Morometii Flashcards
Epoca
Literatura postbelică va sta sub semnul politicului
trei sectoare
scriitorii care vor continua tradiţia interbelică: G.Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga,
„subcultură”, „subliteratură”, adică „literatura proletcultistă” după cum a numit-o Nicolae Manolescu; valoarea estetică a dispărut, primând politicul
Al treilea sector integrează scriitori care vor apela la un stil conotativ, subliminal din nevoia de a păcăli cenzura: Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana.
Realism
Fiind un succesor al realismului lui Flaubert, Tolstoi sau al lui Balzac
verosimiliatea: problematica taranului
tema socială care ilustrează procesul de deruralizare a satului românesc sub ingerinţa politicului
organizarea naratiunii prin raportare la criteriul temporalitatii
Despre opera
1955 + 1967
Editura de Stat pentru Literatură și Artă
tema
Tema dominantă este cea a timpului („Timpul avea nesfărşită răbdare cu oamenii”)
un sfert din primul volum este afectat întâmplărilor petrecute de sâmbătă până duminică seara, în timp ce restul romanului concentrează întâmplări petrecute până la sfârşitul anului.
tema socială, opera integrând o frescă a satului de la câmpie, interbelic şi postbelic, tema familiei, a paternităţii, copilăria, şcoala, iubirea, colectivizarea, raportul individ timp.
CONFLICTUL
Conflictul principal este unul exterior, manifest, între Ilie Moromete și fiii săi din prima căsătorie cu Rădița
Un alt conflict dominant este cel de natură socială, manifestat între formele de viață patriarhale, corecte, simbolizate de satul interbelic și de Ilie Moromete și cele aduse de varii reprezentări ale unei false religii instaurate de regimul comunist prin intrigă și turnătorie
Rezumat
acţiunea primului volum începând într-o zi de sâmbătă, vara, când numeroasa familei Moromete se întoarce de la câmp
O primă secvență relevantă este astfel cea în care este integrat cel dintâi moment care adună familia: cina.
caracter solemn, relevă şi relaţiile din sânul familiei: neînţelegerile dintre cei trei fraţi proveniţi din prima căsătorie- Paraschiv, Nilă şi Achim şi fraţii lor după tată- Niculae, Ilinca şi Tita, Ilie Moromete străduindu-se să aplaneze interesele opuse şi să menţină unitatea familiei
el stă pe prag „deasupra tuturor” este un prim indiciu al autorităţii tatălui
Având nenumărate arierate, Moromete vinde vecinului său, Tudor Bălosu, după ce-l taie împreună cu Nilă, salcâmul din fundul grădinii
Această scenă-cheie constituie intriga operei
Salcâmul se validează ca un „axis mundi”, prăbuşirea lui anticipând prăbuşirea colectivităţii rurale
Scena cheie a băutului aldămașului punctează antiteza dintre țăranul bogat și cel sărac, iar dialogul dintre Moromete și Victor, fiul lui Bălosu, ironia la adresa celor care-și renegă sorgintea.
Un loc deosebit în cadrul desfăşurării acţiunii îl ocupă scena-cheie a adunării din poiana lui Iocan, contemplarea filozofică făcându-şi loc printre grijile ţăranului, el având capacitatea de a evada din cotidian prin plăcerea vorbei.
Scena cheie a festivității de premiere, când Niculae ia intempestiv premiul I, evidențiază sensibilitatea și inteligența lui Niculae, sentimentele paterne și respectul lui Moromete pentru valoarea autentică.
Partea a treia a romanului debutează cu o altă scenă-cheie, şi anume ritualul secerişului, solemnitatea acestei manifestări fiind evidenţiată prin faptul că satul devine acum o entitate, iar raportul dintre ţăran şi pământ este încă sacru.
Punctul culminant al crizei suferite de acesta se petrece pe „piatra albă de hotar”. Trezindu-se brusc în faţa realităţii nedorite, Moromete trece prin drama iluziilor înşelate, deoarece încercările lui de a le inocula copiilor săi respectul pentru tradiţie au eşuat în favoarea ideilor aduse de lumea meschină, această scenă reprezentând o altă secvență relevantă.
Al doilea volum conţine un discurs narativ complicat, plin de fragmente retrospective. Din dorinţa de a reface unitatea ştirbită a familiei, Ilie Moromete merge la Bucureşti, însă nu reuşeşte să-i convingă pe cei trei să se întoarcă.
Deznodământul punctează episodul morţii lui Ilie Moromete, de întindere redusă tocmai pentru a se crea impresia că se vorbeşte despre un erou de veritabilă epopee.
PERSONAJE
tipologiilor
Astfel, lumea satului integrează
ţăranul bogat - Bălosu,
ţăranul sărac - Birică,
ţăranul rău - Guica,
ţăranul nătâng - Nilă,
ţăranul coleric, colţos - Paraschiv,
ţăranul filozof - Ilie Moromete,
învățătorul - Teodorescu,
preotul - Provinceanu,
Ilie Moromete
instanţă narativă şi ca referent uman
personaj principal, datorită ocurenţei din discursul narativ, central, graţie importanţei în transmiterea mesajului, protagonist, centrând diegeza, tridimensional, puternică individualitate, al cărui contur se realizează treptat
Portretul fizic„Era capul unui om care se uita parcă în jos. Faţa îi era puţin trasă. Nasul i se prelungea din fruntea boltită în jos, spre bărbie, scurt şi drept, cu ceva din liniştea gânditoare a frunţii”
Portretul moral, complex caracterizarea directă făcută de alte personaje(„sufletul negru de răutate şi tutun”)
sau autocaracterizare („Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă”), cât şi prin cea indirectă (comportament)
Ilie Moromete se dovedeşte a fi un autentic model parenetic pentru consăteni.
El este „ţăranul absolut” ce combină „vitalitatea lui Ion și profunzimea spirituală a lui Ladima”
El rămâne astfel un nostalgic apărător al ordinii vechi, fiind nepăsător la înnoire şi manifestând o evidentă propensiune pentru teluric.
Scena ploii reflectă vigoarea trupului său ce devine o expresie a vigorii sufleteşti şi calitatea de creator
„originalitatea lui venind din modul în care un spirit inventiv, creator, transformă existenţa într-un spectacol”- Eugen Simion.
INFRASTRUCTURA NARATIVĂ
intertextualitatea, fiind inserate în discursul narativ extrase de ziar, scrisori,
amfiteatrul, acțiunea petrecându-se și la Pitești, București, dar convergând mereu în Siliștea-Gumești,
cea a contrapunctului, fiecare capitol fiind afectat unui alt aspect al realităţii,
tehnica instantaneelor sincrone, naratorul omniprezent relatând fapte petrecute în acelaşi timp, dar în locuri diferite,
basorelieful, fiind proiectat pe fundal protagonistul.
tehnica descrierii balzaciene, fiecărui element de detaliu fizic corespunzându-i unul moral.
Raportul incipit-final este unul de simetrie antitetică (timpul are rabdare, timpul n-are rabdare)
narator omniscient, omniprezent, extradiegetic
