Leoaica tanara Flashcards
Epoca
Literatura postbelică va sta sub semnul politicului
trei sectoare
scriitorii care vor continua tradiţia interbelică: G.Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga,
„subcultură”, „subliteratură”, adică „literatura proletcultistă” după cum a numit-o Nicolae Manolescu; valoarea estetică a dispărut, primând politicul
Al treilea sector integrează scriitori care vor apela la un stil conotativ, subliminal din nevoia de a păcăli cenzura: Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana.
Neomodernism
poezia neomodernistă se întoarce la izvoarele modernităţii interbelice, în care poeţii nu fac compromisurile morale, tematice şi stilistice cerute de poezia realist-socialistă
ambiguitatea limbajului
spiritul ludic - “cerc de-a dura”
concretizarea abstractului
amplificarea simturilor
tehnica ingambamentului
Date opera
opera este publicata in volumul „O viziune a sentimentelor”-1964
tema
iubirii fulgerătoare şi a modificării fundamentale sufleteşti
Sunt asimilate idei poetice eminesciene şi argheziene vizând caracterul dual al iubirii,
titlu
transfer semantic
lexemul „leoaică” cuprinde caracteristici dominante precum frumuseţe, ferocitate, libertate
transferate lexemului „iubire”, presupune o comparaţie eliptică şi inversată
anticipeaza tema
Imaginarul poetic
laitmotivul operei este relevat încă din versul incipit „Leoaică tânără, iubirea”
asocierea iubirii cu un act de agresiune generând tensiunea poetică: „Leoaică tânără, iubirea/ mi-a sărit în faţă
Iubirea, ca abstracţiune, este concretizată în imaginea metaforică a felinei: „Colţii albi mi i-a înfipt în faţă./ m-a muşcat leoaica, azi de faţă”
A doua strofă surprinde o dublă transfigurare a fiinţei invadate de sentiment, eul devine un „centrum mundi”,
are intuiţia unei lumi perfecte, cercul fiind un simbol al perfecţiunii: „Şi deodată-n jurul meu, natura/ se făcu un cerc de-a dura”
Structura metaforică „Şi privirea-n sus ţâşni,/ curcubeu tăiat în două” vizează faptul că iubirea devine punte între două lumi real-ireal,
a treia strofă absenţă simturilor în lipsa iubirii: „Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă şi la bărbie, dar mâna nu le mai ştie”, „tâmpla” fiind un simbol al gândirii, „sprânceana” ca segment adocular, preia semele ochiului ca simbol al cunoaşterii
persistenţei iubirii în sufletul omului: peste care trece-alene/o leoaică arămie/cu mişcările viclene,/încă-o vreme,/şi-ncă-o vreme…..”
mijloace artistice
IMAGINI vizuale „un cerc/ ca o strângere de ape”, „un deşert în strălucire”, imagini tactile „Colţii albi mi i-a înfipt în faţă”.
Ideile sunt potenţate astfel la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, prin uzitarea epitetelor cromatice „albi” din sintagma„Colţii albi” „arămie” din sintagma „leoaică arămie”,
elemente de structura
MUZICALITATEA acestei poezii este susţinută la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie prin sincopele „pândise-n”, „o-ntâlni”
măsura versului variind între trei şi zece silabe.
irismul subiectiv, sistemul verbal şi pronominal al persoanei I : „mi”, „mă”, „m”,
