Respiratia Flashcards
Cavitatea nazala; Faringe
Cavitatea nazala este formata din doua spatii simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului si deasupra cavitatii bucale.
Din cavitatile nazale, aerul trece prin faringe, care reprezinta o raspantie intre calea respiratorie si cea digestiva.
Sistemul respirator
Cuprinde plamanii si caile respiratorii: cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii
Laringele
Este un organ cu dubla functie: respiratorie si fonatorie, prin corzile vocale.
Traheea
Este un organ sub forma de tub care continua laringele si are o lungime de 10-12cm.
La nivelul vertebrei T4, traheea se imparte in doua bronhii, care patrund in plaman prin hil, unde se ramifica intrapulmonal, formand arborele bronsic.
Plamanii
Sunt principalele organe ale respiratiei. Sunt situati in cavitatea totacica, avand o capacitate de 5 000ml, cu variatii individuale.
Plamanii sunt inveliti de pleura (m. seroasa) care prezinta o foita parietala si una viscerala. Intre foite gasim cavitatea pleurala cu o foita subtire de lichid pleural.
Arborele bronsic
Bronhia principala se imparte in bronhii, iar acestea, in bronhiole. Ultimele ramificatio ale arborelui sunt bronhiolele respiratorii, de la care pleaca ductele alveolare, terminate prin saculetii alveolari. Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare.
Acinul pulmonar
Acinul este unitatea morfo-functionala a plamanului.
Este format din:bronhiolele respiratorii, ductele alveolare, saculetii alveolari si alveolele pulmonare.
Membrana respiratorie
In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare, care, impreuna cu peretii alveolelor, formeaza membrana alveolo-capilara (respiratorie), la nivelul careia au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange.
Respiratia
Reprezinta schimbul de O2 si CO2 dintre organism si mediu.
Functional, respiratia prezinta:
1. Ventilatia pulmonara-deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera-inspiratie si expiratie.
2. Difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange.
3. Transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismunui catre si de la celule.
4. Reglarea ventilatiei.
Mecanica ventilatiei pulmonare
Dimensiunile plamanilor pot varia prin distensie si retractie in doua moduri:
- Prin miscarile de ridicare si coborare ale diafragmului, care alungesc si scruteaza cavitatea toracica. In timpul inspiratiei, contractia diafragmei trage in jos fata bazala a plamanilor. In timpul expiratiei, diafragma se relaxeaza iar retractia elastica a plamanilor, peretelui toracic si structurilor abdominale comprima plamanii. Aceste miscari realizeaza respiratia de repaus aproape in intregime.
- Prin ridicarea si coborarea grilajului costal. In timpul inspiratiei, grilajul costal se ridica, proiectand sternul in fata si cauzand o marire antero-posterioara a cutiei toracice cu 20%. In expiratie sternul se apropie de coloana vertebrala. Muschii care ridica coastele se numesc muschi inspiratori si sunt in special muschii gatului. Cei care coboara coastele sunt muschi expiratori (ex. dreptii abdominali).
Presiunea pleurala
Este presiunea din cavitatea pleurala. In mod normal exista o suctiune permanenta care cauzeaza o presiune negativa. Presiunea pleurala variaza cu fazele respiratiei.
Presiunea alveolara
In repaus, presiunea din arborele respirator este egala cu cea atmosferica=0cmH2O
In timpul inspiratiei normale, ea devine -1cmH2O=0,7mmHg. Aceasta presiune negativa este suficienta pentru introducerea a 500ml de aer in plaman, in cele 2 secunde necesare inspiratiei.
In timpul expiratiei, presiunea devine +1cmH2O, ceea ce forteaza 500ml de aer sa iasa din plamani, pe durata a 2-3 secunde.
Fortele elastice pulmonare (de recul)
Fortele elastice care stau la baza realizarii expiratie sunt:
- Fortele elastice ale tesutului pulmonar.
- Forta de tensiune superficiala-forta elastica produsa de tensiunea superficiala a lichidului tensioactiv care captuseste la interior peretii alveolari (surfactant) si alte spatii aeriene pulmonare.
Volume pulmonare
- Volumul curent: este volumul de aer insiprat si expirat in timpul respiratiei normale-500ml
- Volumul inspirator de rezerva: volumul de aer inspirat suplimentar peste volumul curent-1500ml
- Volumul expirator de rezerva: volumul suplimentar de aer expirat in timpul unei expiratii fortate, dupa expirarea volumului curent-1500ml
- Volumul rezidual: volumul de aer care ramane in plamani si dupa o expiratie fortata-1500ml
Toate volumele respiratorii in afara de volumul rezidual se pot masura spirometric. Volumul rezidual si capacitatile pulmonare care il includ se masoara prin metode speciale.
