P4: MARXISM Flashcards
Când se afirmă marxismul ca teorie a RI?
Se afirmă în anii 1950-1960 odată cu procesul de eliberare a coloniilor de sub marile imperii.
Odată cu câderea URSS, marxismul se scindează în:
1. cei care apără moștenirea comunismului și caută elemente emancipatoare la nivel internațional;
2. cei care consideră că Marx trebuie repus în drepturile sale istorice.
Bazele marxismului
Relația bază-suprastructura:
1. Baza este dată de posesia mijloacelor de producție care imprimă relațiile de producție dintre cei care dețin mijloacele și cei care le lucrează;
2. Suprastructura (societatea) reflectă baza și invers sistemul structural camuflează baza.
* Acest sistem a evoluat într-o manieră dialectică de-a lungul istoriei, dar s-a cristalizat în relația proletariat-burghezie.
* Conștiința de clasă se referă la faptul că proletarii erau condamnați să muncească și să trăiască împreună și ajung să își dezvolte o conștiință comună.
Exponent și caracteristicile marxismului structuralist I
Vladimir Ilici Lenin (anii 1910), critică imperialismul, considerându-l stadiul superm al capitalismului:
1. Dezvoltarea capitalismului s-a făcut extensiv (în afara țărilor), împingând povara proletarilor la alți proletari din alte zone ale lumii (Revoluția proletară nu mai poate avea loc în Vest);
2. Rusia se află într-un stadiu de dezvoltare postmedievală, puțin industrializată, fără o clasă proletară;
3. Constituirea clasei proletare se va face după Revoluție prin partidul bolșevic prin instituirea unei dictaturi a proletariatului;
4. Exportarea ideilor comuniste pentru crearea unei comunități noi (Uniunea Sovietică), un stat mondial.
Exponent și caracteristicile marxismului structuralist II
Immanuel Wallerstein (anii 1960-1970), odată cu perioada decolonizării observă că există o singură diviziune mondială a muncii (proprietari de mijloace de producție și salariați) și un singur sistem de producție în care subsistemele dominant feudale și socialiste sunt părți periferice ale sistemului capitalist mondial.
Cum poate fi explicată dominația capitalismului la nivel mondial?
Immanuel Wallerstein arată că poate fi explicat într-o distribuție:
1. Geografică (constantă ca formă, doar statele care compun această structură variază) - centru (adaugă plus valoare), periferie (piață de desfacere pentru centru și sursă de materie primă), semi-periferie (filtrează fluxurile de populație dinspre periferie spre centru, piață de desfacere pentru produsele care nu mai au căutare în centru);
2. Temporală - principiul diviziunii muncii și a posesiei mijloacelor de producție este aceeași și se menține în orice perioadă, doar momentele de depresiune obligă reinventarea modalităților de producție.
Exponenți și caracteristicile gramscianismului
Antonio Gramsci, inspirat de „falsa conștiință” a lui Engles, propune o contra-hegemonie a hegemoniei capitalism-burgheze, punând accent pe suprastructură, adică crearea unei societăți alternative, a unei culturi a clasei proletare.
Robert Cox (Producția, puterea și ordinea mondială) distinge între două tipuri de teorii:
1. problem solving theories - nu există o schimbare reală în plan internațional, ci doar o schimbare a raportului de forțe;
2. teoria critică - problemele politice și sociale trebuie înțelese în profunzime pentru a putea realiza o schimbare la nivelul RI
Ce ne arată Mișcarea Țărilor Nealiniate?
Robert Cox critică hegemonia statelor occidentale în organizarea internațională care se consideră pe sine „depozitarul ordinii liberale”. Ia drept exemplu Mișcarea Țărilor Nealiniate din anii 1950-1960 pentru a arăta un model de contra-hegemonie la unipolaritatea SUA-URSS, susținând că există o alternativă. Mișcarea nu are succes, întrucât SUA și URSS intervin în politicile statelor „nesupuse”.
