P6: SOCIO-CONSTRUCTIVISM Flashcards
Apariția și evoluția socio-constructivismului
SC apare în anii 1990 ca urmare a:
1. incapacității teoriilor clasice de a explica sfârșitul Războiului Rece;
2. necesitatea de a crea o punte între reflectivism și raționalism;
Pierde teren după 2005-2007 pentru că nu mai poate explica integrarea europeană.
Exponentul principal al socio-constructivismului și lucrările sale
Alexander Wendt (printre cei mai citați autori de TRI, alături de Waltz, Morgenthau și Keohane):
1. Anarchy is What States Make of It. The Social Construction of Power Politics (1992) - critică realismul și pune bazele agendei de cercetare a SC, plecând de la analiza finalului Războiului Rece;
2. Social Theory of International Relations (1999) - aduce un omagiu lucrării lui Kenneth Waltz, motivând că în prezent aspectele sociale contează și nu altceva, făcând referiri la erorile comise de realism.
Care sunt premisele de la care pleacă socio-constructivismul?
- Analzia RI nu poate fi separată de procesele sociale dintre indivizi, constituirea grupurilor, apariția statelor și a relațiilor dintre acestea;
- Interacțiunile dintre indivizi sunt importante pentru a observa modul în care aceștia se percep și ce tip de relații se stabilesc între ei;
- Inspirat de G.H. Mead, Wendt subliniază că crearea identităților se realizează prin interacțiunile dintre indivizi, asemenea fenomenului oglindirii.
La ce se referă conceptele de shared knowledge și habitus?
Wendt are în vedere două concepte:
1. shared knowledge (cunoștințe împărtășite) se referă la punerea în comun a ceea ce se cunoaște despre sine și despre celălalt și sedimentarea acestei cunoștințe în forme din ce în ce mai sofisticate;
2. habitus (Pierre Bourdieu) se referă la totalitatea unor practici sociale (cutume, moduri de viață) care sunt reproduse mecanic, adânc înrădăcinate în comportamentul indivizilor, care dacă ar fi conștientizate, ar fi puse sub semnul întrebării, ex. Studiile lui Elizabeth Traube în Micronezia (1960-1980) privind fuziunea unor grupuri tribale care demonstrează că habitus-ul învinge forța.
Care sunt distincțiile dintre constructivism și teoriile raționaliste pornind de la actori?
ACTORI
SC: actorii sunt creații ale mediului cultural în care evoluează prin procesul de interacțiune (interese, identități, strategia);
TR: actorii sunt anteriori procesului de interacțiune, strategiile sunt predefinite, eventual adaptate contextului.
Care sunt distincțiile dintre constructivism și teoriile raționaliste pornind de la cunoștiințe?
CUNOȘTIINȚE
SC: distinge între „faptele brute” (cu privire la lumea naturală, neinterpretabile) și „faptele sociale” (modelate de contextul social, interpretabile);
TR: există independent de faptele propriu-zise, obiective.
Care sunt distincțiile dintre constructivism și teoriile raționaliste pornind de la deciziile privind acțiunea publică?
DECIZII PRIVIND ACȚIUNEA PUBLICĂ
SC: legitimitatea și adecvarea luării deciziilor
TR: eficiență și efectivitatea deciziilor luate - viziune mecanică
Cum explică Wendt anarhia?
- Are un caracter social, constituit prin interacțiuni și poate fi schimbată prin alte interacțiuni;
- Nu este o ordine pre-definită cum susțineau realiștii și nici o realitate cu care ar trebui să ne obșinuim cum susțineau liberalii;
- Anarhia este o instituție, o practică socială internațională, internalizată;
- Este un pre-text pentru respingerea schimbării și menținerea practicilor autoritariste, respingerea cooperării internaționale.
Cum explică Wendt destrămarea URSS?
Wendt explică destrămarea URSS prin modelul schimbării, adică reformele lui Gorbaciov (GLASNOST și PERESTROKIA) au dus la schimbarea modului în care URSS era se percepea pe sine drept rivalul SUA. Astfel, imaginea unui stat marxist-leninist opus lumii Occidentale nu a mai putut fi validată în contextul „relaxării”.
Care sunt epocile anarhiei potrivit lui Wendt și care sunt raporturile în prezent?
Wendt susține că anarhia nu este o structură, ci o instituție, propunând mai multe epoci:
1. Anarhia Hobbesiană - celălalt este dușman, războiul este endemic (pre-Westphalia)
2. Anarhia Lockeană - celălalt e rival, războiul este posibil (post-Westphalia)
3. Anarhia Kantiană - celălalt e partener, războiul este exclus (după WWII)
În prezent, există diferite raporturi de anarhie în relațiile cu statele:
SUA - Canada = kantiană;
SUA - Africa de Sud = lockeană;
SUA - Rusia = hobbesiană.
La ce se referă relația dintre agenți și structuri (problema agent-structură)?
Pentru a realiza o punte între raționalism și reflectivism, Nicholas Onuf sugerează că:
- Raționalismul consideră că actorul este o parte integrantă a sistemului, iar reflectivismul consideră indivizii sunt autonomi în interiorul societății; dar
- Individul este obligat să facă parte dintr-o instituție/structură, iar prin acțiunile sale determină forma instituției/structurii. Identitatea este parțial determinată de grup, dar evoluează prin interacțiuni sociale.
La ce se referă puterea în socio-constructivism?
John Ruggie sugerează că puterea este:
1. formă de legitimare cu două dimensiuni (materială și ideațională), care, combinate, fac posibilă realizarea unei schimbări;
2. extinderea conceptului de putere (soft-power) ce rezultă din construcția socială;
3. integrarea (ex. europeană) alterează interesele și identitățile actorilor prin condiționalitate materiale și modificarea viziunilor despre sine.
La ce se referă normele în socio-constructivism?
Friedrich Kratochwil sugerează că există 2 tipuri de norme la nivel internațional:
1. Norme de reglementare - ale unor activități deja existente care aveai nevoie de un set de norme (ex. regulile privind comerțul internațional, de la GATT la OMC);
2. Norme constitutive care creează posibilitatea acțiunii și desfășurarea activităților (ex. suveranitatea în RI) - explică de ce statele nu au pre-existat în forma pe care o cunoaștem acum, ci au apărut ca rezultat al aplicării principiilor suveranității.
Ce înseamnă izomorifsm instituțional?
Izomorfismul instituțional se referă la faptul că grupurile și organizațiile (formale/informale) plasate în același mediu interațional, vor ajunge să împrumute prin socializare colectivă, unele de la celelalte forme de organizare și norme de funcționare. Cu toate acestea, internalizarea normelor devenite globale diferă de la un sistem la altul (ex. Uniunea Africană - Uniunea Europeană);
Cum explicăm caracterul constitutiv al normelor?
Normele pot să apară și să evolueze în funcție de context, pot să dispară sau să fie internalizate în interiorul sistemului prin:
1. antreprenoriat normativ: promovarea unor norme cu scopul de a fi transformate în practici internaționale încetățenite (ex. Global Footprint Network);
2. Procesul adoptării și difuzării normelor prin agrearea unor interese și viziuni specifice asupra lumii internaționale de către actori care depinde de percepția asupra identității colective a sistemului.
