probele mijloacele de probe si procedeele probatorii Flashcards
Art. 97: Proba şi mijloacele de probă
(1)Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau
inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea
împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea
adevărului în procesul penal.
(2)Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:
a)declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;
b)declaraţiile persoanei vătămate;
c)declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;
d)declaraţiile martorilor;
e)înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace
materiale de probă;
f)orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
(3)Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă.
Art. 98: Obiectul probaţiunii
Constituie obiect al probei:
a) existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat;
b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă;
c) faptele şi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii;
d) orice împrejurare necesară pentru justa soluţionare a cauzei.
Art. 99: Sarcina probei-in functie de actiunea penala/civila-dreptul suspectului/inculpatului-dreptul tututor subiectilor principali
(1)În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă,
părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana
vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.
(2)Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi
dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
(3)În procesul penal, persoana vătămată, suspectul şi părţile au dreptul de a propune
organelor judiciare administrarea de probe.
Art. 100: Administrarea probelor-respingerea cererii de probe si in ce situatii este posibila
(1)În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât
în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.
(2)În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei
vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru
formarea convingerii sale.
(3)Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în
cursul judecăţii se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.
(4)Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe
atunci când:
a)proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;
b)se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost
administrate suficiente mijloace de probă;
c)proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;
d)proba este imposibil de obţinut;
e)cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;
f)administrarea probei este contrară legii.
Art. 101: Principiul loialităţii administrării probelor-3 chestii interzise-2 tin de metodele de obtinere a probelor si una tine de o interdictie ce afecteaza organele judiciare
(1)Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi
promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
(2)Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de aşi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei.
Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei
asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3)Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să
provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul
obţinerii unei probe
Art. 102: Excluderea probelor obţinute în mod nelegal-ce probe nu pot fi folosite, prima ipoteza tine de savarsirea unei infractiuni-probele nelegale in procesul penal-nulitatea actului-ce inseamna excluderea unei probe
(1)Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în
cadrul procesului penal.
(2)Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(3)Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin
care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin.
(3) şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma “excluderea
probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.
(4)Probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod
nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod
Art. 103: Aprecierea probelor
(1)Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a
organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
(2)În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa
hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci
când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
(3)Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării
pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale
colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.
Art. 104: Persoanele audiate în cursul procesului penal
În cursul procesului penal, în condiţiile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele
persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă
civilmente, martorii şi experţii.
Art. 105: Audierea prin interpret
(1)Ori de câte ori persoana audiată nu înţelege, nu vorbeşte sau nu se exprimă bine în limba
română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau
ales de părţi ori persoana vătămată, dintre interpreţii autorizaţi, potrivit legii.
(2)În mod excepţional, în situaţia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale
sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenţa
oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaţia de
a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.
(3)Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. În această situaţie
comunicarea se poate face şi în scris.
(4)În cazuri excepţionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica
prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor
prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de
comunicare, dispoziţiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 106: Reguli speciale privind ascultarea-una tine de persoana celui ascultat-cum mai poate fi audiata persoana aflata in detentie-prezenta avocatlui
(1)Dacă, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală
excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa
la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri
pentru ca persoana să fie consultată de un medic.
(2)Persoana aflată în detenţie poate fi audiată la locul de deţinere prin videoconferinţă, în
cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei
desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.
(3)În cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana audiată se află în vreuna dintre situaţiile
prevăzute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenţa avocatului la locul de
deţinere.
Art. 107: Întrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului
(1)La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau
inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric
personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile,
profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la
care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva
sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu vorbeşte sau
nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date
pentru stabilirea situaţiei sale personale.
(2)Întrebările prevăzute la alin. (1) se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul
judiciar consideră necesar.
Art. 108: Comunicarea drepturilor şi a obligaţiilor
(1)Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta
prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în
mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia.
(2)Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 83,
precum şi următoarele obligaţii:
a)obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
b)obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-ise atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la
prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
(3)În cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc
la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi şi obligaţii i se
comunică şi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va
încheia un proces-verbal.
(4)Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în
cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul
judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a
recunoaşterii învinuirii
Art. 109: Modul de ascultare-2 drepturi ale suspectului/inculpatului in timpul audierii
(1)După îndeplinirea dispoziţiilor art. 107 şi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare
tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după
care i se pot pune întrebări.
(2)Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul
audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze
însemnări şi notiţe proprii.
(3)În cursul audierii, suspectul sau inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcere cu privire la
oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat.
Art. 110: Consemnarea declaraţiilor
(1)Declaraţiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În declaraţie se
consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat,
şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării.
(2)Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează.
Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt
indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului.
(3)Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar
consemnează acest lucru în declaraţia scrisă.
(4)Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea
suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele
completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei
vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum
şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret.
