bogate in ribonucleoproteine
- sunt de forma unor granule ovale sau rotunde
- au o dimensiune de 150-250 A
- exista ribozomi liberi in matricea citoplasmatica si asociati RE neted = ergastoplasma
Mitocondriile - functie
Sunt sediul fosforilarii oxidative cu eliberare de energie
Lizozomii - structura
- sunt corpusculi sferici raspanditi in intreaga hialoplasma
- contin enzime hidrolitice cu rol important in celulele fagocitare (leucocite, macrofage)
Centrozomul - functie
Are rol in diviziunea celulara (lipseste in neuroni)
Neurofibrile - caracteristici
- constituie o rețea care se întinde în:
- citoplasma neuronului = NEUROPLASMĂ
- citoplasma axonului = AXOPLASMĂ
- în dendrite
Incluziunile citoplasmatice
- au caracter temporar în celulă
- sunt reprezentate de granule de substanțã de rezervã, produși de secreție și pigmenți (melanina)
Pozitia nucleului
Centrală (sferic) sau excentricã (turtit) (celule adipoase, mucoase)
Dimensiunea nucleului
3 - 20 μ (corespunzător ciclului funcțional al celulei)
Structura nucleului
- membrana nucleară
- carioplasmă
- unul sau mai mulți nucleoli
Cromozomii sunt alcatuiti din
- ADN
- ARN cromozomal
- proteine histonice și nonhistonice
- cantități mici de lipide
- ioni de Ca și Mg
Proprietati generale
- Sinteza proteică
- Reproducerea celulară
- Metabolismul celular = totalitatea proceselor chimice
- Transportul transmembranar
- Potențialul de membrană
Proprietati speciale
- Contractilitatea
- Activitatea secretorie (celulele glandelor endocrine și exocrine)
- Automatismul (fibrele musculare cardiace)
Activitatea secretorie
Este prezentă în special la anumite celule = celule glandulare care s-au specializat în producerea de susbstanțe pe care le „exportã“:
1) în mediul intern (secrție endocrinã – glandele endocrine produc hormoni = compuși care ajung în sânge = component principal a mediului extern)
2) în mediul extern (secreție exocrinã)
Tipuri de transport membranar
Difuziunea
Osmoza
Difuziunea facilitata
Transport activ
Mecanisme care necesitã prezența unor astfel de proteine
difuziunea facilitatã și transportul activ
Transportul pasiv - definitie + exemple
Nu necesitã energie = fără consum de E; se realizează conform gradientului de concentrație (diferența de concentrație dintre 2 soluții)
De la concentrație mai MARE → la concentrație mai MICĂ
Exemple: difuziunea, osmoza și difuziunea facilitată
Transportul activ
Necesitã cheltuialã energeticã (ATP) = necesită consum de E; se realizează împotriva gradientului de concentrație
De la concentrație mai MICĂ→ la concentrație mai MARE
Substante care pot difuza prin membrana celularã
- Moleculele nepolarizate (liposolubile): O2, hormonii steroizi= sterolici = hormoni obținuți din colesterol -> suprarenalieni: CORTIZOL și hormoni sexuali
- Moleculele organice, care prezintã legãturi covalente polare, dar nu sunt încãrcate electric = neîncărcate electric: CO2, etanolul, urea.
Nu pot traversa membrana celularã prin difuziune
Moleculele polarizate mai mari, de exemplu glucoza- au nevoie de proteine transportoare = cărăuși.
Membrana nu permite pasajul ionic liber => trecerea ionilor prin plasmalemă nu se poate realiza în orice punct al membranei => doar la nivelul CANALELOR IONICE
Presiune osmotică
forța care trebuie aplicatã pentru a preveni osmoza
Presiunea osmotica este direct proporțională cu?
este direct proporțională cu numãrul de particule dizolvate în soluție
Caracterele generale ale mecanismelor care utilizeaza proteine transportoare?
- specific
- saturabil (va exista un transport maxim pentru o anumitã substanțã)
- pentru aceeași proteinã transportoare poate apărea competiția între moleculele de transportat și nu între proteinele cărăuș (moleculele transportatoare)
Difuziunea facilitata asigura absorbtia intestinala a?
asigură absorbția intestinală de molecule mari, polarizate: FRUCTOZĂ, GLUCOZĂ
Transportul activ primar
Pentru funcționarea proteinei transportoare este necesarã hidroliza directã a ATP- ului. În acest caz, proteinele transportoare se numesc pompe;
Transportul activ secundar
Energia necesară pentru transferul unei molecule sau ion împotriva gradientului sãu de concentrație este obținută prin transferul altei molecule sau ion conform gradientului ei de concentrație
Endocitoza
Materialul extracelular este captat în vezicule formate prin invaginarea membranei celulare și transferat (introdus) intracelular
Exocitoza
Materialul intracelular este captat în vezicule care vor fuziona cu membrana celularã, iar conținutul lor va fi eliminat în exteriorul celulei
Forme particulare de endocitozã
Fagocitoza și pinocitoza
Potentialul de membrana este determinat de?
