192-250 Flashcards

1
Q
  1. BIOLOGIA PROCESULUI TUMORAL MALIGN: DISPLAZIA, CARCINOMUL IN SITU, CARCINOMUL INVAZIV
A

În procesul transformării maligne a mucoasei orale, din punct de vedere microscopic, există o evoluţie lentă de la hiperplazie către displazie, cu diferite grade de severitate. Severitatea displaziei intraepiteliale poate fi apreciată histopatologic pe baza extinderii modificărilor în straturile epiteliului şi pe baza gradului de modificare a morfologiei normale, astfel:
* gradul I (displazie uşoară) - se întinde până la joncţiunea dintre 1/3 inferioară şi 1/3 medie a epiteliului;
* gradul ll (displazie moderată) - se întinde până la joncţiunea 1/3 medii cu 1/3 superioară;
* gradul III (displazie severă) interesează epiteliul în totalitate.
Displazia epitelială inseamna clinic apariţia leziunilor premaligne, trecerea către carcinom in situ fiind progresivă. Se consideră că displazia de gradele I şi ll are caracter reversibil şi se regăseşte în leucoplazia omogenă (leziune cu potenţial de malignizare). Displazia de gradul III are caracter ireversibil şi evoluează spre carcinom in situ. In acel moment, sunt prezente transformări de gradul III şi focare de carcinom in situ. Este practic imposibil de separarat displazia de gradul III de carcinomul in situ. Expresia clinică este de eritroleucoplazie - practic zonele leucoplazice reprezintă clinic zone de displazie de grade variabile, iar petele roşii constituie focare de carcinom in situ.
Carcinomul in situ (neoplazia intraepitelială) este în fapt un focar tumoral malign, cu celule care au dobândit potenţialul de invazie şi metastazare, dar încă nu rupt membrana bazală. Se consideră că trecerea în forma de carcinom invaziv este reprezentată de ruperea membranei bazale

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q
  1. BIOLOGIA PROCESULUI TUMORAL MALIGN: CÂMPUL DE CANCERIZARE
A

O caracteristică a mucoasei tractului aero-digestiv superior este apariţia „câmpului de cancerizare”. Răspunsul mucoasei la agresiunea factorilor de risc locali şi generali constă într-un proces de „epidermizare”, nespecific, cu dezvoltarea unui strat granular şi al unui strat cornos. Practic arii întinse sau întreaga mucoasă are caracter hiperplazic, fără modificări clinice. Acesta constituie „câmpul de cancerizare”.
La nivelul acestei mucoase, pot apărea multiple focare de displazie şi apoi de neoplazie intraepitelială care evoluează independent, concomitent sau nu, şi care duc la apariţia unor multiple tumori maligne, cu diferite localizări, care de asemenea pot fi concomitente, sincrone sau metacrone.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

5

A

Diagnosticul diferenţial al metastazelor ganglionare cervicale consecutive tumorilor maligne oro-maxilo-faciale trebuie făcut cu:
1. TUMORI BENIGNE CERVICALE
– tumori chistice, de glomus carotic şi neurogenice,
– tumori ale glandelor salivare
– tumori vasculare
– tumori neurale
– lipoame
– fibroame
2. TUMORI MALIGNE CERVICALE NEGANGLIONARE
– tumori tiroidiene, paratiroidiene
– tumori de glande salivare
– carcinoamele chistice de canal tireoglos
– angiosarcoame, neurosarcoame, miosarcoame
3. ADENOPATII DIN HEMOPATII MALIGNE
– limfoame
– leucemia limfoidă cronică
– leucemia acută limfoblastică
– sarcoame ganglionare
– macroglobulinemia
4. INFECŢII ALE REGIUNII CERVICALE
– abcese
– submaxilita litiazică
– limfadenite cervicale
– limfadenite acute
– limfadenite cronice
– nespecifice
– specifice: TBC, sifilis, actinomicoză
– limfadenite cronice din alte boli infecţioase: bacteriene, parazitare, micotice sau virale
5. ADENITE INFLAMATORII ŞI/SAU IMUNOLOGICE
– boala Kawasaki
– boala Raay-Darfman
– histiocitoza X
– sarcoidoza
– HIV/SIDA
– boala serului
– lupusul eritematos diseminat
– limfadenite medicamentoase (penicilină, streptomicină, sulfonamide, heparină)
– tezaurismoze
6. AFECŢIUNI CONGENITALE
– chistul canalului tireoglos
– chistul branhial
– chistul dermoid
– teratomul
7. ALTE CAUZE
– diverticulul Zenker
– laringocelul
– amiloidoza
8. STRUCTURI NORMALE:
– cornul mare al osului hioihd
– bulbul carotic
– procesele transversale ale vertebrelor

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q
  1. CLASIFICAREA TNM ȘI STADIALIZAREA TUMORILOR MALIGNE OMF
A

Stabilirea stadiului evolutiv al leziunilor maligne se face pe baza unor sisteme de clasificare stadială, care prezintă aceeaşi severitate a bolii şi pentru care prin acelaşi protocol terapeutic, se poate obţine cea mai îndelungată perioadă de supravieţuire şi cel mai bun rezultat postoperator. Clasificarea stadială se realizează pe baza unor criterii legate de tumora primară (T), adenopatia loco-regională (N) şi prezenţa sau absenţa metastazelor la distanţă (M).
Definim termenii:
* Tumoră in situ = tumoră care nu a rupt membrana bazală;
* Tumoră primară = tumora malignă cu toate caracterele specifice de invazie şi metastazare;
* Tumoră secundă = a doua tumoră în câmp de cancerizare; focar malign independent;
* Tumoră/adenopatie/metastază la distanţă concomitentă = în acelaşi timp cu tumora primară;
* Tumoră / adenopatie / metastază la distanţă sincronă = la maximum 6 luni de la diagnosticarea tumorii primare;
* Tumoră / adenopatie / metastază la distanţă metacronă = prezentă la un interval de peste 6 luni de la diagnosticarea tumorii primare.

Indici descriptivi pentru clasificarea TNM
* cTNM = clasificarea clinică (preterapeutică) înaintea stabilirii sau iniţierii unui tratament
* pTNM = clasificarea bazată pe confirmarea histopatologică postchirurgicală;
* rTNM = indice de reclasificare a recidivelor, după un interval asimptomatic.
Definim sistemul dual ca fiind verificarea facuta asupra cTNM prin examenul histopatologic pTNM.
Clasificarea TNM a tumorilor maligne oro-maxilo-faciale
criteriile generale de clasificare TNM ale tumorilor maligne din teritoriul oro-maxilo­ facial. O serie de tumori (glande salivare mari, melanoame, tumori de maxilar) prezintă TNM specific
Clasificarea clinică pre-terapeutică
* T (dimensiunea tumorii)
* N (starea limfonodulilor)
* M (metastaze la distanță)
Clasificarea histopatologică post-chirurgicală
* pTNM
* G (gradul de diferențiere histologică)
* R (tumoră reziduală)
,,T” (tumora primară)
Tx: Nu poate fi evaluată;
T0: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;
Tis: Tumoră in situ;
T1 : Tumoră de până la de 2 în dimensiunea sa maximă;
T2: Tumoră între 2 cm şi 4 cm în dimensiunea sa maximă;
T3: Tumoră mai mare de 4 cm în dimensiunea sa maximă;
T4: Tumoră care invadează structurile adiacente:
- T4a: (operabilă) - tumora invadează structuri adiacente (corticală osoasă, musculatura extrinsecă a limbii (m. genioglos, hioglos, palatoglos, stiloglos, sinusul maxilar, tegumente)
- T4b : (inoperabilă) - tumora invadează spaţiul masticator, lamele apofizei pterigoide, baza craniului sau include a. carotidă internă.
,,N” (ganglionii loco-regionali - ,,Nodes”)
Nx: Ganglioni limfatici regionali ce nu pot fi evaluaţi;
N0: Nu există dovezi despre prezenţa adenopatiei metastatice cervicale;
N1 : Un singur ganglion ipsilateral cu diametru mai mic de 3 cm;
N2: Unul sau mai mulţi ganglioni, cu diametru între 3 şi 6 cm:
- N2a: Un singur ganglion ipsilateral între 3 cm şi 6 cm;
- N2b : Mai mulţi ganglioni ipsilaterali mai mici de 6 cm;
- N2c : Unul sau mai mulţi ganglioni contralateral sau bilateral mai mici de 6 cm ;
N3: Unul sau mai mulţi ganglioni cu diametrul mai mare de 6 cm .

