Proba Scrisa Flashcards
Cum poate fi descrisa vindecarea unei fracturi?
apariția unei fracturi inițiază o cascadă de procese inflamatorii, reparatorii și de remodelare
vindecarea unui os fracturat nu e un proces de cicatrizare ci un proces de regenerare
vindecarea fracturii e un proces complex care necesită recrutarea celulelor adecvate (osteoblaste, osteoclaste, fibroblaste, macrofage, condroblaste) și expresia ulterioară a genelor adecvate (genele care controlează producerea și organizarea matricei, factorii de creștere și transcripție) la momentul potrivit și în locul anatomic potrivit
există 3 faze importante în formarea calusului care se suprapun : faza de inflamație, de reparație și de remodelare
Cum sunt descrise clasic fazele evoluției calusului, de către Hunter?
- faza hemoragico-exudativă : 1-3 zile = hematom / edem / vasodilatație / activarea mediatorilor tisulari
- faza fibrocondroidă (calus fibros / calus moale) – 3s = celulele periostale și endostale se multiplică, devin osteoblaste și condroblaste => calus fibrocartilaginos cu vascularizație marcată
- faza calusului osos primitiv apare după la 3-6s (mai târziu la diafize) = proces de osteogeneză encondrală (înlocuirea progresivă a țesutului cartilaginos) sau osificare de membrană cu formarea unui calus osos primitiv, plexiform (dezorganizat) ce înconjoară largi spații vasculare, apoi apare apoziție osoasă cu îngustarea acestora
- faza de remodelare (1-2ani) = începe când se obține consolidarea clinică și radiologică; constă în resorbție osteoclastică și apoziție osoasă cu remodelarea structurii osoase sub influența solicitărilor mecanice și evoluția la calus definitiv cu structură adaptată funcțional (= înlocuirea osului nou format cu os lamelar haversian, resorbția calusului în exces și refacerea canalului medular)
Cum poate fi descrisă modern evoluția calusului conform Brighton?
- Faza de impact – intervalul de timp scurs de la aplicarea forței până în momentul cedării osului cu fractură consecutivă
- Faza de inflamație (granulație aseptică) – primele 1-3 zile (scade semnificativ până în ziua 7) – e similară cu răspunsul inflamator tipic al organismului la orice leziune tisulară
- Faza de inducție – se suprapune parțial cu primele 2; în această fază apar inductorii locali și factorii umorali ce vor dirijia procesul de consolidare
- Faza de calus moale (3-6 s) – calusul fibrocondroid
- Faza de calus osos primitiv (6s epifizele, 12s diafizele)
- Faza de remodelare (1-2 ani)
Care sunt mediatorii formării calusului?
BMP bone morphogenetic proteins
Prostaglandine - PGE1, PGE2
Interleukine - IL1, IL2, IL6, IL11
PDGF, TNFα, VEGF vascular endothelial growth factor
fibronectine, endoteline
factorul de creștere al osteoclastelor
somatomedine
GH, PTH, calcitonină, androgeni, estrogeni
Vit C, B1, B6, Ca, Mg
stimulii mecanici, biocurenții (efectul piezoelectric)
Vindecarea fracturilor instabile / vindecarea osoasă indirectă / vindecarea spontană etape :
Partea I
- primul pas în repararea fracturii îl constituie apariția hematomului (prin lezarea vaselor sanguine ale osului, măduvei, periostului, țesuturilor adiacente) + vasodilatație / edem = faza de inflamație cu formarea unui țesut de granulație cu celularitate marcată și colagen dispus anarhic
- urmează stabilizarea interfragmentară prin calus periostal și endostal (faza calusului moale) ca urmare a proliferării osteoblastelor / condroblastelor = țesut conjunctiv dens (calus fibro-cartilaginos) cu vascularizație și celularitate mai redusă, dar cu colagen mai mult / mai gros; calusul moale se formează central
Vindecarea fracturilor instabile / vindecarea osoasă indirectă / vindecarea spontană etape :
Partea II
- faza calusului dur – calusul moale se transformă în calus osos primitiv dur care e plexiform, fără structură haversiană; osul se formează atât prin osificare de membrană (calus periostal – la periferie) cât și prin osificare encondrală (în centru); acest calus plexiform reflectă gradul de instabilitate al fracturii – el crește diametrul capetelor osoase cu rol de stabilizare progresivă; acest țesut cartilaginos conține proteoglicani și e rezistent la anaerobioză – de aceea apare și în calusul ce nu evoluează spre mineralizare (pseudartroză)
- remodelarea haversiană și remodelarea definitivă : mineralizarea se poate produce prin apoziție osoasă (la nivelul capetelor osoase bine vascularizate) sau poate fi encondrală (creeping substitution?) prin mineralizarea țesutului fibrocartilaginos inițiată de condrocite
- adaptarea funcțională
Când se poate observa vindecarea osoasă indirectă și sub ce variante?