- permeabilitatea selectivã a membranei
- prezența intracelularã a moleculelor nedifuzibile încãrcate negative
- activitatea pompei Na+/K+
Care este distribuția sarcinilor electrice pe cele 2 fețe ale membranei
- la interior – anioni proteici mari, nedifuzibili și ionii de K => domină sarcinile negative (anionii proteici din cauza dimensiunii lor mari nu pot trece prin membrană deci rămân în celulă)
- la exterior – ioni de Na și cantități reduse de ioni de Cl => domină sarcinile pozitive (Cl- rămâne la exteriorul celulei fiind respins de anionii proteici din interiorul celulei)
Potențialul membranar de repaus - valoare
In medie de - 65 mV –85 mV => are valori negative
- are o valoare apropiatã de cea a potențialului de echilibru pentru K+
Valoarea potentialului de membrana este asigurata de?
activitatea pompei de Na+/K+ care lucreză la un raport 2 K/ 3 Na care:
- reintroduce în celulã K+ difuzat la exterior => eflux de K
- expulzeazã Na+ pãtruns în celulã tot prin difuziune => influx de Na
Potențialul de acțiune - caracteristici
- reprezinta o modificare temporarã a PR
- se declanșează în celulele stimulate electric
- celulele stimulate electric genereazã potențiale de acțiune prin modificarea potențialului de membrană
- este un proces spontan
Descrie etapele potentialului de actiune
La aplicarea unui stimul => dacă stimulul are o intensitate = cu valoarea prag => deschiderea canalelor ionice voltaj-dependente pentru Na => influx de Na pasiv și masiv => creșterea permeabilității membrane pentru Na => depolarizarea membranei => micșorarea diferenței de potențial => inversarea polarității —- repolarizarea membranei
Ce reprezinta valoarea prag?
intensitatea minimă necesară unui stimul pentru a produce un răspuns din partea celulei asupra căreia acționează
*- intervalul de timp dintre momentul stimulării și inițierea potențialului de acțiune
- intervalul de timp necesar creșterii permeabilității pentru Na+
Descrie legea “tot sau nimic”
- dacă stimulul are valoarea prag => celula dă răspuns maxim
- stimulii cu o intensitate inferioară pragului = subliminari => celula nu răspunde = nu provoacă depolarizarea și declanșarea unui impuls
- stimuli cu o intensitate mai mare decât pragul = supraliminari => celula răspunde, dar nu dă un răspuns mai amplu = nu determină o reacție mai amplă decât stimulul prag => același răspuns
Perioada refractara - definitie
intervalul de timp pe parcursul cãruia este dificil de obținut un potențial de acțiune.
Perioada refractara absoluta - definitie, alcatuire, cauza
Pe parcursul ei, indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate obține un nou potențial de acțiune și cuprinde:
- panta ascendentã a potențialului de acțiune
- o porțiune din cea descendentã (din repolarizare)
- se datoreazã inactivãrii canalelor pentru Na+
Perioada refractara relativa - definitie
pe parcursul cãreia se poate iniția un al doilea potențial de acțiune, dacã stimulul este suficient de puternic
Cum se propaga potentialul de actiune o data ce a fost declansat?
Potențialul de acțiune, odatã generat în orice punct al unei membrane excitabile, va stimula, la rândul lui, zonele adiacente ale acesteia, propagându-se în ambele sensuri, pânã la completa depolarizare a membranei.
Depolarizarea - caracteristici
- constă în inversarea PR
- depolarizarea apare dupã atingerea potențialului prag
- se datoreazã creșterii permeabilitãții membranei pentru Na+ (membrana era permeabilă pentru Na și în repaus, dar nu atât de mult)
- Na va intra în celulã = influx de Na foarte repede rapid și masiv -> intrarea lui se face prin difuziune (pasiv) prin canale speciale pentru acest ion, care sunt voltaj-dependente și care se deschid atunci când potențialul de membranã atinge valoarea prag
- prin deschiderea canalelor de Na => intrare de Na în celulă => creșterea depolarizării => potențialul membranar ajunge de la -65 mV + la 45 mV (40) (fig. 10, pag. 10)
Repolarizarea - cauze
- se datoreazã ieșirii K+ din celulã prin canale speciale pentru acest ion care se realizează în același mod cu Na, pasiv prin difuziune
Cum este durata PA in cazul neuronului?
Durata PA fibra
musculară netedă de la nivelul antrului piloric (5 ms)
Amplitudinea PA in cazul neuronului
Amplitudinea PA neuron este pozitivă
(+40mV)
Durata PA in cazul celulei miocardice ventriculare
Timpul de acțiune al PA (durata) în celula miocardică ventriculară este mai mare sau egal cu 200 ms (într-o grilă am gasit și mai mic de 200 ms).
Amplitudinea PA la nivelul fibrei musculare netede a antrului piloric
Amplitudinea PA fibrei musculare netede de la nivelul antrului piloric este negativă.
Durata PA la nivelul fibrei musculare netede a antrului piloric
Durata aproximativ = 5ms
Impulsul (nervos sau muscular) - definitie
Transmiterea depolarizãrii în lungul unei:
- fibre nervoase => IMPULS NERVOS
- fibre musculare => IMPULS MUSCULAR