Capacitati pulmonare
- Capacitatea inspiratorie: reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira, pornind de la nivelul expirator normal pana la distensia maxima a plamanilor-200ml (VC+VIR)
- Capacitatea reziduala functionala: reprezinta cantitatea de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii normale-3000ml (VR+VER)
- Capacitatea vitala: reprezinta volumul maxim pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima-3500ml (VC+VIR+VER=CV)
- Capacitatea pulmonara totala: reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii prin efort inspirator maxim-5000ml (CV+VR)
Debitul respirator
Este cantitatea totala de aer deplasata in arborele respirator in fiecare minut.
Este egal cu produsul dintre VC (500ml) si frecventa respiratorie (18/min)-9l-min.
In diferite contitii fiziologice si patologice se poate modifica foarte mult.
Ventilatia alveolara
Este volumul de aer care ajunge in zona alveolara a tractului respirator in fiecare minut-4,5-5l/min.
Restul aerului reprezinta ventilatia spatiului mort care umple caile aeriene pana la bronhiile terminale si nu participa la schimburile de aer.
Ventilatia alveolara este unul dintre factorii majori care determina presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon in alveole.
Difuziunea gazelor respiratorii
Reprezinta difuziunea O2 din alveole in sange si a CO2 din sange in alveole.
Difuziunea gazelor respiratorii are loc dinspre zona cu presiune mai mare inspre zona cu presiune mai mica.
Membrana alveolo-capilara
Alcatuire
- Endoteliul capilar
- Interstitiul pulmonar
- Epiteliul alveolar
- Surfactant (lichid tensioactiv)
Grosimea medie a membranei e de 0,6 microni. Suprafata totala e de 50-100 m2.
Rata difuziunii gazelor e influentata de: - Presiunea partiala a gazului in alveola
- Presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
- Coeficientul de difuziune al gazului
- Dimensiunile membranei respiratorii (invers proportionala cu grosimea si direct proportionala cu suprafata sa)
Difuziunea O2
Se face dinspre alveole inspre capilare.
Presiunea partiala in alveole e de 100mmHg iar in capilare de 40mmHg.
Hematia petrece 0,75s in capilarul pulmonar. In 0,25s se face egalarea presiunilor partiale. Hematia mai ramane 0,50s in capilare, interval numit de siguranta, care asigura preluarea adecvata a O2 in perioade de stress.
O2 se dizolva in plasma, apoi se leaga de hemoglobina din hematii.
Difuziunea CO2
Se face din capilare in alveole. Presiunea din capilare e de 46mmHg si cea din alveole de 40mmHg. Gradientul de difuziune al CO2 este o zecime din cel al O2, dar CO2 este de 25 de ori mai solubil si difuzeaza de 20 ori mai repede decat O2. Egalarea presiunilor partiale se face in 0,25s.
Transportul O2
Din plasma, O2 difuzeaza in eritrocite unde se combina reversibil cu ionii de fier din hemoglobina transformand dezoxihemoglobina in oxihemoglobina. 1g de hemoglobina se poate combina cu maximum 1,34ml O2. In sange gasim 12-15g hemoglobina/dl, deci sangele transporta 20ml O2/dl, din care 98,5% e transportat de hemoglobina si 1,5% dizolvat in plasma.
Fiecare molecula de Hb se poate combina cu max 4 molecule de O2, situatie in care saturarea Hb e de 100%.
Cantitatea de O2 care se combina cu Hb e conditionata de presiunea partiala a O2 plasmatic, de pH-ul plasmatic si de temperatura.
Dupa cedarea O2 la tesuturi, Hb ramane saturata in proportie de 50-70%
Coeficientul de utilizare a O2
Fiecare 100 ml de sange elibereaza la tesuturi in repaus cate 7ml de O2. In timpul efortului fizic, acest coeficient poate creste la 12%. Prin cedarea O2 la tesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobina redusa, care imprima sangelui venos culoarea rosie-violacee caracteristica.
Transportul CO2
CO2 difuzeaza din celule in capilare, determinand cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 mmHg fata de sangele arterial. Este transportat prin sange:
- Dizolvat fizic in plasma (5%)
- Sub forma de carbaminohemoglobina, care rezulta prin combinarea CO2 cu gruparile NH2 terminale din lanturile proteice ale Hb (5%).
- Sub forma de bicarbonat plasmatic, obtinut prin fenomenul membranei Hamburger (fenomenul migrarii clorului) care are loc la nivelul eritrocitelor (90%).