ABO si Rh Flashcards
Sisteme eritrocitare
Hematia umana are un numar foarte mare de antigene de suprafata. Diversele tipuri de antigene formeaza peste 20 de sisteme grupale, printre care ABO si Rh.
Antigenele se gasesc pe eritrocite, iar anticorpii in plasma.
Anticorpii sunt: naturali de tip regular, imuni (post transfuzie incompatibila, dupa sarcini incompatibile) sau autoimuni (AHAI la rece).
Anticorpii de tip natural sunt gamma M, deci au dimensiune mare, nu traverseaza placenta. Sunt anticorpi la rece, sunt completi.
Anticorpii imuni sunt de tip gamma G, uneori asociati cu gamma A. Gamma G care au molecula mica traverseaza placenta. Sunt anticorpi la cald, sunt incompleti.
Colostrul, saliva contin gamma A.
Antigenele de pe eritrocite pot fi puse in evidenta printr-o reactie de aglutinare»_space; antignele=aglutinogene, iar anticorpii=aglutinine
*Ag. de grup se dezvolta precoce in viata embrionara si sunt bine reprezentate la nastere.
Anticorpii naturali din sistemul ABO nu se dezvolta in cursul vietii IU, nefiind prezenti la nastere. Apar la 4-5 ani si titrul creste pana la 14 ani. Se mentin in platou si la batranete incep sa scada.
Sistemul ABO
- aglutinogenul pe eritrocite
- anticorpii naturali de tip regular (aglutinine) in plasma; sunt gamma globuline si dpdv electroforetic fac parte din grupa IgM, deci au molecula mare.
Antigenele de grup ABO nu se gasesc numai pe eritrocite, ci si pe celelalte celule sanguine, in tesuturi si umori. (creierul si corneea contin putine antigene, iar din corpul vitros si cristalin lipsesc complet.
La 75% din indivizi, ag de grup se gasesc si in umori si au fost denumite impropriu “substante specifice de grup sanguin) pt. a le deosebi de ag care se gasesc pe eritrocite.
Prezenta substantelor specifice de grup e determinata de o gena dominanta Se (secretor), iar absenta lor de alela se-se (nesecretor) in doza dubla.
Persoanele cu caracter de secretor produc substantele de grup in toate umorile, cea mai mare cantitate gasindu-se in saliva.
Sistemul ABO
Clasificarea grupelor sanguine sin sistemul ABO se bazeaza pe prezenta sau absenta la nivelul eritrocitelor a unuia sau a ambelor antigene specifice A si B.
Eritrocitele de gr. 0 - nu au nici ag. A, nici ag. B
Eritrocitele de gr. A - au numai ag. A
Eritrocitele de gr. B - au numai ag. B
Eritrocitele de gr. AB - au atat ag. A, cat si ag.B
In mod normal organismul uman nu contine anticorpi impotriva antigenelor proprii.
Sangele uman poseda aglutinine antieritrocitare:
gr. 0 - contine aglutinine anti A (alfa) si anti B (beta)
gr. A - contine aglutinine anti B (beta)
gr. B - contine aglutinine anti A (alfa)
gr. AB - nu are aglutinine
Niciodata nu se gaseste in mod natural, la acelasi individ, atat aglutinogenul, cat si aglutinina omologa.
Sistemul ABO - genetica
- 3 perechi de gene: A, B, H (A, B, dominante, H recesiva)
Antigenul A are mai multe variante: A1 tare, A2 slab, A3 mult mai slab si mult mai rar, A4, A5 etc.
Pentru gupa A: fenotipul este A, insa genotipul poate fi A1A1, A2A2, A1A2, A10, A20 (mai multe alele)
Antigenul B prezinta si el variante: B2, B3, B4, B5
Variantele slabe de gr. A si B sunt importante in practica transfuzionala si in incompatibilitatea materno-fetala.
Un primitor cu antigen slab poate fi transfuzionat cu aceeasi varianta, cu orice varianta mai slaba decat a sa si in caz de absenta cu sange 0 deplasmatizat.
Nu trebuie transfuzat cu sange care poseda ag. mai puternic.
O persoana cu antigen slab poate dona sange la toate persoanele care au acelasi subgrup sau mai puternic, cu conditia ca donatorul sa nu aiba anticorpi iregulari anti A1 in ser, daca doneaza lui A1.
