Moara cu noroc Flashcards
Epoca Marilor Clasici
societatea „Junimea” şi mentorul cultural Titu Maiorescu,
cristaliza valori în toate cele trei genuri literare:
Mihai Eminescu în poezie,
I.L. Caragiale în dramaturgie
proză Ioan Slavici şi Ion Creangă
date autor
mare prozator considerat „un Balzac al satului românesc”- Dumitru Micu,
acorda atenţie deosebită prezentării vieţii interioare a personajelor.
nuvelele sale, orintre care se numara „Moara cu noroc” , inspirate din lumea rurală din Transilvania, ilustrează formula unui realism pitoresc, alcătuind împreună o monografie a satului ardelenesc din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
date opera
Moara cu noroc”, publicată în anul 1881 în volumul „Novele din popor”
titlu
valoare anticipativă
Moara cu noroc” fiind numele unui han construit pe locul unei mori, conotând un spaţiu aflat sub influenţa unor forţe nefaste
contine antifrază, ea fiind folosită în sens contrar adevărului, hanul neaducând noroc nimănui,
titlul fiind o aşteptare frustrată, lexemul „moară” având ca semn dominant ideea de măcinare sufletească.
tema
procesul de dezumanizare ca rezultat al dorinţei de îmbogăţire
Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, liniştea colibei şi nu bogăţia te fac fericit”
Bătrîna un „alter-ego” al autorului, îndeplinind rolul pe care îl avea corul în tragedia antică
tema familiei
coordonate digetice
Timpul şi spaţiul sunt reale
societăţii ardeleneşti din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea
realismul psihologic
verosimilitate : coordonate diegetice, obiceiuri rurale(trasura ca mijloc de transport, importanta agriculturii)
analiza psihologica: drama lui Ghita (avaritia si instrainarea de familie)
conflict
exterior (Ghiţă şi Lică)
Conflictul latent, tensiune interioară sau exterioară nemanifestată, se validează aici între mentalitatea bâtrânei şi cea a lui Ghiţă.
conflictul interior
tendinţe contradictorii întruchipate de acelaşi personaj, Ghiţă oscilând permanent între cinste şi necinste
Abaterea de la principiile morale este evidenţiată prin descrierea drumului care „coteşte mereu”.
rezumat
expoziţiune, naratorul localizează acţiunea: vestul Transilvaniei, în care ruralitatea începe să fie influenţată de valoarea banului.
Ghiţă, un cizmar sărac, dar onest, se hotărăşte, împotriva sfaturilor soacrei sale, să ia în arendă cârciuma de la Moara cu Noroc,
O vreme, afacerile îi merg bine lui Ghiţă, însă apariţia lui Lică Sămădăul, constituie intriga şi declanşează conflictul de natură psihologică.
Desfăşurarea acţiunii ilustrează procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie, deoarece, dornic să facă avere, devine complicele indirect al lui Lică la jafuri şi crime.
O secvență relevantă este cea în care la proces Ghiţă jură că Sămădăul nu a plecat în noaptea respectivă de la han, deşi atât Ana, cât şi el au surprins mişcările lui Lică şi ale oamenilor săi pe parcursul întregii nopţi,
Punctul culminant al nuvelei ilustrează dezumanizarea lui Ghiţă. La sărbătorile Paştelui, după ce bătrâna pleacă la rude cu cei doi nepoţi, Ghiţă îşi aruncă soţia în braţele lui Lică
La întoarcere, Ghiţă o ucide pe Ana, fiind la rândul lui ucis din ordinul lui Lică, de Răuţ, aceasta reprezentând o altă secvență relevantă.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu Noroc. Singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii, nuvela având astfel un final moralizator: „Simţeam eu că nu are să iasă bine; dar aşa le-a fost dat”.
Ghita caracterizare
instanţă narativă şi ca referent uman
principal, datorită ocurenţei în discursul narativ, central, grație rolului în transmiterea mesajului operei, protagonist, centrând diegeza, pacient, destinul său fiind influențat de faptele altui personaj și tridimensional, datorită complexității sale.
Prosopografia este doar un crochiu, naratorul afirmând că Ghiţă este „lat în umeri”. Portretul moral este însă amplu, autorul împletind cu măiestrie caracterizarea directă cu cea indirectă.
Lică îl caracterizează în mod direct: „Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău şi eşti om cu minte”.
Ana „Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti”
tehnici narative
tehnica simetriei, înlănţuirea prin adiţiune, diegeza fiind prezentată diacronic,
limbajul integrează câmpuri semantice ale gândirii, meditaţiei, zbuciumului interior, motivarea estetică a operei fiind susţinută de arta descrierii, a dialogului şi naraţiunii.
narativă heterodiegetică, naraţiunea realizându-se la persoana a treia, focalizarea neutră, echivalentă viziunii „din spate”
omniscient și creditabil,