,,M” (metastaze la distanţă)
Mx: Prezenţa metastazelor la distanţă nu poate fi evaluată;
M0: Metastaze la distanţă absente;
M1: Metastaze la distanţă prezente.

Indicatori suplimentari
Gradul de diferenţiere a tumorii maligne (G)
Pe lângă tipul histopatologic de tumoră, gradul de diferenţiere a tumorii maligne este considerat un indice suplimentar de stadializare şi evaluare a prognosticului bolii:

Gx: Gradul de diferenţiere nu poate fi evaluat;
G1: Bine diferenţiată;
G2: Moderat diferenţiată;
G3: Slab diferenţiată;
G4: Nediferenţiată.
Este cunoscut faptul că o tumoră bine diferenţiată sau moderat diferenţiată (Gţ^) are un prognostic mai bun decât una slab diferenţiată sau nediferenţiată (G3-G4).

T1	T2	T3	T4a	T4b N0	I	II	III	IV A	IV B N1	III	III	III	IV A	IV B  N2	IV A 	IV A 	IV A 	IV A 	IV B  N3	IV B 	IV B 	IV B 	IV B 	IV B  M1	IV C	IV C 	IV C	IV C	IV C

Stadii operabile Stadii “inoperabile”
I II III IV A IV B IV C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q
  1. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI MULTIMODAL
A

Obiectivele tratamentului multimodal sunt:
* asigurarea “vindecării” - supravieţuirea la 5 ani după terminarea tratamentului, prin asigurarea marginilor libere negative si stoparea metastazarii
* asigurarea calităţii vieţii - pe baza reabilitării funcţionale, să permită reintegrarea socială a pacientului, prin refacerea functionala si fizionomica, reabilitare orala si cervico-faciala complexa si limitarea sechelelor tratamentului

Vindecare”
(rata de supravieţuire ↑)
• Asigurarea marginilor libere
negative, fără a pune în
pericol viaţa bolnavului
• Stoparea metastazării locoregionale sau la distanţă

Calitatea vieţii

• Refacerea funcţională şi
fizionomică
• Reabilitare orală şi cervicofacială complexă
• Limitarea sechelelor
tratamentului

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q
  1. SECVENTIALITATEA TRATAMENTULUI MULTIMODAL
A

Tratamentul este multimodal (complex) şi include tratamentul chirurgical sau/şi tratamentul asociat radio-chimioterapeutic. La acestea se adaugă imunoterapia şi tratamentele de susţinere. Secvenţialitatea este determinată pe baza datelor clinice şi paraclinice, în funcţie de statusul general, situaţia clinică şi stadializare şi de acceptul informat al pacientului.

Conduita terapeutică în funcţie de stadializare
În stadiile I, ll III şi IV A, tratamentul multimodal are intenţie curativă şi constă într- un tratament chirurgical, urmat de radio- chimioterapia postoperatorie.
În stadiul IV B, de cele mai multe ori tratamentul are intenţie paliativă şi constă în tratament radio-chimioterapeutic, şi uneori, la solicitarea pacientului, într-o intervenţie chirurgicală cu caracter paliativ. Tot în acest stadiu, se poate opta pentru un tratament cu intenţie curativă, care constă în radio-chimioterapie de reconversie tumorală (micşorarea volumului tumoral pentru a putea deveni operabil), iar dacă aceasta se obţine, este urmată de intervenţia chirurgicală radicală (curativă) şi apoi de radio- chimioterapia postoperatorie.
În stadiul IV C, de cele mai multe ori tratamentul are intenţie paliativă şi constă în radio-chimioterapie.
Trebuie avut în vedere faptul că acest algoritm principial va fi adaptat fiecărui caz în parte, stabilindu-se de la început criteriile de operabilitate sau inoperabilitate.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q
  1. EXTIRPAREA TUMORALA RADICALA (CURATIVA)
A

Extirparea radicala sau curativa se face prin indepartarea in totalitate, monobloc, a tumorii primare, cu margini libere negative. Marginile libere sunt tesutul de aspect clinic normal, situat peritumoral, in care e posibil sa existe focare microscopice. Extirparea este radicala atunci cand marginile libere sunt negativa, prin confirmarea histopatologica.
Extirparea se face dupa cele 4 principii ale lui Langdon:
– se urmaresc cele 3 etape - extirpare cu margini libere, plastia reconstructiva, conduita terapeutica cervicala
– metoda de reconstructie se alege inainte de extirparea tumorii
– se prefera reconstructia imediata, pentru a putea incepe chimio-radioterapia si pentru a asigura calitatea vietii
– nu se fac compromisuri excizionale in favoarea plastiei reconstructive

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q
  1. ALEGEREA MARGINILOR LIBERE
A

Asigurarea marginilor libere negative la nivelul partilor moi se face pe baza criteriilor clinice legate de tumora:
– dimensiune
o T1 - margini libere la minim 1 cm
o T2 - margini libere la minim 2 cm
o T3 - margini libere la minim 3 cm
– localizarea tumorii
o situate anterior in cavitatea bucala - minim 1 cm
o situate posterior - mai extinse
– tiparul macroscopic
o ulcerovegetante - minim 1 cm
o ulcero-distructive/infiltrative - minim 2 cm
Confirmarea marginilor libere negative se face pe baza examenului histopatologic

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q
  1. METODE DE PLASTIE RECONSTRUCTIVA A DEFECTULUI POSTOPERATOR
A

In functie de localizarea, amploarea sa si structurile care au fost indepartate, optiunile de inchidere a defectului operator sunt:
– inchiderea primara
– grefe de piele - indicate pentru defecte mici sau care prezinta tesut subcutanat care sa asigure vascularizatia grefei - cel mai bun sit donor, pe coapsa - pot fi cu grosime totale (epiderm, derm, tesut subcutanat; prezinta risc de infectie datorita tesutului adipos) sau grefe despicate, care contin epiderm si o parte din derm
– reconstructia cu lambouri:
o lambouri locale - imediat vecin plagii, ramane atasat pentru a asigura vascularizatia
o lambouri pediculate - din regiune invecinata, ramane atasat printr-un pedicul vascular
o lambouri la distanta libervascularizate si microanastomozate - utilizeaza tesut din regiune de la distanta, reanastomozat cu vasele regiunii receptoare
– vindecarea dirijata per secundam

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q
  1. CLASIFICAREA EVIDARILOR CERVICALE IN FUNCTIE DE AMPLOAREA INTERVENTIEI
A
  1. Evidare cervicala radicala
    1. Evidare cervicala radicala modificata:
      • tip I
      • tip II
      • tip III
    2. Evidari cervicale selective:
      • evidarea cervicala supraomohioidiana
      • evidarea cervicala laterala
      • evidarea cervicala postero-laterala
      • evidarea cervicala anterioara
    3. Evidarea cervicala radicala extinsa si evidare cervicala selectiva extinsa
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q
  1. EVIDAREA CERVICALA RADICALA: INDICATII, CONTRAINDICATII
A

Indicatii:
– unul sau mai multi ganglioni cervicali palpabili, in special la nivelul V
– mase cervicale metastatice mai mari de 3 cm
– ganglioni limfatici clinic pozitivi dupa evidarea cervicala modificata sau selectiva
– ganglioni limfatici fixati care devin mobili dupa chimio-radioterapie
– adenopatie dupa iradiere cervicala profilactica
Contraindicatii:
– prezenta metastazelor la distanta
– limfonoduli fixati chiar dupa radio-chimioterapie
– pacienti in stadiu terminal
– imposibilitatea asigurarii controlului tumorii primare

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q
  1. EVIDAREA CERVICALA RADICALA MODIFICATA: SUBCLASIFICAREA MEDINA
A