- acest tip de vindecare e întâlnit în cazul fracturilor instabile (fracturi tratate ortopedic) sau a fracturilor tratate prin OS elastică sau mai puțin rigidă = micromișcări în focar = instabilitate
- vindecarea indirectă se prezintă sub 2 variante :
Vindecare prin contact – cazul unei fixări elastice cu contact intim între fragmente; radiologic – apare calus intern și extern în cantitate mare cu remodelarea rapidă a acestuia
Vindecare prin fantă (gap healing) – fixare elastică cu spațiu interfragmentar (sub 1mm)
Vindecarea osoasă primară / directă
apare în cazurile reduse perfect prin mijloace rigide – placă cu compresiune / șurub de compresiune = fragmente ososase în contact care împiedică mișcările în focar
necesită vascularizație bună
mineralizarea se face prin apoziție osoasă directă de către osteoblaste
vindecarea se poate face prin contact sau gap healing (maxim 0,5-1mm)
radiologic : lipsa calusului extern periostal, dispariția treptată a spațiului interfragmentar
Care sunt factorii care influențează negativ vindecarea osoasă ?
- fumatul afectează consolidarea
- anemia întârzie consolidarea
- hormonii : corticosteroizii inhibă consolidarea; hormonii sexuali și GH o stimulează
- AINS întârzie consolidarea
- tipul de os : spongios consolidează mai repede (suprafață de contact mare datorită structurii poroase)
- afecțiunile osului – os patologic (osteoporoză / tumori / iradiere)
- infecția
- tratamentul :
- cu cât spațiul fracturar e mai mic cu atât e necesară o vindecare mai redusă
- încărcarea osului și micromișcările favorizează consolidarea
- stabilizarea fracturii stimulează consolidarea
Care sunt factorii care influențează negativ vindecarea osoasă?
- fractura deschisă – leziuni de părți moi , defecte osoase, risc de infecție – scad șansele
- severitatea tarumastimului : energie înaltă – leziuni importane de părți moi cu afectarea vascularizației + fracturi cominutive – întârziere în consolidare
- fracturile intraarticulare – necesită reducere anatomică = disecție extinsă = afectarea vascularizației
- fracturile bifocale – afectează vascularizația centromedulară a fragmentului intermediar; dacă se adaugă și leziuni de părți moi e afectată și vascularizația periostală
- interpoziția de părți moi
- afectarea vascularizației unor regiuni sau anumitor oase (ex astragal, scafoid, MTS V, col femural)
- vârsta – rata vindecării scade cu vârsta
- alimentația : deficitele de P, Ca, malnutriția, aport insuficient proteic = reduc vindecarea
Vascularizația osului
– sistem aferent arterial + microcirculație + eferent venos
Aferent :
centromedular = a. nutritivă + aa. metafizare
aa epifizare (din anastomoze periarticulare ca și cele metafizare)
aa. periostale
Frecvență
Mecanism
Luxație acromio-claviculară
tineri
mecanism indirect - cadere pe umar
contracție violentăa mușchiului trapez și SCM
cu precadere accidente sportive sau de muncă
Descriere
Articulația acromio-claviculara
articulație plană = extremitatea laterală a claviculei + marginea mediană acromion
menisc - disc complet/incomplet - degenerare rapida - nefunctional decada a IV-a
capsulă articulară subțire intărită de fibre ligamentare acromio-claviculare superioare și inferioare
clavicula unită cu procesul coracoid - lig. coraco-claviculare = conoid și trapezoid
rată de miscare 20 grade
stabilitate orizontală clavicula lig. acromio-claviculare
stabilitate verticală lig coraco-claviculare
I
Care este clasificarea luxațiilor acromio-claviculare conform
Rockwood și Green?
Tip I - se poate considera mai mult o entorsă - leziune lig. acromioclaviculare
Tip II - subluxatie acromioclaviculară - lig acromio-claviculare rupte - articulația cu spațiul mărit și clavicula ușor deplasată în sus - dezinserție parțială mm. deltoid și trapez de pe claviculă - ușoară lezare lig. coraco-claviculare
Tip III - luxație tipică cu ruptură lig. acromio-claviculare - articulația a-c dislocată și deplasarea claviculei în sus - ruptura lig. c-c - spațiul c-c mai mare cu 25% - 100% - mm. deltoid și trapez detașați de pe claviculă
II
Care este clasificarea luxațiilor acromio-claviculare conform
Rockwood și Green?