(5)În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu
mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru
se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului
pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.
Art. 111: Modul de audiere a persoanei vătămate
art 1-5-ce intrebari i se adreseaza–ce drepturi i se aduc la cunostiinta-daca inculpatul este privat de libertatate-consemnarea declaratiei
(1)La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările
prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător.
(2)Persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:
a)dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se
desemna un avocat din oficiu;
b)dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c)dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în
condiţiile prevăzute de lege;
d)dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula
plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;
e)obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare;
f)obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă;
g)[textul din Art. 111, alin. (2), litera G. din partea 1, titlul IV, capitolul II, sectiunea 3 a fost
abrogat la 01-feb-2014 de Art. 102, punctul 71. din titlul III din Legea 255/2013]
(3)Dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi (2) şi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător.
(4)În cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace
tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau
atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este
posibilă.
(5)Persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în
care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de
libertate, poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea
acestuia
Art. 111: Modul de audiere a persoanei vătămate
art 6-10-in cazul in care pt persoanele vatamate au fost stabilite nevoi specifice de protectie-victimele violenteei sexuale=declaratia cand se ia si ce reprezinta
(6)În cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condiţiile legii existenţa
unor nevoi specifice de protecţie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe
dintre următoarele măsuri, atunci când este posibil şi când acesta apreciază că nu se
aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor:
a)audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b)audierea acestora prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau a altui specialist în
consilierea victimelor;
c)audierea acestora, cât şi eventuala lor reaudiere se realizează de aceeaşi persoană, dacă
acest lucru este posibil şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei
desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.
(7)Audierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate care au fost victime
ale infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 din Codul penal, ale infracţiunilor
de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor şi corupere sexuală a minorilor, prevăzute
la art. 218-221 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului,
prevăzută la art. 197 din Codul penal, hărţuire, prevăzută de art. 208 din Codul penal, şi
hărţuire sexuală, prevăzută de art. 223 din Codul penal, precum şi în alte cazuri în care, din
cauza împrejurărilor comiterii faptei, acest lucru se apreciază ca fiind necesar, se efectuează
numai de către o persoană de acelaşi sex cu persoana vătămată, la cererea acesteia, cu
excepţia cazului când organul judiciar apreciază că aceasta aduce atingere bunei desfăşurări a
procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.
(8)Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice
audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este
posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia persoanei vătămate, cu indicarea concretă a
motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.
(9)Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu
privire la săvârşirea unei infracţiuni se desfăşoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este
posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate.
(10)Declaraţia dată de persoana vătămată în condiţiile alin. (9) constituie mijloc de probă
chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.
Art. 113: Protecţia persoanei vătămate şi a părţii civile-cand se pot dispune-persoane prezumate a fi intr-una dintre aceste situatii-obligatii organe judiciare in acest caz si renuntarea la drepturi-dreptul persoanelor la audieri-daca nu se poate stabili varsta
(1)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor
ameninţat sau vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul de
urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de
protecţie prevăzute la art. 124-130, care se aplică în mod corespunzător.
(2)Sunt prezumate vulnerabile victimele copii, victimele care sunt în relaţie de dependenţă
faţă de autorul infracţiunii, victimele terorismului, ale criminalităţii organizate, ale traficului
de persoane, ale violenţei în cadrul relaţiilor apropiate, ale violenţei sexuale sau ale
exploatării, victimele infracţiunilor săvârşite din ură şi victimele afectate de o infracţiune din
cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu
caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilităţi, precum şi victimele care au suferit un
prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii.
(3)Dacă persoana vătămată sau partea civilă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la
alin. (2), organul de urmărire penală îi aduce la cunoştinţă măsurile de protecţie care pot fi
luate, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea. Renunţarea persoanei vătămate
sau a părţii civile la luarea măsurilor de protecţie se consemnează în scris şi se semnează de
către aceasta, în prezenţa reprezentantului legal, dacă este cazul.
(4)Reaudierea persoanei vătămate se face numai dacă acest lucru este strict necesar pentru
desfăşurarea procesului penal.
(5)La audiere, persoana vătămată poate fi însoţită, la cererea sa, de către reprezentantul său
legal şi de către o altă persoană desemnată de către persoana vătămată, cu excepţia cazului în
care organul judiciar decide motivat în sens contrar.
(6)Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta persoanei vătămate şi există motive
pentru a se considera că aceasta este minor, persoana vătămată va fi prezumată a fi minor.
Art. 114: Persoanele audiate ca martor-cine poate fi audiat ca martor-obligatiile martorului-prioritatea calitatii de martor–cine mai poate fi audiat ca martor
(1)Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau
împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.
(2)Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaţii:
a)de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul, ziua şi ora arătate în citaţie;
b)de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei;
c)de a spune adevărul.
