actiunile penale Flashcards
Art. 14: Obiectul şi exercitarea acţiunii penale
(1)Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit
infracţiuni.
(2)Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
(3)Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile legii.
Art. 15: Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale
Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă
presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care
împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.
Art. 16: Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
(1)Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai
poate fi exercitată dacă:
a)fapta nu există;
b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de
lege;
c)nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e)lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă
condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
f)a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică
sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia
înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în
condiţiile legii;
h)există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i)există autoritate de lucru judecat;
j)a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare
ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 17: Stingerea acţiunii penale
(1)În cursul urmăririi penale acţiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunţare la
urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
achitare sau încetare a procesului penal.
Art. 18: Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze
de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul
sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal
Art. 19: Obiectul şi exercitarea acţiunii civile alin 1-2
(1)Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere
civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin
comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
(2)Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se
constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.
Art. 20: Constituirea ca parte civilă
(1)Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti.
Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.
(2)Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii
pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.
(3)În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaţia de a
consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere.
(4)În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana
vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului
penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.
(5)Până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate:
a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
b)mări sau micşora întinderea pretenţiilor;
c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea
în natură nu mai este posibilă.
(6)În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit
parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul
procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun,
pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate
desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le
reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să
încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul
desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele
reprezentate.
(7)Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenţională unei alte
persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă
transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi
disjunsă.
(8)Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii
responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă
de timbru.
Art. 21: Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente
(1)Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la
cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma “în
termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) este neconstituţională.
(2)Atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în
procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1).
(3)Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea
cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se
află în momentul intervenţiei.
(4)Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe
care legea le prevede pentru inculpat.
Art. 22: Renunţarea la pretenţiile civile
(1)Partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la
terminarea dezbaterilor în apel.
(2)Renunţarea se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată.
(3)Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa
civilă pentru aceleaşi pretenţii.
Art. 23: Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile
(1)În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea
responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2)Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte,
pretenţiile părţii civile.
(3)În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura
recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
Art. 24: Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori
(1)Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare,
desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi
ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în
termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori
dizolvării.
(2)În caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente,
acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii
sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, în termen
de cel mult două luni de la data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă.
(3)[textul din Art. 24, alin. (3) din partea 1, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-feb-2014
de Art. 102, punctul 10. din titlul III din Legea 255/2013]
Art. 25: Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal
(1)Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii
civile.
(2)Când acţiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului,
iar aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie restituit părţii civile.
(3)Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la
desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii
infracţiunii.
(4)[textul din Art. 25, alin. (4) din partea 1, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-feb-2014
de Art. 102, punctul 12. din titlul III din Legea 255/2013]
(5)În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1)
lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului
penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin.
(2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
(6)Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau, după caz,
succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua
exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în
drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1)
şi (2)
Art. 26: Disjungerea acţiunii civile
(1)Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile, când soluţionarea acesteia determină
depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale. Soluţionarea acţiunii civile
rămâne în competenţa instanţei penale.
(2)Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a
părţilor.
(3)Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluţionarea acţiunii civile
disjunse
(5)Încheierea prin care se disjunge acţiunea civilă este definitivă.
Art. 27: Cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civilă
(1)Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii
acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin
infracţiune.
(2)Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul
penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a
lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi
folosite în faţa instanţei civile.
(3)Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal
pot să introducă acţiune în faţa instanţei civile dacă procesul penal a fost suspendat. În caz de
reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă în condiţiile
prevăzute la alin. (7).
(4)Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acţiunea în faţa instanţei civile,
pot să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală,
judecătorului ori instanţei, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau
procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă
aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă.
(5)În cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi
că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanţei penale, diferenţa
poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.
(6)Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru
repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.
(7)În cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în
mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai
mult de un an.