Este o varianta a evidarii cervicale radicale, dar care conserva cateva structuri nelimfatice. Au caracter terapeutic.
Se clasifica in 3 tipuri:
Modificata tip I - se conserva nervul accesor
Modificata tip II - se conserva nervul accesor si vena jugulara intera
Modificata tip III - se conserva nervul accesor, vena jugulara interna si muschiul SCM.
Se poate opta pentru I si II daca ganglionii posibili metastatici nu sunt in relatie cu structurile conservate si pentru III cand ganglionii sunt mici si mobili (N1) sau in contextul in care se asociaza unei evidari radicale contralaterale.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q
  1. EVIDAREA CERVICALA RADICALA MODIFICATA TIP III: INDICATII, AVANTAJE
A

Este o evidare cervicala modificata in care se conserva nervul accesor, vena jugulara interna si muschiul SCM.
Indicata cand:
– N0 - interventie de stadializare pentru tumorile laringiene si hipofaringiene
– N1 - ganglioni mobili
– N2 - evidare cervicala modificata tip III contralaterala cu evidare cervicala radicala omolaterala
Prezinta ca avantaje:
– morbiditate minima sau absenta a centurii scapulare
– se mentine conturul cervical
– pierderea sensibilitatii este minima deoarece nervii auricular mare si supraclavicular se pastreaza
– edem postoperator redus
– posibilitatea unei evidari cervicale bilaterale in N2c

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q
  1. EVIDARI CERVICALE SELECTIVE
A

Implica evidarile cervicale limitate, indepartandu-se doar grupele ganglionare implicate specific, in functie de localizarea tumorii primare. Principala indicatie o constituie N0, fiind evidari profilactice.
Argumentele in favoare evidarilor selective sunt urmatoarele:
– N0 poate da micrometastaze oculte
– drenajul limfatic are o variabilitate relativ scazuta si permite identificarea grupurilor ganglionare cu risc de metastaze - I, II, III pentru cavitatea orala, II, III, IV pentru orofaringe, hipofaringe, laringe
– evidarea selectiva asociata cu radioterapie da rezultate similare cu evidarea radicala modificata tip III dar cu morbiditate mult scazuta

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q
  1. EVIDAREA CERVICALA SUPRAOMOHIOIDIANA: INDICATII
A

Este o evidare cervicala care intereseaza nivelurile ganglionare I, II, III.
Indicatii:
– tumori primare cu localizare la nivelul cavitatii orale
– cN0
– exceptie daca la nivelul I exista un ganglion mobil si se face radioterapie postoperatorie

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q
  1. EVIDAREA CERVICALA RADICALA EXTINSA
A

Reprezinta o modificare a evidarii cervicale radicale, indicata in cazul unor metastaze ganglionare care au efractionat capsula ganglionara si au invadat structuri adiacente.
Consta in includerea suplimentara in piesa operatorie a altor structuri - nervoase, vasculare (artera carotida externa), osoase (bazilara mandibulei) si a altor grupe ganglionare - retrofaringieni sau ganglionii dispusi de-a lungul nervului recurent.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
17
Q
  1. ALGORITMUL TERAPEUTIC CERVICAL IN FUNCTIE DE N, ALEGEREA MOMENTULUI INTERVENTIEI DE EVIDARE CERVICALA
A

In functie de N, evidarile cervicale sunt terapeutice sau profilactice.
– N0:
o evidare cervicala profilactica supraomohioidiana sau radicala modificata tip III SAU
o radioterapie cervicala profilactica SAU
o dispensarizare activa - 40% adenopatii metastatice in primul an
– N1:
o evidare cervicala terapeutica radicala modificata tip I, II, III sau evidare cervicala supraomohioidiana daca ganglionul e in nivelul I, mobil + radioterapie daca se confirma N1 SAU
o radioterapie cervicala terapeutica - rezultate mai slabe
– N2a, N2b:
o evidare cervicala radicala sau evidare cervicala radicala modificata tip I + radioterapie
– N2c:
o evidare cervicala radicala posibil extinsa de partea cea mai afectata si evidare cervicala modificata posibil extinsa cu conservarea venei jugulare interne de partea mai putin afectata + radioterapie
– N3:
o evidare cervicala radicala posibil extinsa de partea cea mai afectata si evidare cervicala modificata posibil extinsa cu conservarea venei jugulare interne de partea mai putin afectata + radioterapie SAU
o tratament in sndwich - radio-chimioterapie de reconversie + evidare cervicala radicala + radio-chimioterapie
– Metastaze ganglionare cervicale inoperabile
o tratament in sandwich - radio-chimioterapie de reconversie + evidare cervicala radicala + radio-chimioterapie SAU
o radio-chimioterapie cervicala paliativa
Alegerea momentului interventiei de evidare se face:
– in aceeasi sedinta:
o tumora primara necesita abord cervical
o pacienti tineri care pot suporta interventia chirurgicala de lunga durata
o adenopatii voluminoase care pot deveni inoperabile prin temporizare
– in timpul doi:
o profilactic
o pacienti in varsta sau stare generala compromisa
o adenopatii de dimenisuni reduse N1, ganglion mobil
o adenopatii fixate, ca interventie seriata, daca devine mobila dupa radiochimioterapie
Recomandarea este pentru al doilea timp:
– se evita asocierea unui camp septic oral cu cel aseptic cervical
– durata operatorie mai mica
– in N0, obtinerea rezultatului histopatologic al tumorii primare si indicatia de evidare cervicala
– in N+ permite remisia adenopatiei de tip reactiv

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
18
Q
  1. CANCERUL DE BUZA: PARTICULARITĂȚI CLINICE, DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
A

Particularităţi clinice
Forma de debut de cele mai multe ori ulcerativă, superficială sau nodulară în grosimea buzei. Elementul ce orientează diagnosticul prezumtiv este localizarea paramediană a tumorii.
In perioada de stare, tumorile maligne de buză poate îmbrăca două forme clinice: forma ulcero-distructivă, forma ulcero-vegetantă (exofitică). O formă avansată, care a evoluat lent, în special la persoanele în vârstă, şi care s-a extins semnificativ, interesând buza şi structurile adiacente, este denumită formă terebrantă. Considerăm că aceasta nu este o formă anatomo-clinică aparte, ci expresia clinică a unei tumori maligne de buză în stadiu avansat.

Diagnosticul diferenţial se poate face cu:
* ulceraţii mecanice provocate mai ales de leziuni odontale cu margini anfractuoase;
* leziuni datorate unor arsuri;
* ulceraţii herpetice, care însă sunt precedate de erupţii veziculoase cu margini suple, ulceraţii ce se remit în cel mult 14 zile;
* ulceraţii tuberculoase - acestea sunt însă suple, acoperite de depozite murdare, iar perilezional se găsesc granulaţii gălbui (Trelat);
* şancrul primar- ulceraţie cu bază indurată, cartonată, fundul ulceraţiei fiind de culoare roşie intensă;
* cheilitele microbiene sau chimice se pot confunda cu formele infiltrative, dar examenul histopatologic precizează diagnosticul.
* tumori benigne ale buzelor: adenomul glandelor salivare mici, papilomul, botriomi- comul, chistul mucoid, hemangiomul, limfangiomul, fibroangiomul, fibromul etc.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
19
Q
  1. CANCERUL DE BUZA: ENUMERAREA TEHNICILOR DE PLASTIE IN FUNCTIE DE AMPLOAREA DEFECTULUI (ENUMERARE
A

In functie de marimea defectului se descriu mai multe tehnici de plastie:
– rosu de buza - vermilionectomie cu translatarea mucoasei labiale
– defecte pana in 1/3 din buza - Plastie in V sau W
– defecte intre 1/3 si 1/2 din buza
o tehnica in treapta Johanson,
o metoda Karapandzic,
o lambouri Abbe-Estlander (rar folosita, induce morbiditate)
– defecte mai mare de 1/2 din buza
o tehnica de reconstructie Camille-Bernard,
o tehnica in “turla” - nu este aplicata uzual
– lambouri miocutanate:
o lambou din SCM
o lambou bitemporal (in viziera)
o reconstructie cu lambou liber vascularizat

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
20
Q
  1. TUMORILE MALIGNE PELVI-LINGUALE: PARTICULARITĂȚI CLINICE, DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
A