(3)Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori
de reprezentant al uneia dintre părţi sau al unui subiect procesual principal, cu privire la
faptele şi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această
calitate.
(4)Pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în
temeiul art. 61 şi 62
Art. 116: Obiectul şi limitele declaraţiei martorului-asupra a ce este audiat-asupra a ce se poate extinde audierea-ce nu pot face obiectul declaratiei-cand ar putea totusi
(1)Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul
probaţiunii în cauza în care a fost citat.
(2)Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru
verificarea credibilităţii sale.
(3)Nu pot face obiectul declaraţiei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret ori
confidenţialitate poate fi opusă prin lege organelor judiciare.
(4)Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraţiei martorului
atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens
sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaţiei de a păstra secretul sau
confidenţialitatea.
Art. 117: Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor
(1)Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane:
a)soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau
inculpatului;
b)persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia
legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza
să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora
dintre soţi, este neconstituţională.
(2)După comunicarea drepturilor şi obligaţiilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică
persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraţii în calitate de martor.
(3)Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraţii, în privinţa acestora
sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile martorilor.
(4)Persoana care îndeplineşte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul
dintre suspecţi sau inculpaţi este scutită de obligaţia de a depune mărturie şi împotriva
celorlalţi suspecţi sau inculpaţi, în cazul în care declaraţia sa nu poate fi limitată doar la
aceştia din urmă.
Art. 118: Dreptul martorului de a nu se acuza
Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau,
ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele
judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală
anterioară.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia
legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul
martorului la tăcere şi la neautoincriminare, este neconstituţională
Art. 119: Întrebările privind persoana martorului-intrebari privind identitatea-ce l intreaba dupa referitor cu ceilalti subiecti-cand nu se pun intrebarile privind persoana
(1)Dispoziţiile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului.
(2)Martorului i se comunică obiectul cauzei şi apoi este întrebat dacă este membru de familie
sau fost soţ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul
penal, dacă se află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a
suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii.
(3)Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a
dispus o măsură de protecţie a datelor de identitate.
Art. 120: Comunicarea drepturilor şi obligaţiilor-in cazul martorilor
(1)Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat şi faptele sau
împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor.
(2)Martorului i se aduc apoi la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:
a)dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor
prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege;
b)obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c)obligaţia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este
citat, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune
împotriva sa sancţiunea prevăzută de art. 283 alin. (1);
d)obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia că legea
pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Art. 122: Modul de audiere a martorului-mai multi martori-apoi cum se desfasoara audierea si ce intrebari nu i se pot adresa
(1)Fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori.
(2)Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt
pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări.
(3)Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opţiunile politice, ideologice sau religioase
ori alte circumstanţe personale şi de familie, cu excepţia cazului în care acestea sunt strict
necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului.
Art. 123: Consemnarea declaraţiilor-si cum se consemneaza
(1)Consemnarea declaraţiilor se face potrivit dispoziţiilor art. 110, care se aplică în mod
corespunzător.
(2)În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio
sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită
expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.
Art. 124: Cazurile speciale de audiere a martorului-cazul martorului minor, in prezenta cui-daca chiar cel care ar trebui sa fie prezent nu ar trebui sa fie prezent-ce trebuie evitat prin audiere-ce nu i se comunica si ce obligatie nu are
(1)Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenţa unuia dintre
părinţi, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei căreia îi este încredinţat
minorul spre creştere şi educare.
(2)Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat,
persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există
suspiciunea rezonabilă că pot influenţa declaraţia minorului, audierea acestuia are loc în
prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de
exerciţiu, stabilite de organul judiciar.
(3)Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanţa
dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog.
(4)Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării
psihice a acestuia.
(5)Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică
obligaţiile prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d) şi nu depune jurământ, dar i se atrage atenţia să
spună adevărul.
Martorul ameninţat
În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau
activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca
urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale, organul judiciar
competent acordă acestuia statutul de martor ameninţat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de
protecţie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.
Măsurile de protecţie dispuse în cursul urmăririi penale
În cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, procurorul
dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri
a)supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;
b)însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul
deplasărilor;
c)protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraţia sa;
d)audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de
transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.
Măsurile de protecţie dispuse în cursul urmăririi penale-la cererea cui -prin ce dispune-verificaro-confidentialitatea
(2)Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia
dintre părţi sau a unui subiect procesual principal.
(3)În cazul aplicării măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), declaraţia martorului nu va
cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la
care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de
cameră preliminară sau instanţa, în condiţii de confidenţialitate.
(4)Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninţat şi aplicarea măsurilor de protecţie prin
ordonanţă motivată, care se păstrează în condiţii de confidenţialitate.
(5)Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menţin condiţiile care au determinat luarea
măsurilor de protecţie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora.