P2: REALISM Flashcards
Când apare realismul și care au fost perioadele de glorie?
- Realismul se consideră atemporal pentru că au existat întotdeauna războaie și interese de stat, dar ca teorie se formează în anii 1920 după Primul Război Mondial, când critică inconsistența sistemului internațional.
- Învinge idealismul în anii 1929-1933, se afirmă în perioada Războiului Rece, dar intră în criză după 1989 pentru că nu prognozase sfârșitul acesteia. Se reafirmă după 9/11, crizele refugiaților și a războaielor.
La ce se referă statism?
Statismul (parte a triunghiului principiilor realismului, alături de survival și self-help) se referă la:
1. Statul este actorul central și unic în RI pentru că deține „monopolul violenței legitime” asupra unui teritoriu dat (Max Weber);
2. Pacea de la Westphalia (1648) consacră conceptul de suveranitate statală (statele pot exista atâta timp cât sunt recunoscute intern și reciproc extern);
3. Statul își protejează populația de amenințări externe (oamenii încredințează moral statul pentru a-i proteja) - legitimitate morală a statului.
La ce se referă survival?
Supraviețuirea (survival, parte a triunghiului principiilor realismului, alături de statism și self-help) este:
1. Obiectivul minimal pe care un stat trebuie să îl îndeplinească (vs. obiectivul maximal de hegemonie globală);
2. Șeful statului are obligația (cf. Thomas Hobbes) de a asigura supraviețuirea statului, prevăzută în contractul dintre supuși și suveran;
3. Obligație morală față de propria populație, nu și față de terți.
Care este distincția dintre realismul ofensiv și realismul defensiv?
Teza realismului ofensiv a fost lansată de John Mearsheimer conform căreia „,cea mai bună apărare este atacul preventiv”, adică statul trebuie să-și asigure securitatea și să-și crească puterea statală prin intervenții exterioare.
Teza realismului defensiv a fost lansată de Kenneth Waltz conform căreia „trebuie să păstrezi un număr de dușmani care pot fi gestionați, adică statul trebuie să fie prudent, să se apere prin creșterea puterii statale din interior.
La ce se referă self-help?
Self-help (parte a triunghiului principiilor realismului, alături de statism și survival) se referă la:
1. Statul este singurul care se poate ajuta în sistemul de RI;
2. Spirala insecurității (Jean-Pascal Zender) - fiecare stat vrea să ajungă la un nivel minim de insecuritate și un nivel maxim de proiectare a puterii asupra altor state;
3. Sistemul de RI nu poate fi îmbunătăți, deci nu poți avea încredere în alte state, mizând pe câștiguri relative (Joseph Grieco);
4. Echilibrul de putere (statele intră în alianțe pentru a contracara hegemonia unui stat)
Clasificarea cronologică a realismului
- Realism clasic, 1919-1939
- Realism modern, 1939-1979 (conștientizarea efectului globalizării)
- Neo-realism, 1979-prezent (concentrare pe sistem)
Clasificarea tematică a realismului, pe ce se concentrează și care sunt exponenții
- Realism istoric (context-adaptare), N. Machiavelli și E.H. Carr;
- Realism structural I (natura umană, nivel statal), T. Hobbes și Tucidide;
- Realism structural II (anarhia, nivelul sistemului de RI), J-J Rousseau și K. Waltz;
- Realism liberal (interdependențe-statul în fața provocărilor), H. Bull.
Exponenții și caracteristicile realismul istoric
- N. Machiavelli (Principele) - oferă un prim manual de comportament al unui suveran: el trebuie să se adapteze la context, rațiunea de stat depășește orice alt tip de rațiune pentru asigurarea supraviețuirii.
- E.H. Carr (Twenty Year Crisis: 1919-1939) - ideologiile și acțiunile statelor au modelat relațiile internaționale și au condus la un cerc vicios al conflictului și instabilității.
Exponenții și caracteristicile realismului structural I
Relațiile internaționale sunt pre-structurate de anumite dispoziții (axiome înscrise în datul pre-social) care ne fac să ne comportăm într-un anumit fel:
1. T. Hobbes (Leviatan) - la nivel statal există un Leviatan care protejează oamenii, la nivel internațional nu există acest lucru, lumea internațională comportându-se exact ca natura umană. Nu se exclude constituirea unui Leviatan global, dar relațiile sunt văzute doar la nivel statal.
2. Tucidide (Războiul Peloponesiac. Dialogul melian) - un dialog pur imaginar folosit de realiști pentru a explica ideea că suveranitatea insulei Melos a fost cedată ca urmare a naturii umane de a-și asigura supraviețuirea.
Exponenții și caracteristicile realismului structural II
Anarhia ca principiu de ordonare se află în mijlocul dezbaterii:
1. J.J. Rousseau (Discurs asupra originii inegalității între oameni) - natura socială are caracteristici anarhice, prin urmare sistemul statelor este condus prin concurență, război și absența cooperării;
2. Kenneth Waltz:
a. sistemul internațional este opusul sistemului intern astfel: anarhie-ierarhie, relații orizontale-verticale, descentralizare-centralizare, nedirecționare-direcționare, omogenitate-eterogenitate, interdependență-integrare.
b. sistemul internațional anarhic este mai ieftin din punct de vedere al prețului și al contribuției, adică conflictele sunt păstrate la un nivel marginal pentru că nimeni nu dorește ocuparea centrului de comandă al lumii pentru că nu există.
Exponentul și caracteristicile realismului liberal
Hedley Bull (Societatea anarhică) - susține un realism internalizat al ideilor liberale prin faptul că odată cu globalizarea și creșterea interdependențelor se reconfirmă anarhia prin faptul că statele nu percep o societate internațională, ci un sistem internațional în care anumite state se consideră în continuare deținătoarele monopolului legitim al violenței.
Cum răspunde realismul la globalizare?
- Nu există globalizare în relațiile internaționale, ci doar în anumite aspecte economice;
- Globalizarea nu face nimic altceva decât să bulverseze și mai mult sistemul internațional, se reconfirmă statul ca singurul actor care poate asigura securitatea populației.