Particularităţi clinice
Tumorile maligne ale limbii şi planşeului bucal au o evoluţie relativ asimptomatică în fazele de debut, dar sunt extrem de invazive şi cu caracter limfofil, pacienţii având frecvent adenopatii cervicale metastatice.
Debutul se prezintă ca leziuni ulcerative, de cele mai multe ori pe fond leucoplazic. Iniţial sunt nedureroase, iar durerea se asociază cu suprainfectarea leziunii.
Ulceraţiile limbii pot fi asociate cu factori iritativi ca obturaţiile rugoase, cu margini tăioase sau neregulate. Cealaltă formă de debut este cea vegetantă. La nivelul limbii poate fi şi sub formă nodulară, intraparenchimatoasă, daca provine din glande salivare mici. în evoluţie, efracţionează mucoasa.
La nivelul limbii se localizează cel mai frecvent la nivelul marginii laterale, pe faţa ventrală şi în şanţul pelvilingual. La nivelul planşeului bucal, sunt situate paramedian anterioar, sub forma de leziune ulcerativă sau proliferativă. Elementul care orientează diagnosticul este prezenţa leziunii pe un fond leucopiazic.
Localizările posterioare au prognostic mult mai rezervat.
In perioada de stare, se prezintă de cele mai multe ori sub formă ulcero-distructivă. Poate interesa doar limba şi mai rar doar planşeul bucal.
Când intereseaza si planşeu bucal şi limbia, este dificil de stabilit punctul de plecare. în aceste situaţii, leziunea are aspectul unei „cărţi deschise” (numită şi „în foaie de carte”).
Forma ulcero-vegetantă este mai mult la nivelul limbii şi mai rar în planşeul bucal.
Forma infiltrativă, scleroasă (schiroasă) este caracteristică localizărilor intraparenchimatoase linguale. Este o formă cu evoluţie lentă, infiltrând difuz întreg parenchimul lingual, cu prognostic rezervat.
Sunt tumori cu caracter limfofil, iar metastazele cervicale sunt direct influenţate de dimensiunile şi localizarea tumorii primare.
Tumorile porţiunii post-sulcale a limbii au debut insidios şi sunt diagnosticate tardiv. Manifestările clinice subiective sunt jena în deglutiţie, iar într-o fază mai avansată, disfagie si durere accentuată de actele funcţionale la care participă şi limba. Examenul clinic poate pune în evidenţă creşterea de volum a 1/3 posterioare a limbii, dureroasă la presiune.
ORL, se poate evidenţia prezenţa unor deformaţii sau leziuni ulcerative în porţiunea verticală a limbii. Aceasta localizare are un grad mare de malignitate pe plan local, tumorile evoluand rapid, metastazand precoce, iar posibilităţile de tratament fiind reduse.
Ganglionul retrodigastric (Kuttner I) pare a fi patognomonic în tumorile maligne de limbă şi planşeu bucal, deoarece anatomic drenează porţiunea posterioară a limbii. Ganglionul supraomohioidian dreneaza porţiunea anterioară a limbii şi planşeul bucal anterior.
Diagnosticul diferenţial al tumorilor maligne ale limbii şi planşeului bucal poate face cu:
* ulceraţiile traumatice, uşor de identificat, retrocedând după suprimarea factorului cauzal;
* aftele bucale - ulceraţie de mici dimensiuni, extrem de dureroasă spontan şi la palpare; se remite în 7-10 zile;
* ulceraţia tuberculoasă (şancru primar),
frecvent situată pe faţa dorsală a limbii; perilezional se remarcă granulaţiile gălbui ale lui Trelat; este dureroasă spontan, iar baza este suplă la palpare;
* sifilisul primar - se prezintă sub forma unei ulceraţii cu fundul neted, curat, iar baza are o induraţie limitată;
* tumori benigne - în special pentru formele nodulare; leziunea este în general bine delimitată şi nu infiltrează difuz structurile adiacente;
* chisturi ale planşeului bucal - evoluţie îndelungată, consistenţă moale;
* litiaza canalului Wharton - colică salivară în legătură cu orarul meselor, aspect inflamator al papilei canalului Wharton, la presiune pe glanda submandibulară se elimină o cantitate de puroi;
* abcesul limbii, abcesul lojei sublingual, abcesul lojei submandibulare cu evoluţie în recessus, flegmonul planşeului bucal- semne de supuraţie, stare generală alterată

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
21
Q
  1. TRATAMENTUL TUMORILOR MALIGNE PELVI-LINGUALE IN FUNCTIE DE FORMA T, CU SI FARA INTERESAREA PERIOSTULUI - ENUMERARE TEHNICI
A

Conduita terapeutica este ghidata de localizarea si dimensiunea tumorii, precum si de relatia ei cu structurile vecine. Toate tehnicile vor fi insotite de evidare cervicala corespunzatoare.

  1. Limba fara planseu, exereza-biopsie (sub 0,5 cm), glosectomie partiala
    – planseu bucal fara limba sau versant lingual, T1 - pelvectomia simpla
    – pelvi-linguale, T2, fara interesarea periostului - glosopelvectomie partiala cu inchidere per primam la nivelul limbii si per secundam in planseu SAU per primam la nivelul limbii si grefa liber despicata de piele in planseu SAU grefa libera despicata pentru tot defectul
    – pelvi-linguale, T2, cu interesarea periostului in zona anterioara - glosopelvectomie partiala cu rezectie osoasa marginala si cheiloplastie cu repozitionare
    – pelvi-linguale, T2, cu interesarea periostului in zona laterala - glosopelvectomie partiala cu rezectie osoasa marginala si lambou de mucoasa jugala si lambou lingual
    – pelvilinguale, T3, fara interesarea periostului - hemiglosopelvectomie prin metoda pull through si reconstructia cu lambouri locale sau pediculate regionale sau pediculate la distanta sau liber vascularizate
    – pelvilinguale, T3, extinse posterior - abord cu osteotomie laterala a corpului mandibulei
    – pelvilinguale, T3, cu interesarea periostului versantului lingual - hemiglosopelvectomie cu rezectie marginala mandibulara, pull through modificat, reconstructia cu lambouri locale sau pediculate regionale sau pediculate la distanta sau liber vascularizate
    – pelvilinguale, T4, cu interesarea periostului versantului lingual - hemiglosopelvectomie cu rezectie segmentara de mandibula - placa de reconstructie primara cu grefa liber vascularizata si reconstructia cu lambouri locale sau pediculate regionale sau pediculate la distanta sau liber vascularizate SAU lambou liber vascularizat osteo-mio-cutanat
    – pelvilinguale, T4, extinse in mandibula - hemiglosopelvimandibulectomie, cu sau fara dezarticulare si placa de reconstructie primara cu/fara proteza de condil cu grefa liber vascularizata si reconstructia cu lambouri locale sau pediculate regionale sau pediculate la distanta sau liber vascularizate SAU lambou liber vascularizat osteo-mio-cutanat
    – baza limbii - abord labiomandibular si translingual median, inchidere cu sutura primara
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
22
Q
  1. TUMORILE MALIGNE ALE MUCOASEI JUGALE: PARTICULARITĂȚI CLINICE, DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL, PRINCIPII DE TRATAMENT
A

Particularităţi clinice
Tumorile mucoasei jugale debutează pe „linia albă” ocluzală, între comisura labială şi trigonul retromolar, frecvent pe fondul unor leziuni leucoplazice preexistente.
Debutul poate fi sub formă ulcerativă sau sub forma vegetanta difuza pe fondul unei leucoplazii verucoase, care în general evoluează spre un carcinom verucos.
Forma vegetantă poate avea aspect pseudopapilomatos, fiind uşor de confundat cu o formaţiune tumorală benignă (papilom, botriomicom etc.).
Forma nodulară este mai rară şi apare în cazul tumorilor cu debut la nivelul glandelor salivare accesorii.
în perioada de stare, se pot prezenta sub forma ulcerativă, cu caracter infiltrativ, vegetant, exofitic, ce se extinde în suprafaţă şi profunzime. cu aspect conopidiform, verucos. Formaţiunea se interpune adesea între arcadele dentare, fiind permanent traumatizată.
Extensia în profunzime duce la infiltrarea m. buccinator şi a tegumentelor, ce devin aderente şi iau aspect în „coajă de portocală”, ulterior ajungând să se ulcereze.