Exponenți și caracteristici ale teoriei critice
Școala de la Frankfurt, Juger Habermas (Teoria acțiunii comunicative) arată că în sfera comunicării, cu toții putem ajunge la idealul emancipării egalizatoare. Critică dominanța și ierarhia RI, propunând soluții de democratizare prin intermediul comunicării și a transparenței.
Andrew Linklater (Teoria critică și politica mondială) observă că indivizii nu mai sunt ghidați de ideile constrânse într-un anumit stat, ci preferă constituirea unor comunități virtuale prin reunirea unor oameni cu anumite afinități. Acesta arată că există două tipuri de critică intelectuală a RI:
1. Critica tradițională care conține principii general-abstracte care ar trebui implementate pentru pace în RI;
2. Critica imanentă care presupune formularea unor soluții bazate pe empirism, punându-te în locul celuilalt.
Exponenți și caracteristicile neo-marxismului
Neo-marxismul propune reîntoarcerea la nucleul originar al marxismului, adică stratificarea socio-economică internațională și consecințele asupra relațiilor de putere:
1. Alain Bihr studiază concurența dintre blocurile istorice și polarizarea inegalităților globale, arătând că prin creșterea nucleelor de producție și servicii sofisticate se ajunge la sărăcirea unui număr tot mai mare de indivizi.
2. Bill Warren (Imperalism Pioneer of Capitalism) critică ideile lui Lenin, susținând că imperialismul a fost un rezultat al capitalismul care a permis o schimbare radicală a Sudului (depășirea rapidă a etapelor de progres și modernizare). Emanciparea exploataților se poate face doar în societăți capitaliste, dar Sudul nu a fost niciodată capitalist.
Perspectivele teoriei marxiste
Neo-marxismul consideră destrămarea URSS-ului drept o eliberare de sub nevoia de a justifica acțiunile sovieticilor, reafirmând în condiții de criză:
1. critica asupra inegalităților
2. critica sistemului financiar mondial responsabil de crize
3. critica ordini mondiale neo-liberale și mobilizarea contra-dictatului companiilor multi-naționale
4. critica războaielor pentru resurse
Dezbaterea privind subsistemele dominant feudale
Immanuel Wallerstein motivează faptul că există un singur sistem de producție. Prin dezbaterea dintre Ernesto Laclau și Andre Gunder Franck reiese:
1. Ernesto Laclau ce susține că sistemele feudale subzistă în capitalism (America Latină, Africă), acestea rămănând în viziuni total ne-capitaliste, oferind exemplul unui păstor din Bolivia care face auto-producție, fiind la fel de sărac ca strămoșii săi; totuși
2. Andre Gunder Franck, căruia Wallerstein îi dă dreptate, motivează ca orice parte a lumii este o parte a sistemului capitalist global (inclusiv cele mai marginale părți ale lumii au un rol în interiorul sistemului); păstorul bolivian este obligat să-și vândă producția de lapte și de lână către un intermediar care va industrializa acest proces și va exporta cu o valoare plus adăugată. Chiar și cele mai restrânse zone ale lumii consumă produse realizate de capitalism.
Dezbaterea privind subsistemele dominant socialiste
Immanuel Wallerstein motivează faptul că există un singur sistem de producție. Prin dezbaterea dintre Liu Shaoqi și Mao Tze Dun reiese:
1. Liu Shaoqi susținea că China a fost total transformată în stat comunist; are un mod de producție socialist; China având capacitatea de a domina lumea socială, fiind capabilă să creeze un sistem socialist; totuși
2. Mao Tze Dun, căruia Wallerstein îi dă dreptate, China nu va putea pretinde că este un stat comunist doar din momentul în care va dicta un sistem comunist care va deveni dominant în lume. China, în prezent, este o mare putere deoarece a absorbit modelul capitalist pe care dorește să îl domine în forme socialiste.
