Contractul de transport de marfă pe căile rutiere în trafic intern și internațional Flashcards
definitie contract
contractul de transport rutier de mărfuri poate fi definit ca fiind contractul dintre
transportatorul rutier şi expeditor prin care primul se angajează să deplaseze la destinaţie, pe o
cale de comunicaţie rutieră, cu vehicule adecvate acesteia, o cantitate de marfă, cu titlu oneros,
în vederea predării ei destinatarului.
Caracterele juridice ale contractului de transport rutier de mărfuri:
contract numit-ucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1168 din Codul civil,
respectiv este contract reglementat legal.
contract sinalagmatic
contract cu titlu oneros
contract comutativ
contract consensual-întrucât îndeplineşte cerinele prevazute în art. 1174 din Codul civil,
respectiv se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Astfel, CMR exclude expres
caracterul formal, prin art. 4. La nivel doctrinar s-a interpretat faptul că dispoziţiile CMR
nu atribuie nici caracter real contractului. Faţă de această situaţie s-a impus concluzia că
momentul încheierii contractului este acela al întrunirii acordului de voinţ
contract de adeziune-poate fi uneori
contract încheiat cu consumatorii-uneori asa, alteori nu
Principalele obligaţii ale expeditorului:
a) obligaţia de a ambala marfa (prin interpretarea art. 10 din CMR care instituie
răspunderea expeditorului pentru această daunele rezultând din ambalare)
b) obligaţia de predare a mărfii (rezultând din interpretarea contratului de transport ca fiind
consensual)
c) obligaţia de a furniza documentele şi informaţiile necesare îndeplinirii formalităţilor
vamale şi altor categorii de formalităţi (art. 11 din CMR)
d) obligaţia de plată a preţului (din interpretarea art. 1 coroborat cu art. 13 din CMR).
Principalele obligaţii ale transportatorului:
a) obligaţia de a verifica starea aparentă a mărfurilor şi a ambalajului, precum şi de a
verifica exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete,
la marcajul şi numerele lor (art. 8 din CMR)
b) obligaţia de a transporta marfa în interiorul termenelor convenite de părţi sau a unui
termen rezonabil (art. 19 din CMR)
c) obligaţia de a îndeplini formalităţile vamale şi a altor categorii de formalităţi (art. 11
din)
d) obligaţia de a conserva marfa de la momentul primirii acesteia şi până la momentul
eliberării sale (din interpretarea art. 17 din CMR)
e) obligaţia de a elibera marfa, adică de a preda marfa şi al doilea exemplar al scrisorii de
trăsură destinatarului (din interpretarea art.13 din CMR)
f) obligaţia de a solicita instrucţiuni de la persoana care poate să dispună de marfă, în cazul
unor impedimente la transport sau la livrare (art. 14 şi 15 din CMR)
g) obligaţia de a executa contraordinul (art. 12 din CMR). Convenţia nu foloseşte termenul
contraordin, ci sintagma „dreptul de dispoziţie asupra mărfii”. Acest drept aparţine, ca
regulă, expeditorului. Prin excepţie, dreptul aparţine destinatarului, dacă a fost inserată
în scrisoare de trăsură o menţiune în acest sens. Pentru exercitarea dreptului de
dispoziţie asupra mărfii CMR impune prezentarea primului exemplar al scrisorii de
trăsură în vederea consemnării, pe acesta, a instrucţiunilor date. Faţă de această situaţie
se impune concluzia că, dacă destinatarul dobândeşte dreptul de a dispune asupra mărfii,
expeditorul are obligaţia de a-i transmite primul exemplar al scrisorii de trăsură.
Dreptul de a dispune de marfă se stinge la momentul la care i se remite destinatarului
scrisoarea de trăsură care însoţeşte marfa sau de la momentul la care destinatarul îşi
exercită drepturile derivând din contractul de transport.
Principalele obligaţii ale destinatarului
a) obligaţia de a plăti creanţele care rezultă din scrisoarea de trăsură
1 Răspunderea pentru pierderea mărfii
Cu privire la fapta ilicită
Cu privire la fapta ilicită: încălcarea obligaţiei de conservare a mărfii prin pierderea mărfii.
CMR, aceasta poate fi constatată fizic sau prezumată absolut. Astfel, CMR instituie o prezumţie
absolută de pierdere a mărfii, incidentă în situaţia în care marfa nu a fost livrată în termen de
30 de zile de la expirarea termenului convenit. In absenţa unui astfel de termen, prezumţia de pierdere operează dacă marfa nu a fost livrată în termen de 60 de zile de la primirea mărfii de
către transportator
1 Răspunderea pentru pierderea mărfii
Cu privire la prejudiciu:
Ca regulă, acoperirea acestuia este limitată. Despăgubirile sunt calculate la valoarea mărfii la
locul şi momentul primirii pentru transport, determinată după cursul bursei, în lipsă acestuia,
după preţul curent, iar în absenţa şi a preţului curent, pe baza valorii uzuale a mărfurilor. In
plus, despăgubirea nu poate depăşi valoarea de 8,33 DST/kg de marfa brută lipsa (contract de
transport internaţional) sau 2,5 USD/Kg de marfă brută lipsă (contract de transport intern).
CMR exclude acoperirea altor daune-interese. Faţă de această situaţie, se poate sustine că se
acoperă doar pierderea efectiv suferită.
Prin excepţie, limitele despăgubirilor pot fi depăşite prin declararea valorii mărfii (art. 24
CMR), declararea unui interes special la livrare (art. 26 CMR) sau ca efect al existenţei anumit
grad de vinovăţie asimilat dolului (art. 29 CMR)
1 Răspunderea pentru pierderea mărfii
Observaţii:
a) declararea valorii mărfii nu are natura juridică a unei clauze penale. Părţile contractului
de transport nu evaluează anticipat cuantumul prejudiciului suferit, ci doar majorează
convenţional limita maximă a acoperirii prejudiciului (art. 24 CMR)
b) interesul special la livrare nu are natura juridică a unei clauze penale. Părţile contractului
de transport nu evaluează anticipat cuantumul prejudiciului suferit, ci extind sfera
acestuia de la acoperirea pagubei efectiv suferite (în afara unui interes special la livrare
inserat în contract) la acoperirea paguberi efectiv suferite şi a beneficiului nerealizat. De
asemenea, prin declarare interesului special la livrare părţile stabilesc limita maximă a
acoperirii prejudiciului constând din beneficiul nerealizat. (art. 26 CMR)
c) poate fi solicitată şi restituirea cheltuielilor ocazionate de transport, proporţional cu
pierderea mărfii (art. 23 CMR)
d) poate fi solicitată şi plata de dobânzi, în cuantum de 5% pe an calculate de la data
reclamanţiei administrative sau, în lipsa unei astfel de reclamaţii, de la data introducerii
cererii de chemare în judecată (art. 27 CMR)
Răspunderea pentru avarierea mărfii
În materia răspunderii pentru avarierea mărfii se aplică regimul juridic al răspunderii pentru
pierdere, luându-se în calcul procentul de avariere.
Răspunderea pentru nerespectarea termenului de transport
privire la fapta ilicită: încălcarea obligaţiei de a duce la destinaţie mărfurile cu respectarea
termenului convenit sau a unui termen rezonabil
Cu privire la prejudiciu: acesta trebuie dovedit, aşa cum rezultă din dispoziţiile exprese ale
art. 23 CMR.
Ca regulă, acoperirea sa este limitată. Astfel, potrivit CMR acoperirea sa este limitată,
neputând fi acordată cel mult o despăgubire mai mare decât tariful de transport.
Prin excepţie, limitele despăgubirilor declararea unui interes special la livrare (art. 26 CMR)
sau ca efect al existenţei un anumit grad de vinovăţie asimilat dolului. (art. 29 CMR