Diagnosticul diferenţial al tumorilor maligne ale mucoasei jugale se poate face cu:
* ulceraţiile traumatice - cu margini netede, baza suplă, fundul ulceraţiei acoperit de depozite fibrinice;
* aftele bucale - ulceraţie de mici dimensiuni, extrem de dureroasă spontan şi la palpare; se remite în 7-10 zile;
* ulceraţia tuberculoasă (şancru primar) - bază indurată, fund murdar, uneori cazeos; înconjurată de granulaţii gălbui - „perlele Trelat”; dureroase spontan şi la palpare;
* ulceraţiile sifilitice - sunt superficiale, au margini uşor reliefate dar neindurate;
* tumori benigne - dificil de diferenţiat de papilom, botriomicom, fibrom, pentru formele de debut vegetante;
* litiaza canalului Stenon - colică salivară în legătură cu orarul meselor, aspect inflamator al papilei canalului Stenon, ia presiune pe glanda parotidă se elimină o cantitate de puroi;
* abcesul genian, adenita geniană - în special pentru formele nodulare; semne de supuraţie, stare generală alterată.

Tratamentul depinde de dimensiunea si profunzimea tumorii. In formele limitate, abordul poate fi oral, iar extirparea va depasi in profunzime muschiul buccinator. In defect se aplica o mesa iodoformata de protectie si se va vindeca per secundam. Se poate aplica si grefa despicata de piele.
In formele extinse, abordul se va face prin incizii de tip Liston-Nelaton sau Weber-Ferguson, prin incizie Truffert cu abord transgenian sau prin incizie de tip lip-split extinsa mentonier paramedian si submandibular. Reconstructia se face cu lambou pediculat, sau liber vascularizat. In cazul in care tumora intereseaza si periostul sau structurile osoase adiacente, este necesara rezectia segmentului de os interesat - rezectie transsinusala a maxilarului sau rezectia marginala/segmentara a mandibulei.

23
Q
  1. TUMORILE MALIGNE ALE FIBROMUCOASEI PALATULUI DUR: PARTICULARITĂȚI CLINICE, DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
A

Particularităţi clinice
Debutul poate fi sub formă de:
* nodul interstiţial, când provine din glandele salivare accesorii; situat cel mai adesea paramedian, în treimea posterioară a palatului dur;
* eroziune/ ulceraţie, când provine din epiteliul fibromucoasei; de multe ori pe fond leucopiazic;
* formă vegetantă, verucoasă, gri- albicioasă, când este expresia clinică a carcinomului verucos;
In perioada de stare formele sunt cele comune tumorilor maligne orale:
Forma ulcero-distructivă se extinde în suprafaţă şi profunzime, invadând sinus maxilar, fose nazale sau văl palatin. Evoluţia extensivă durează de la câteva săptămâni până la câţiva ani.
Forma ulcero-vegetantă are la origine debutul nodular al carcinoamelor glandulare. Ulterior, datorită creşterii în volum, tumora se ulcerează, invadează structurile adiacente, apare invazia osoasă şi perinervoasă.
Datorită extensiei apar o serie de semne clinice, în concordanta cu structurile afectate:
* semne dentare - odontalgii şi mobilitate datorită extensiei la nivelul procesului alveolar;
* semne sinuzale - rinoree sero-purulentă, expistaxis, tulburări de sensibilitate la nivelul n. infraorbitar prin invazia sinusului maxilar şi foselor nazale.

Diagnosticul diferenţial se poate face cu următoarele entităţi clinice:
Pentru formele ulcerative:
* ulceraţii traumatice, termice etc;
* ulceraţii specifice;
* afte bucale;
* sarcomul Kaposi;
Pentru formele nodulare sau vegetante:
* abcesul palatinal - frecvente confuzii de diagnostic!;
* tumori benigne ale mucoasei palatului dur;
* tumori benigne ale glandelor salivare mici;
In evolutie apar tulburari functionale si extensia in spatiile vecine. Sunt forme mai putin limfofile, prognostic mai bun decat tumorilor altor parti moi.

24
Q
  1. ETAPE CLINICO-TEHNICE PENTRU OBTINEREA OBTURATORULUI PRIMAR
A

Obturatorul primar este placa de protectie palatinala imediata ce se aplica posteoperator in cadrul rezectiile de maxilar ce lasa deschise comunicari oro-sinuzale sau oro-nazale.
Etapele de realizare sunt:
– amprentare preoperatorie
– turnarea modelelor preliminare
– portamprenta individuala maxilara
– amprenta functionala
– turnarea modelelor maxilare functionale - 2 modele, direct sau duplicat
– realizarea sablonului de ocluzie
– determinarea ocluziei
– montarea in articulator
– reducerea modelului maxilar
– realizarea placii de protectie pe model redus

