22. Nobilimea românească din Transilvania și Ungaria Flashcards
• definiția nobilului în general și a nobilimii românești în special
nobili= proprietari de mosii, cu drept de stapanire recunoscut prin diplome regale
unii membri al clanului obțineau noi mosii prin donație. Aceste moșii nu intrau in patrimoniul comun și, de obicei, după impärtirea averii stramosesti, se formau familii distincte;
• elitele românești: nobilii adevărați și nobilii condiționari
Nobilinica romancasca eru majoritara in distrietul Hategului. in regiuca Hanatului gi in MMaramures. Razlet, întâlnim familii nobile românești în comitatele Cluj. Turda, și Dabaca. Cnezii și voievozii români din regiunea Bihorului și a Zarandului, precum și boierii din Tara Fagărașului, au fost doar nobili condiționat, deoarece statutul lor superior era recunoscut doar domeniile de origine. Cnezii bihoreni de pe domeniile episcopale au fost echivalați obilimii în a doua jumătate la secolului al XVI-lea, după secularizarea averilor episcopiilor catolice.
O caracteristică importantă a nobilimii ardelene este absența marilor domenii în voievodatul Transilvanici. Câteva familii nobiliare aveau peste 10 sate. Cea mai mare parte a nobilimii ardelene avea sub trei sate, deci o putere economică redusă. Pe de altă parte, din cauza autonomiei Transilvanieci și a guvernatorilor acestei provincii de către voievod, nobilii ardeleni nu aveau posibil să se activeze în jurul curții regale și să beneficieze de funcții înalte sau de danii regale substanțiale. Doar nobilii din comitatele supuse direct autorității curții regale, inclusiv Maramureș. Sătmar, Bihor etc. au avut nevoie de o ascensiune socială.
• geneza și evoluția nobilimii românești în sec. XIV-XV
Originea familiilor nobiliare era in vechile neamuri ale ungurilor descalecători (membrii acestor familii apar în documente cu mențiunea: din neamul.) Din slujitori regali (o categorie militară de oameși liberi care a fost ridicată la rangul nobiliar în secolul al XIII-lea) și din iobagi ai cetății (oameni dependenți de o cetate, în cadrul căreia prestau slujbe militare: în secolele XIII-XIV au fost asimilați nobilimii: nu se confundă cu iobagii, adică cu țăranii dependenți).
Elitele sușilor și secuilor din Transilvania au dobândit moșii nobiliare prin danic regală sau prin achiziții și după câteva generații cei mai mulți s-au integrat nobilimii. O parte a criezilor și voievozilor români a urcat la rangul nobiliar în secolele XIV- XV. Conform unei hotărâri regale, cnezii români care beneficiau de diplomă regală erau echivalați nobilimii. Cu excepția districtului Caransebeș, nu a existat nici o restricție religioasă pentru ascensiunea cnezilor români la rangul nobiliar. Densitatea mânâstirilor franciscane din regiunea Caransebeșului și implicarea regelui Ludovic în procesul de Unire bisericească l-au determinat pe regele respectiv să condiționeze dreptul de proprietate în regiunea Caransebeș de apartenență la religia catolică. În rest, nici în voievodatul Transilvanici și nici în restul Ungariei, nu există documente care atestă acest lucru condiționat, exagerat de istoriografia română. Prin recunoașterea rangului nobiliar pentru cnezii cu diplomă regală, feudalitatea românească a fost integrată statusului nobiliar. Această asimilare a enezimii românești este dovedită de menționarea participării românilor ca stare politică la congregațiile generale ale Transilvaniei la sfârșitul secolului al XIII-lea și până la mijlocul secolului al XIV-lea. Ulterior elita românilor a participat la congregații in calitate de nobili, nu ca reprezentanți ai românilor, ceea ce a exclus forma unei stări politice românești.
• nobili români în viața politică din regatul Ungariei și a principatului Transilvaniei
Nobilinica romancasca eru majoritara in distrietul Hategului. in regiuca Hanatului gi in MMaramures. Razlet, întâlnim familii nobile românești în comitatele Cluj. Turda, și Dabaca. Cnezii și voievozii români din regiunea Bihorului și a Zarandului, precum și boierii din Tara Fagărașului, au fost doar nobili condiționat, deoarece statutul lor superior era recunoscut doar domeniile de origine. Cnezii bihoreni de pe domeniile episcopale au fost echivalați obilimii în a doua jumătate la secolului al XVI-lea, după secularizarea averilor episcopiilor catolice.
Dintre familiile românești se remarcă familia Hunedoreștilor, prin lancu, care a fost voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungarieiși fiul său Matia, care a fost rege al Ungariei (1458 -1490). Descendenții lui Dragoș, intemeietorul Moldovei, Balc și Drag. S-au retras în Ungaria după ce au fost alungați de Bogdan și după 1365 au stat la curtea regală. Au ocupat numărulase funcții în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cumulând un moment dat patru funcții de comiți. Urmașii lui Drag au format familia Dragfi, din membrii căreia se remarcă Bartolomeu Dragfi (mare paharnic al regelui apoi voievod al Transilvaniei) și fiul său loan, care a fost jude al curții regale. O altă familie românească, ai cărei membri au intrat în rândul magnaților, ocupând funeții înalte la curtea regală și beneficiind de donații regale importante a fost More de Ciula.