Incompatibilitatea materno-fetala ABO
- e rezultatul diferentei antigenice dintre mama si fat: fatul mosteneste de la tata un antigen mai puternic decat al mamei.
Determinarea grupelor sanguine
- se face obligatoriu prin 2 metode:
1. Metoda globulara/eritrocitara/ Beth Vincent: determinarea antigenului necunoscut folosind anticorpi alfa si beta cunoscuti.
2. Metoda serica Simonin - determinarea anticorpilor necunoscuti, folosind antigene cunoscute.
Rezultatul determinat printr-o metoda trebuie sa corespunda cu rezultatul celeilalte.
Se lucreaza cu martori:
- martor allo: ser necunoscut + eritrocite 0»_space; negativ totdeauna
- martor auto: ser propriu + eritrocite proprii»_space; totdeauna negativ
- martor: ser fiziologic + eritrocite proprii»_space; totdeauna negativ
Cand exista discordanta intre cele 2 metode se trimite pacientul la centrul de transfuzie.
Sistemul Rh
Antigenele sistemului Rh: D, C, c, E, e
Anticorpii corespunzatori
Pe cromozomul 1 exista un locus cu 2 gene: RhD si RhCE
RhD codifica antigenul D cu imunogenicitate inalta.
RhCE codifica antigenele Cc si Ee care sunt slab imunogene.
Gena D determina ag. D pe eritrocit»_space; Rh+
85% din populatie e Rh+
15% din populatie e Rh-
Antigenele apar foarte devreme in cursul dezvoltarii embrionare si se gasesc numai pe eritrocit.
Anticorpii sunt numai imuni sau autoanticorpi, niciodata naturali.
Anticorpii imuni apar dupa sarcini/ transfuzii incompatibile.
Autoanticorpii AHAI la cald
*o persoana Rh- transfuzata cu sange Rh+ prezinta riscul de a dezvolta anticorpi anti RhD»_space; toate persoanele Rh- trebuie transfuzate numai cu sange Rh-.
**anticorpii de tip Rh apar foarte rar in timpul primei sarcini. In general apar post partum si devin nocivi pentru urmatoarele sarcini.
Compatibilitate transfuzionala in sistemul AB0
- Eritrocitele donatorului nu trebuie sa introduca antigene corespunzatoare anticorpilor primitorulu i= compatibilitate majora ( Antigenele eritrocitelor transfuzate nu trebuie sa intalneasca in organsimul primitorului anticorpi omologi.
- Compatibilitate minora: anticorpii ABO ai donatorului compatibil cu antigenele eritrocitare ale primitorului.
* pt. variantele slabe A (si B) transfuzati cu sange non A1
* la nou-nascut, transfuzia se face cu sange compatibil cu serul mamei
Compatibilitate Rh
- nu se transfuzeaza niciodata unui primitor un antigen imunogen pe care nu il poseda
- donatorii reali Rh-: fara C si E
- un primitor Rh+ poate dezvolta anticorpi antieritrocitari C si E
Complicatii transfuzionale
- Imunologice
2. Non-imunologice
Complicatii non-imunologice transfuzionale
- supraincarcarea volemica (edem pulmonar acut)
- contaminarea bacteriana (la recolatarea sangelui) - soc endotoxic, colaps circulator, CID
- transmiterea unor boli: VHB, VHC, CMV, HIV etc.
- Hemocromatoza secundara (supraincarcarea cu fier la politransfuzati cronici)
- toxicitatea citratului folosit ca si conservant pt sange (pt. cantitati mari de sange: citratul fixeaza calciul ionic din plasma: spasme musculare, alungirea QT)
Complicatii imunologice
- incompatibilitate in sistemul AB0 - hemoliza intravasculara brutala cu participarea complementului Daca reactia e severa: colaps circulator, uneori CID, uneori insuficienta renala
- incompatibilitate de Rh - hemoliza extravsculara, simptomatologie mai atenuata (frison, febra)
- la pacienti imunizati in antecedente prin transfuzie sau sarcina: reactie hemolitica posttransfuzionala tardiva, apare dupa 7 zile (anemie, febra, icter)
- reactii febrile posttransfuzionale datorita prezentei anticorpilor antileucocitari, antitrombocitari sau anti HLA
- alloimunizare?
