Teoria generală a contractului de transport de bunuri Flashcards
Aspecte de drept tranzitoriu în materia contractului de transport de bunuri
Regula
: contractele de transport încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011 sunt guvernate
de Codul comercial în ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi
încetarea lor
Aspecte de drept tranzitoriu în materia contractului de transport de bunuri
exceptie
Excepţia: răspunderea transportatorului şi a expeditorului este guvernată de legea în vigoare
la data producerii evenimentului care a cauzat prejudiciul2
.
1. Dacă evenimentul care a produs prejudiciul s-a produs înainte de 1 octombrie 2011,
răspunderea va fi guvernată de Codul comercial (la fel ca şi toate celelalte aspecte ţinând
de contractul de transport)
2. Dacă evenimentul care a produs prejudiciul s-a produs începând cu data de 1 octombrie
2011, răspunderea va fi guvernată de Codul civil (spre deosebire de toate celelalte aspecte
ţinând de contractul de transport, care vor fi guvernate de Codul comercial).
Calificarea unui contract drept contract de transport de bunuri
Calificarea unui contract drept contract de transport de bunuri se realizează pe baza analizei
obiectului contractului. Astfel, dacă obiectul contractului este reprezentat de o operaţiune de
transport de bunuri, aşa cum aceasta este configurată de Codul civil, contactul este un
contract de transport de bunuri
Potrivit art. 1955 din Codul civil
Potrivit art. 1955 din Codul civil contractul de transport de bunuri este contractul prin care o
parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte un bun dintr-un loc în
altul, în schimbul unui preţ pe care expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la
timpul şi locul convenite.
Potrivit art. 1958 alin. (2) din Codul civil, cu titlu de excepţie, obligaţia de a plăti o sumă de
bani
Potrivit art. 1958 alin. (2) din Codul civil, cu titlu de excepţie, obligaţia de a plăti o sumă de
bani poate lipsi din configurarea operaţiunii de transport de bunuri. Excepţia este incidentă
în cazul în care persoana care şi-a asumat obligaţia de a transporta un bun realizează activitate
de transport în interes public.
Pentru a fi în prezenţa unei prestaţii care să poată fi calificată drept transport al unui
bun, aceasta trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele trăsături esenţiale:
1) prin intermediul prestaţiei să se realizeze o deplasare în spaţiu
2) deplasarea în spaţiu să vizeze un bun
3) deplasarea în spaţiu să se realizeze cu un mijloc de transport (vehicul). Potrivit art.
9 alin. (2) din O.G. nr. 19/1997, mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără
propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se
deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană.
4) deplasarea în spaţiu să se realizeze folosindu-se infrastructura de transport (căile
de comunicaţie sau căile de transport). Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 19/1997,
infrastructurile destinate desfăşurării activităţilor de transport sunt căile de comunicaţie
rutiere, feroviare, navale şi aeriene.
Obligaţia de a plăti un preţ
Dacă prestaţia la care s-a obligat partea contractantă (obiectul obligaţiei) este o
prestaţie constând în remiterea unei sume de bani atunci obligaţia asumată este obligaţia
de a plăti un preţ.
Părţile contractului de transport de bunuri
Din coroborarea art. 1166 cu art. 1955 şi 1977 din Codul civil, rezultă faptul că părţile
contractului de transport sunt transportatorul şi expeditorul.
Contractul de transport implică, în toate cazurile, şi existenţa unui
Contractul de transport implică, în toate cazurile, şi existenţa unui destinatar. Acesta poate
fi o persoană identică sau diferită de persoana expeditorului6
. Deşi potrivit art. 1977 şi 1974 din
Codul civil destinatarul dobândeşte drepturi şi obligaţii decurgând din contractul de
transport de bunuri, întrucât nu a participat la formarea acordului de voinţe dintre
transportator şi expeditor, la nivel doctrinar, acesta nu a fost calificat drept parte la contract
Atât drepturile, cât şi obligaţiile sunt dobândite de către destinatar la acelaşi
moment, respectiv cel al acceptării contractului de transport sau cel al acceptării bunurilor
transportate.
Cu privire la situaţia contractului de transport cu titlu gratuit-parti
Codul civil reglementează
indirect o limitare cu privire la persoana transportatorului. Astfel, art. 1958 precizează faptul că
operaţiunea de transport, obiect al contractului de transport nu poate fi realizată cu titlu gratuit
decât de persoane care îşi oferă serviciile publicului în cadrul activităţii profesionale. Privind
din perspectiva O.G. nr. 19/1997, acestea sunt persoane care desfăşoară transporturi în interes
public. În concluzie, doar o persoană care desfăşoară activitate de transport în interes
public poate să încheie un contract de transport cu titlu gratuit
Cu privire la situaţia contractului de transport cu titlu oneros-parti
. În concluzie, din coroborarea Codului civil cu O.G.
nr. 19/1997 rezultă faptul că şi în ceea ce priveşte contractul de transport cu titlu oneros, acesta poate fi încheiat în calitate de transportator tot doar de o persoană care desfăşoară
activitate de transport în interes public.
Sfera persoanelor care desfăşoară activitate de transport în interes public
Sfera persoanelor care desfăşoară activitate de transport în interes public se stabileşte
pornind de la prevederile O. G. nr. 19/1997. Potrivit art. 20 din acest act normativ desfăşoară
activitate de transport în interes public orice persoană care îşi oferă serviciile de transport
către orice persoană interesată. Pentru a desfăşura în mod legal activitate de transport în
interes public, o persoană trebuie să îşi aleagă o formă de organizare (ca persoană fizică sau
juridică) şi trebuie să obţină o autorizaţie specială din partea ministerului transporturilor
Transporturile în interes public
Transporturile în interes public sunt transporturile executate de persoane fizice sau juridice, caracterizate prin
aceea că transportul este oferit, în mod nediscriminatoriu, terţilor. Persoanele fizice sau juridice au ca scop să
desfăşoare activitate de transport pentru orice persoană interesată
Transporturile în folos propriu
Transporturile în folos propriu sunt transporturile executate de persoane fizice sau juridice care desfăşoară o
activitate economică, caracterizate prin următoarele trăsături definitorii:
1. transportul se desfăşoară pentru satisfacerea unor nevoi apărute ca efect al desfăşurării activităţii
economice de către persoanele fizice şi juridice
2. bunurile transportate sunt destinate desfăşurării activităţii economice de către persoanele fizice şi juridice
sau sunt rezultatul acesteia
3. transportul este realizat cu mijloace de transport aflate în proprietatea sau folosinţa (în temeiul unui
contract de închiriere sau leasing) persoanei care organizează transportul.
Transporturile în interes personal
Transporturile în interes personal sunt transporturile executate de persoane fizice, caracterizate prin aceea că sunt
destinate satisfacerii unor nevoi private ale acestora.