principii+participanti Flashcards
Separarea funcţiilor judiciare
(1)În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:
a)funcţia de urmărire penală;
b)funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de
urmărire penală;
c)funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;
d)funcţia de judecată.
(2)Funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
(3)În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă
cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care
este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puţin când se dispune începerea judecăţii potrivit
art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4)În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală strâng
probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
(5)Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi
libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens,
cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(6)Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta,
precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de
cameră preliminară, în condiţiile legii.
(7)Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.
Art. 13: Aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu
(1)Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse,
de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor
prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.
(2)Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe
teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege.
Art. 29: Participanţii în procesul penal
Participanţii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părţile, subiecţii procesuali
principali, precum şi alţi subiecţi procesuali.
Art. 30: Organele judiciare
Organele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt:
a)organele de cercetare penală;
b)procurorul;
c)judecătorul de drepturi şi libertăţi;
d)judecătorul de cameră preliminară;
e)instanţele judecătoreşti.
Art. 31: Avocatul
Avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii procesuali în condiţiile legii.
Art. 32: Părţile
(1)Părţile sunt subiecţii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune
judiciară.
(2)Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente
Art. 33: Subiecţii procesuali principali
(1)Subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată.
(2)Subiecţii procesuali principali au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţile, cu excepţia
celor pe care legea le acordă numai acestora.
Art. 34: Alţi subiecţi procesuali
În afara participanţilor prevăzuţi la art. 33, sunt subiecţi procesuali: martorul, expertul,
interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum şi orice alte persoane
sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii în procedurile
judiciare penale.
Art. 1: Normele de procedură penală şi scopul acestora
(1)Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri
judiciare în legătură cu o cauză penală.
(2)Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor
judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să
fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte
reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor
privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Art. 2: Legalitatea procesului penal
Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
Art. 4: Prezumţia de nevinovăţie
(1)Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală
definitivă.
(2)După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se
interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Art. 5: Aflarea adevărului
(1)Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele
şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
(2)Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi
în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor
propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului
cod.
Art. 6: Ne bis in idem
Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea
persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă
încadrare juridică.
Art. 7: Obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale
(1)Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există
probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta
decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3).
(2)În cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii
penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea
obiectului acesteia.
(3)În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea penală după
introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării
organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzută de lege.
Art. 8: Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal
Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor
procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în
mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen
rezonabil.