25
224. PATOLOGIA ATM - TULBURARILE TEMPOROMANDIBULARE: SEMNE CLINICE
Simptomatologia clinica implica simptome subiective si obiective. Semne subiective: 1. Durere: -articulara, cu caracter acut, constanta si bine localizata, greu de diferentiat de mialgiile periarticulare - trebuie corelata cu restul simptomatologiei - musculara, lancinanta, uni sau bilaterala, la nivelul insertiilor musculare, iradiaza. Apare dimineata datorita bruxismului nocturn si se amplifica in conditii de frig sau stres. 2. oboseala si spasm muscular 3. limitarea mobilitatii - frecventa, gradul de limitare fiind un indicator al severitatii. Mai ales dimineata dupa bruxismul nocturn. Afecteaza: a) deschiderea si b) lateralitatea si c) in propulsie deviaza mandibula catre partea afectata. 4. crepitatii si cracmente - zgomote articulare frecvente. Crepitatiile apar dupa o perioada mai lunga de evolutie si insotesc modificari ample de tip degenerativ. Cracmentele sunt zgomote de scurta durata, care apar in actele functionale. Semnaleaza alterarea relatiei disc-condil, cel mai adesea pe partea pe care se face masticatia. 5. senzatia de obstructie auriculara Semne obiective: a) deviatii ale mandibulei b) limitarea miscarilor mandibulare c) hipotonia muschilor masticatori la palpare Se mai adauga blocajul mandibular si durerile cefalice.
26
225. PATOLOGIA ATM - TULBURARILE TEMPOROMANDIBULARE: ETIOPATOGENIE
Nu exista un factor etiologic primar, exista mai multe teorii: 1. Teoria deplasarii mecanice - prin deplasarea posterioara consecutiva pierderii ocluziei, prin compresia nervului auriculotemporal sau a urechii medii. Exista mai multi factori care deviaza condilii: a. pierderea dintilor laterali b. stopuri ocluzale insuficiente c. contacte premature d. interferente in lateralitate si propulsie e. dezechilibru intre pozitia condililor si ocluzie - hipertonicitate musculara Se ajunge la 4 pozitii patologice: 1. craniala cu comprimarea discului 2. caudala 3. ventrala la pacientii cu ocluzie inversa 4. dorsala cu contacte premature molare si deplasare posterioara a mandibulei Teorie infirmata deoarece anomaliile ocluzale nu sunt corelate cu SAD. 2. Teoria neuromusculara - sustine prezenta unui dezechilibru intre ATM si ocluzie, prin care trauma ocluzala poate initia sau amplifica manifestarile SAD. Poate sa apara ca mecanism de evitare a traumelor, cu devierea mandibulei si inhibarea activitatii muschilor ridicatori. Teoria considera bruxismul de cauza psihosociala (diurn) si dopaminergica (nocturn) 3. Teoria psiho-fiziologica - factorul primar ar fi spasmul muscular, determinat de oboseala musculara. Spasmul modifica pozitia mandibulei si a condilului. Considera ca SAD e o tulburare functionala care modifica ATM si ocluzia. 4. Teoria musculara - considera ca lipsa de exercitiu si suprasolicitarea creaza un dezechilibru muscular care creste tonusul cu aparitia spasmului dureros. 5. Teoria psihologica - considera ca SAD are ca etiologie tulburari emotionale, comportamentale sau de personalitate. Ocluzia si durerea musculara sunt factori favorizanti, in timp ce anxietatea si stresul sunt factorii principali. Practic SAD este un termen colectiv ce inglobeaza patologii multiple, fiecare cu etiologie proprie.
27
226. TRATAMENTUL SAD (sindromul algo-disfunctional)
Tratamentul SAD este un tratament complex, etapizat, ce foloseste o combinatie de metode terapeutice pentru a obtine rezultate stabile. – modificarea dietei - dieta semilichida pentru a evita suprasolicitarea - NU se foloseste blocajul intermaxilar – tratament medicamentos - analgezice, AINS, miorelaxanta cu actiune centrala, anxiolitice si antidepresive + infiltratii cu corticosteroizi in cazul durerilor foarte puternice, pot produce hipoplazii si necroze condiliene sau artrite infectioase + exista si infiltratii musculare cu toxina botulinica in spasme sau hipertrofii – fizioterapie - terapie cu caldura superficiala, cu caldura in profunzime, crioterapia si mecanoterapia realizata activ sau pasiv – terapia ocluzala - reduce hiperactivitatea musculara produsa de parafunctii sau tulburari ocluzale - terapia ocluzala reversibila cu gutiere sau ireversibila prin slefuiri selective, lucrari protetice, tratament ortodontic – stimularea nervoasa electrica transcutana - reduce durerea si hiperactivitatea musculara – presopunctura/ acupunctura - intrerupe transmiterea impulsului nervos dureros sau cresc eliberarea de endorfine din glanda pituitara pentru a bloca senzatia dureroasa
28
227. CLASIFICAREA TULBURARILOR INTERNE ATM
Dupa Laskin: – Incoordinare – Dislocare anterioara a discului cu reducere – Dislocare anterioara a discului fara reducere – Adeziunea discului Dupa Wilkes: – Stadiu I - reducerea precoce a discului dislocat – Stadiu II - reducerea tardiva a discului dislocat – Stadiu III - dislocarea discului non-reductibila acuta/ subacuta – Stadiu IV - dislocarea cronica nonreductibila a discului – Stadiu V - osteoartroza
29
228. TULBURARI INTERNE ALE ATM: TRATAMENT
Tratamentul cuprinde mai multe etape: 1. Educarea pacientului 2. Fizioterapie pentru a. eliminarea durerii - termoterapie, crioterapia, ionoforeza sau fonoforeza b. imbunatatirea functiei 3. Medicatie - analgezice, AINS, corticosteroizi intraarticular, miorelaxante, anxiolitice 4. Gutiere ocluzale - noninvaziv si reversibil, - reduce activitatea musculara anormala, - elimina suprasolicitarea dentara - stabilizeaza ATM - Repozitioneaza condilul si ajuta la repararea si adaptarea tesutului retrodiscal. Pot fi: - de stabilizare articulara, - de repozitionare anterioara, - cu contact anterior - cu contact posterior. a. Gutiera de stabilizare ocluzala - acopera una din arcade. - Se face in functie de ralatia centrica a pacientului - Are grosime 3-4 mm, max 5-6 si suprafete neteda cu mici indentatii pt ocluzie - reduce presiunea functionala in ATM - reduce parafunctiile. b. Gutiera de repozitionare anterioara – - este intentionata sa ghideze mandibula intr-o pozitie mai anterioara 2-3 mm, pentru a recaptura discul. - Are fosete ocluzale clare si nu e plana. 5. Terapie comportamentala 6. Tratament chirurgical:
30
229. TERAPIA CHIRURGICALA IN TULBURARILE INTERNE ALE ATM
a. Artrocenteza - spalaturi intraarticulare cu solutie Ringer, pentru a indeparta citokine si a realiza distensie hidraulica articulara - indicata in dislocarea anterioara fara reducere, in adeziunea discului, artrite reumatoide si degenerative b. Chirurgia artroscopica - lavaj articular, repozitionarea discului, lizarea adeziunii intracapsulare - tulburari interne fara reducere c. Discoplastia - in dislocarea fara reducere care nu raspunde la artrocenteza sau in dislocarea cu reducere care nu raspunde la tratament d. Discectomia - in perforatii discale mari, degenerari e. Condilotomia - deplasarea antero-inferioara a condilului prin osteotomie verticala, retrospigiana a ramului
31
230. LUXATIA TEMPORO-MANDIBULARA: LUXATIA ANTERIOARA ACUTA UNI- SI BILATERALA: SEMNE CLINICE
Apare atunci când condilul este deplasat spre înainte, plasându-se pe partea anterioară a tuberculului articular. Luxaţia anterioară poate fi acută, cronică sau recidivantă. Luxaţia anterioară acută Simptomatologie în momentul producerii apare o durere puternică asociată cu cracment intraarticular şi imposibilitatea închiderii gurii. Ulterior apar tulburări funcţionale: incontinenţă salivară, masticaţie imposibilă, fonaţie şi deglutiţie dificile. în luxaţia anterioară bilaterală: * gura parţial deschisă, cu mandibula protruzată; * inocluzie verticală frontală cu contact pe ultimii molari, linia interincisivă nefiind deplasată; * depresiune pretragiană; * condilul poate fi palpat sub arcada temporo- zigomatică; * obraji turtiţi şi alungiţi In luxatia anterioară unilaterală: * gura mai puţin deschisă, * contactul între molari există doar pe partea afectata * Linia interincisivă este deplasată contralateral, * obraz turtit şi alungit pe partea afectată si relaxat pe partea opusă Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice, a istoricului afecţiunii şi a examenului radiologic.
32
231. LUXAȚIA TEMPORO-MANDIBULARĂ: LUXAȚIA ANTERIOARĂ ACUTĂ UNI- ȘI BILATERALĂ: PRINCIPII DE TRATAMENT
