Curs 4 - Concilierea Flashcards
Ce este concilierea?
Modalitate alternativă, extrajudiciară, de soluționare a conflictelor prin care se apelează la un terț pentru a facilita comunicarea dintre părțile aflate în conflict și a încuraja reconcilierea acestora.
Care este domeniul principal în care se aplică concilierea?
Conflictele de muncă.
Care sunt instituțiile care utilizează frecvent concilierea?
- Camera Internațională de Comerț
- Centrul Internațional de Rezolvare a Disputelor privind Investițiile
- Comitetul de conciliere
Care este a treia etapă a procedurii de codecizie la nivelul Uniunii Europene?
Concilierea.
Ce se întâmplă dacă Consiliul nu aprobă toate amendamentele adoptate de Parlamentul European?
Se poate înființa un comitet de conciliere pentru a ajunge la un acord.
Cine prezidează comitetul de conciliere la nivelul Uniunii Europene?
Președintele Consiliului și președintele Parlamentului European.
Ce trebuie să adopte comitetul de conciliere în termen de șase săptămâni?
Un proiect comun.
Ce se întâmplă dacă comitetul de conciliere nu adoptă un proiect comun în termenul stabilit?
Legislația propusă este considerată neadoptată.
Codul muncii din România reglementează soluționarea amiabilă a conflictelor de muncă prin conciliere?
Nu.
Cine are autoritatea de a concilia conflictele colective de muncă la nivel de unitate?
Inspecția Muncii.
Ce autoritate se ocupă cu concilierea conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unități?
Ministerul responsabil cu dialogul social.
Ce reglementează Codul de procedură civilă în legătură cu concilierea?
Dispoziții privitoare la conciliere în cazul urmăririi silite asupra bunurilor debitorului.
Ce permite Ordonanța nr. 38 din 26 august 2015?
Soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.
Cine soluționează litigiile din domeniul bancar?
Centrul de soluționare alternativă a litigiilor din sistemul bancar.
Cine este terțul în procedura de conciliere a conflictelor de muncă?
Consultant extern specializat în legislația muncii.
Ce definește Legea dialogului social în contextul concilierei?
Procedura de conciliere ca fiind obligatorie în soluționarea conflictelor colective de muncă.
Care este diferența principală între conciliere și mediere?
Concilierea este evaluativă și mai puțin independentă decât medierea.
Ce rol are mediatorul în mediere?
Propune soluții pe care părțile pot alege să le accepte sau nu.
Care sunt cele 4 atribuții de bază ale consultanților externi specializați în legislația muncii?
- Managementul relațiilor de muncă
- Asistența tehnică
- Reprezentarea
- Concilierea
Ce condiții sunt necesare pentru admiterea în profesia de consultant extern în legislația muncii?
- Studii superioare în drept/administrație publică/științe administrative cu experiență de minim 2 ani
- Studii în alt domeniu cu experiență de minim 3 ani
Cum se deschid procedurile de conciliere pentru conflictele individuale de muncă?
Prin transmiterea unei invitații scrise la conciliere.
Care este termenul legal pentru deschiderea procedurii de conciliere după primirea invitației?
Nu poate depăși cinci zile lucrătoare.
Ce se întâmplă dacă părțile ajung la o soluție în cadrul procedurii de conciliere?
Consultantul extern redactează un acord semnat de părți.
Ce se întâmplă în cazul eșuării concilierii?
Se întocmește un proces-verbal semnat de părți și consultantul extern.
Ce informații trebuie să conțină sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă?
- Identificarea angajatorului
- Obiectul și motivarea conflictului
- Persoanele delegate să reprezinte părțile
Cine desemnează persoana pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă?
Ministerul responsabil cu dialogul social sau inspectoratul teritorial de muncă.
Ce se întâmplă dacă nu se ajunge la o soluție în cadrul concilierei conflictului colectiv de muncă?
Părțile pot hotărî inițierea procedurii de mediere sau arbitraj.
Ce este concilierea judiciară?
Încercarea de împăcare a părților realizată direct de către judecător.
Care este limita concilierei judiciare?
Se aplică doar proceselor ce au ca obiect drepturi de care părțile pot dispune.