Tipul IV - lig. acromio-claviculare rupte - articulația acromioclaviculară dislocată - clavicula deplasată postetrior în interiorul m. trapez - lig. coraco-claviculare rupte - spațiul coraco-claviculare mai mare in medie cu 100% pînă la 200% - mm. deltoid, trapez detașați de pe clavicula distală
Tipul V - ruptura lig. a-c - articulația a-c dislocată și clavicula mult deplasată în sus spre baza gâtului - lig. coraco-claviculare rupte - spațiul coraco-clavicular mărit cu 200–300% - mm. deltoid, trapez detașați de pe clavicula distală
Tipul VI - lig. a-c rupte - articulația a-c dislocată iar clavicula deplasată în jos, sub acromion sau procesul coracoid - lig coraco-claviculare intacte/rupte - interspațiul coraco-clavicular micșorat - mm. deltoid, trapez intacți, deșirați sau detașați de pe clavicula distală
Simptomatologie
durere, impotență funcțională tradusă prin diminuarea abducției brațului
- entorsă - tumefiere, echimoză umăr
- subluxații și cu precădere în luxații - semnul clapei de pian, deformare în treaptă de scară prin ascensiunea extremității externe a claviculei
- luxații tip III, IV, V - ascensionarea claviculei 1-2 cm
Diagnostic Pozitiv
se poate stabili prin utilizarea datelor clinice
+
realizarea unui diagnostic diferențial cu fractura extremității externe a claviculei/contuzia de umăr
+
examen radiologic din mai multe incidențe
Diagnostic Pozitiv
Examen Radiologic
- Imagine radiologică AP - prin același procedeu ca pentru luxația gleno-humerală cu o înclinare a tubului Rx cu 15 grade în sus
- Incidență axilară a umărului - deplasarea posterioară a claviculei
+ micile smulgeri osoase - scapulară laterală metoda Alexander - bolnavul va împinge puternic umerii înainte - articulația afectată prezintă acromionul plasat inferior și posterior sub capul distal al claviculei
- poziție forțată - de stres - pentru dg. diferențial al leziunii de tip II (subluxație) de cea de tip III (luxație) - va cuprinde Rx ambii umeri in suspiciunea de luxație (leziunea lig. coraco-claviculare)
- brațele sunt lăsate libere pe lângă corp cu o greutate de 5kg ținută în mâini pentru a relaxa musculatura proximala
- se va evalua distanța coraco-claviculară în comparție cu umarul sănătos
- 3–4 mm leziune moderată a lig. / diferentă mai mare de 5 mm indiciu clar pentru leziunea lig. coraco-claviculare
Complicații
locale imediate
- prin asocierea de leziuni de menisc rezultă în timp leziuni degenerative articulare cu dezvoltarea artrozei acromio-claviculare
- fracturi de vecinătate - col humeral, glenă, cap humeral
Complicații
locale tardive
- luxații sau subluxații
- redori articulare acromio-claviculare
- periartrită scapulo-humerală
Tratament
leziune tip I luxatie AC
- lig. coraco-claviculare intacte
- 7-10 zile repaus cu imobilizare în eșarfă
- crioterapie
- evitarea traumatismelor la nivelul umarului
Tratament
leziune tip II luxatie AC
- leziunea esențială - articulația acromio-claviculară
- lig. coraco-claviculare intacte sau parțial afectate
- în unele cazuri dezinserție parțială a deltoidului și trapezului de pe claviculă → durere, disconfort mărit
imobilizare în eșarfă/bandaj toraco-brahial 10 -14 zile
Tratament
leziune tip III luxatie AC
tratament chirurgical - fixare temporară acromio-claviculară / coraco-claviculară reducere anatomică, imobilizare articulară fermă
tratament ortopedic - reducerea luxației și imobilizare 6 - 8 săptămâni cu bandaje adezive (bandaj Robert Jones), elastice, orteze performante
benzile adezive trebuie să exercite presiune continuă pe suprafața superioară a claviculei distale (se permite vindecarea ligamentelor)
- pacienți vâstnici/vârstă medie (inactivi)
- sportivi care suferă oricum traumatisme repetate - tratament funcțional Skillful Neglect - bandaj compresiv ce trece peste extremitatea externă a claviculei cuprinzînd și cotul - 2 săptămâni
Dezavantaje tratament ortopedic
leziune tip III luxatie AC
- leziuni tegumentare, escare
- compresiune axilară
- ajustări frecvente
- interpoziție de țesuturi moi ⇒ pierderea reducerii
- durere și redoare articulară prin apariția subluxațiilor claviculei
Dezavantaje tratament chirurgical
leziune tip III luxatie AC
- riscuri anestezice
- infecții
- calcifieri
- imobilizare în bandaj postoperator
- atrofii musculare
- degenerare artrozică
- scăderea mobilității umărului și cotului