Principii de tratament: * reducere imediată a luxaţiei, după tehnica Nelaton sau tehnica Valerian Popescu; * se efectuează radiografii pentru a elimina diagnosticul de fractură, * reducerea se face cu anestezie locală sau generală, pentru relaxare musculară Tehnica Nelaton implica: – pacient sezand – police pe fata ocluzala a molarilor sau pe fata anterioara a ramului – presiune inferioara, urmata de miscare posterioara si ridicare a mentonului – repozitionarea se poate face brusc, iar degetele operatorului pot fi prinse intre molari Tehnica Valerian Popescu urmăreşte parcurgerea următorilor timpi: * se deschide la maximum gura pacientului după care se introduc bilateral, între ultimii molari, două suluri de comprese cu diametrul de 5-6 cm; la pacienţii edentaţi aceste suluri trebuie să fie mai groase şi se vor aşeza înaintea marginii anterioare a ramurilor ascendente. * se aplică palma pe menton şi se exercită o presiune continuă, progresivă, de jos în sus, obţinându-se o basculare a mandibulei în jurul rulourior de comprese; astfel ramul ascendent este coborât până când condilul ajunge sub tuberculul articular; * presiunea în sus pe menton se combină cu o presiune spre înapoi, până când se aude un cracment, care semnifică faptul că condilul a depăşit vârful tuberculului articular; * în acest moment se scot rulourile continuându- se cu o presiune constantă pe menton în sus şi înapoi, până când se refac relaţiile de ocluzie
33
232. LUXATIA TEMPORO-MANDIBULARA: LUXATIA ANTERIOARA CRONICA RECIDIVANTA : ETIOPATOGENIE, SIMPTOMATOLOGIE, PRINCIPII DE TRATAMENT
Este definită ca fiind deplasarea repetată a condilului anterior de tuberculul articular cu blocarea frecventă în această poziţie Etiopatogenie: * tubercul articular cu relief şters; *spasm muscular (în cadrul crizelor tonico- clonice din epilepsie); * laxitate mandibulară produsă de dezechilibre ocluzo-articulare. Simptomatologie: * producerea luxaţiei este dureroasă; * apare un cracment caracteristic; * celelalte semne clinice sunt aceleaşi ca şi în luxaţia anterioară acută Principii de tratament. Reducerea luxaţiei anterioare recidivante trebuie făcută cât mai precoce (tehnica Nelaton sau V. Popescu). Se injecteaza intraarticular soluţie sclerozanta pentru a strânge capsula. în cazul luxaţiilor frecvente şi dureroase se recomandă tratamentul chirugical putându-se efectua capsulorafie, sau rezecţie modelantă a tubercul articular (se urmăreşte favorizarea repoziţionării spontane a condilului).
34
233. LUXAȚIA TEMPORO-MANDIBULARĂ: SUBLUXAȚIA TEMPORO-MANDIBULARĂ ANTERIOARĂ: ETIOPATOGENIE, PRINCIPII DE TRATAMENT
Reprezinta luxatia anterioara partiala si autoreductibila. Se produce o dislocare incompleta a condilului la deschiderea maxima. Etiopatogenie: traume intrinseci (cascat, vomat), traume externe (intubatie, proceduri dentare), tulburari interne temporomandibulare si tulburari de ocluzie, pe un fond de capsula articulară laxă, coordonare musculară deficitară, formă anormală a componentelor osoase articulare. Principii de tratament. Se urmareste limitarea deschiderii accentuate a gurii, cu proceduri de fizioterapie, tratament chirurgical (capsulorafia), sau prin injectarea intra-articulară de soluţii sclerozante, care, prin fibrozarea capsulei, pot produce o diminuare a mişcărilor excesive ale mandibulei. Aplicarea sau utilizarea greşită a soluţiilor sclerozante poate fi urmată de complicaţii. înainte de alegerea conduitei terapeutice este obligatorie realizarea echilibrării ocluzale
35
234. ARTRITELE TM: SIMPTOMATOLOGIE, CLASIFICARE ETIOLOGICA
Se clasifica dupa simptomatologie in inflamatorii, degenerative sau psihogene. Semne clinice: – durere – oboseala – rigiditate locala – tumefactie, congestie – crepitatii articulare – depresie, labilitate emotionala Clasificarea etiologice: – artrite inflamatorii – artrite degenerative – artrite infectioase – artrite metabolice – artrite traumatice
36
235. AFECȚIUNI INFLAMATORII ALE ATM: ARTRITA INFECȚIOASĂ NESPECIFICĂ
Frecvenţa rară, cauzata de extensia directă a infecţiei din urechea medie, conductul auditiv extern, fosa craniană medie, osteomielite ale ramului mandibular sau posttraumatică. Destul de rar diseminare hematogenă. Simptomatologie. Afectarea articulară este unilaterală: – dureri intense, spontane, pulsatile, iradiate temporo-auricular şi accentuate de mişcările mandibulei; – congestie şi tumefacţie în zona preauriculară urmate de fluctuenţă; semnele de inflamaţie se pot extinde şi la nivelul conductului auditiv extern; – tulburări funcţionale progresive, bolnavii adopta poziţie antalgică, cu gura întredeschisă şi mandibula deviată de partea sănătoasă; – starea generală alterată, frisoane, febră şi transpiraţie. Semnele radiologice apar tardiv. Iniţial se poate observa o lărgire a spaţiului articular iar ulterior, condilul are aspect „ciupit de molie”. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi radiologice. Puncţia aspirativă trebuie utilizată atat pentru reducerea durerii, (dată de distensia capsulei), cât şi în scop diagnostic pentru identificarea germenilor. Diagnosticul diferenţial se face cu alte procese inflamatorii localizate la acest nivel: foliculita sau furunculul pretragian, limfadenita pretragiană, parotiditele urliene sau nespecifice, otomastoiditele supurate. Evoluţie. în lipsa tratamentului toate componentele articulare sunt afectate ireversibil, putându-se instala anchiloză temporo-mandibulară; la copii, pot aparea deficite de dezvoltare a mandibulei. Principii de tratament. Repaus articular. Prişniţ rece, fizioterapie, antibiotice cu spectru larg, AINS. în formele purulente, confirmate prin puncţie, antibioterapia se realizează conform antibiogramei. Tratamentul chirurgical se aplică dacă tratamentul antibiotic nu e suficient şi constă în incizia şi drenajul colecţiei purulente. Linia de incizie se plasează pretragian. Se recomandă mobilizarea precoce a articulaţiei, pentru a preveni apariţia constricţiei sau anchilozei temporo-mandibulare. Evoluţie şi complicaţii. Formele uşoare, congestive sunt reversibile, fără perturbări funcţionale ale ATM. Formele grave, purulente au evoluţie agresivă, cu extensie loco­regională si risc de anchiloza. La copii, chiar în cazul unei conduite terapeutice corecte, există pericolul apariţiei anchilozei temporo-mandibulare.
37
236. ARTRITA REUMATOIDA
Este o afectiune inflamatorie cronica ce intereseaza structurile periarticulare - membrana sinoviala, capsula, tendoane, ligamente. Debutul este cronic, insidios, cu distructie partilor moi si ulterior a cartilajului si osului. Mai frecventa la femei, in decadele 40-60. Afecteaza majoritatea pacientilor cu artrita reumatoida. – debut lent – afectare poliarticulara, simetrica – afectare sistemica - keratoconjunctivite, afectare pulmonara, cardiaca, vasculite, osteoporoza – sistemic oboseala, scadere in greutate, anemie si febra Clinic: – Durere intermitentă matinală – Tumefacție articulară – Limitarea progresivă mișcări mandibulare – Crepitații – Modificări ocluzale, cu inocluzie verticală progresivă – Afectare bilaterală – Semne generale asociate: febră, anorexie, poliartralgii Tardiv, apare anchiloza fibroasa a articulatiei, iar prin distructia condililor si micsorarea ramului apare ocluzia deschisa. Fonatia si masticatia sunt mult limitate. Imagistic se pot observa modificari ale partilor moi pe RMN, cu distructia/dislocarea discului, infiltrat inflamator articular si distructia corticala a condilului. Afectarea osoasa apare mai tarziu, vizibila pe CT si Rx, cand se observa pierderea spatiului articular, distructie si aplatizare condiliana si pozitionare posterioara a condilului. Afectarea ATM apare tardiv, cand pacientul a fost deja diagnosticat cu artrita reumatoida. Aspiratul de lichid sinovial este tulbure, cu vascozitate redusa si multe leucocite. Tratamentul: – medicamentos, al afectiunii de baza – simptomatic cu repaus articular, fizioterapie, AINS – protezarea edentatiilor – tratament chirurgical in limitarea cronica a miscarilor - condilectomie, artroplastie
38
237. ARTRITELE INFECTIOASE: SEMNE CLINICE, PRINCIPII DE TRATAMENT
Frecvenţa rară, cauzata de extensia directă a infecţiei din urechea medie, conductul auditiv extern, fosa craniană medie, osteomielite ale ramului mandibular sau posttraumatică. Destul de rar diseminare hematogenă. Simptomatologie. Afectarea articulară este unilaterală: – dureri intense, spontane, pulsatile, iradiate temporo-auricular şi accentuate de mişcările mandibulei; – congestie şi tumefacţie în zona preauriculară urmate de fluctuenţă; semnele de inflamaţie se pot extinde şi la nivelul conductului auditiv extern; – tulburări funcţionale progresive, poziţie antalgică, cu gura întredeschisă şi mandibula deviată de partea sănătoasă si durere la mobilizare – starea generală alterată, frisoane, febră şi transpiraţie. Semnele radiologice apar tardiv. Iniţial se poate observa o lărgire a spaţiului articular iar ulterior, condilul are aspect „ciupit de molie”. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi radiologice. Puncţia aspirativă trebuie utilizată atat pentru reducerea durerii, (dată de distensia capsulei), cât şi în scop diagnostic pentru identificarea germenilor. Principii de tratament. Repaus articular. Prişniţ rece, fizioterapie, antibiotice cu spectru larg, AINS. în formele purulente, confirmate prin puncţie, antibioterapia se realizează conform antibiogramei. Tratamentul chirurgical se aplică dacă tratamentul antibiotic nu e suficient şi constă în incizia şi drenajul colecţiei purulente. Linia de incizie se plasează pretragian. Se recomandă mobilizarea precoce a articulaţiei, pentru a preveni apariţia constricţiei sau anchilozei temporo-mandibulare. Artritele specifice pot prezenta cateva caractere de specificitate, dar se asociaza bolii de fond. Artrita actinomicotica nu intereseaza elementele osoase, cea tuberculoasa prezinta fistule la tegument iar cea sifilitica depinde de stadiul sifilitic - in stadiul secundar apar artralgii subacute in timp ce in stadiu tertiar apar artralgii persistente, nocturne si fenomene de epifizita atrofica sau hipertrofica a condilului. In cazul artritelor specifice se face tratamentul afectiunii de baza. Se observă lărgirea spațiului articular și deplasarea condil antero inferio
39
238. CONSTRICȚIA DE MANDIBULĂ: ETIOPATOGENIE, SEMNE CLINICE
Etiopatogenie. Se descriu mai multe mecanisme care induc constricţia mandibulei4: * constricţia de cauză periarticulară se instalează după supuraţii, traumatisme articulare/periarticulare, intervenţii chirurgicale pe ATM. Apare o transformare sclero- cicatricială a capsulei articulare şi a ligamentelor. * constricţia de cauză musculară apare ca urmare a sclerozei sau hipertoniei muşchilor ridicători ai mandibulei, în urma unor traumatisme musculare, corpi străini intramusculari, fracturi de mandibulă vicios consolidate, supuraţii trenante, radionecroze ale ramului mandibular. Mai rar, poate apare în urma unei miozite cronice cu degenerescenţă fibroasă sau calcară. * constricţia de cauza cutaneo-mucoasa apare din cauza cicatricilor cheloide, retractile ale tegumentelor genio-maseterine sau ale mucoasei jugale după traumatisme cu pierdere de substanţă, arsuri, supuraţii trenante sau postiradiere. Simptomatologie. Afecţiunea se instalează treptat, cu limitarea progresivă a deschiderii gurii. Se observă cicatricile îngroşate, cheloide, aderente de planurile profunde şi hipertonie musculară. Mişcările condilului au amplitudine redusă. Arcadele pot fi deschise fortat cu un depărtător dar apar dureri intense şi laterodeviaţie de partea afectată. Consecutiv apar şî tulburări în masticaţie şi fonaţie. Radiologic nu sunt modificari ATM.
40
239. ANCHILOZA TEMPORO-MANDIBULARĂ: ETIOPATOGENIE, FORME CLINICE
Etiopatogenie factorIi etiologici ai anchilozei intracapsulare: traumatici 45, 6 %, infecţioşi 38, 3 %, poliartrite reumatoide 1, 93%, neprecizaţi 15, 6 %. Factorii traumatici sunt: fracturile intraarticulare ale condilului, fracturile cavităţii glenoide, traumatismul obstetrical, plăgile articulaţiei. Timpul de instalare a unei anchiloze posttraumatice este de 6 luni pentru traumatismul direct şi de 18 luni pentru traumatismul indirect. Factorii infecţioşi sunt: supuraţiile oto-mastoidiene, supuraţiile la nivelul ramului ascendent mandibular, parotiditele, artritele gonococice, artritele traumatice suprainfectate. Anchilozele postinfecţioase se instalează în timp îndelungat. Anchilozele extrarticulare pot aparea după: fracturi ale arcadei temporo-zigomatice, miozită osifiantă posttraumatică, supuraţii odontogene sau otomastoidiene, tratamentul multimodal al tumorilor maligne sau hipertrofia apofizei coronoide. Forme clinice Există două tipuri de anchiloze: anchiloza intracapsulară şi anchiloza extra- capsulară (pseudoanchiloza). Ambele pot fi uni- sau bilaterale. După extensia blocului osos, anchiloza temporo-mandibulară intracapsulară are trei stadii de evoluţie: * Bloc osos limitat la apofiza condiliană. * Bloc osos extins până la incizura sigmoidă. * Bloc osos extins până la nivelul apofizei coro­ noide.
41
240. TUMORI BENIGNE ATM
Mai frecvente sunt: osteomul, osteocondrom, condrom, condromatoza sinovială Simptomatologie: – Deformări condiliene, frecvent unilaterale – Laterodeviație contralaterală – Ocluzie adâncă în acoperiș – Poate apare inocluzie laterală de aceași parte – Se păstrează mobilitatea articulară – Uneori surditate de percepție Imagistic se pot observa pe Rx, CT, CBCT, unde se observa si gradul de interesare al fosei glenoide sau al altor structuri Tratament: – Extirpare – Condilectomie, condiloplastie – Extirpare corpusculi și sinovială în condromatoza sinovială – Fizioterapie și mecanoterapie
42
241. TUMORI MALIGNE ATM
Cele mai frecvente sunt osteosarcomul si condrosarcomul. Au incidenta redusa. Simptomatologie: – durere – deformare, distructia elementelor ATM – trismus, deschidere limitata a gurii, devierea mandibulei – tulburari de auz si echilibru, acufene, hipoacuzie, vertij Osteosarcomul afecteaza rar condilul cu leziuni litice osoase vizibile pe Rx. Condrosarcomul evolueaza lent, cu malignitate „low grade” si prognostic favorabil. Tumorile ATM se pot extinde in fosa infratemporala sau in baza de craniu, facand extirparea cu margini libere negative si plastia dificile. Metastazele altor tumori care se fixeaza la nivelul ATM sunt rare, prezinta durere si leziuni litice osoase si necesita tratament specific tumorii primare.
43
242. TRATAMENTUL IN ANCHILOZELE TM
Tratamentul in anchilozele temporomandibulare presupune condilectomie. Scopul este rezectia modelanta a blocului osos, cu realizarea unui nou spatiu articular, mai ales in anchilozele complete. Pentru mantinerea spatiului neoarticular se folosesc grefe de interpozitie de materiale autologe - piele, - derm, - muschi temporal, - grefon cartilaginos - materiale aloplastice. Reconstructia articulara - artroplastia - se face cu grefon osteocondral sau cu materiale aloplastice.
44
243. CLASIFICAREA DESPICĂTURILOR DE BUZĂ DUPĂ PROF DR VALERIAN POPESCU
Valerian Popescu face o clasificare bazată pe criterii morfologice şi embriologice: A. Despicături parţiale: 1 -Anterioare- care interesează în diferite grade structurile palatului primar: a. incomplete (uni sau bilaterale); b. complete (uni sau bilaterale); 2 - Posterioare - care interesează structu­ rile palatului secundar: a. incomplete; b. complete; B. Despicături asociate C. Despicături totale: a. unilaterale; b. bilaterale. Despicăturile parţiale anterioare interesează segmentul labio-nazo-alveolar, uni sau bilateral. în funcţie de gradul de interesare al structurilor segmentului respectiv, autorul distinge mai multe forme anatomo-clinice pe care le clasifică în subgrupele următoare: – despicături anterioare incomplete (cheilo-schizis) care interesează numai ţesuturile moi labio-narinare pe întinderi diferite. în acest grup se diferenţiază două grade: o gradul 1 - despicătură afectează părţile moi ale buzei, putând fi simple schiţe (echivalenţă minoră); o gradul 2 - despicătură afectează buza superioară în totalitate şi pragul narinar unilateral sau bilateral; – despicături anterioare complete (cheilo-gnato-schizis) care interesează buza superioară în totalitate, pragul narinar şi procesul alveolar (unilateral sau bilateral) Despicăturile parţiale posterioare (urano-stafilo-schizis) care interesează palatul secundar (palatul dur şi vălul palatin): a. despicături posterioare incomplete limitate la luetă şi vălul palatin, şi în acest grup sunt diferenţiate două grade: * gradul 1 - despicătură afectează numai lueta; * gradul 2 - despicătură afectează atât lueta cât şi vălul palatin; b. despicăturile posterioare complete interesează integral structurile palatului secundar, adică bolta palatină pe întinderi variabile, vălul şi lueta. Despicăturile totale (cheilo-gnato-stafilo- schizis) rezultă din asocierea despicăturilor anterioare şi posterioare complete, interesând buza superioară, pragul narinar, creasta alveolară, palatul dur, vălul palatin şi lueta. Ele pot fi: a. despicături totale unilaterale care interesează palatul primar pe o singură parte: despicătură posterioară este pe linia mediană, vomerul ataşat de partea sănătoasă poate accentua asimetria; b. despicături totale bilaterale în care diviziunea anterioară trece de o parte şi de alta a bontului median, devenit mai mult sau mai puţin proeminent şi se continuă cu o diviziune unică velopalatină mediană în centrul căreia se găseşte vomerul. în formele bilaterale, despicătură palatului primar poate fi incompletă în una din părţi. Despicăturile asociate rezultă din asocierea formelor incomplete ale despicăturilor anterioare de gradul 1 sau 2 cu diverse forme posterioare, fiind respectată parţial sau total integritatea procesului alveolar. Despicătură segmentului labio-nazal poate fi uni sau bilaterală în timp ce despicătură segmentului velo-palatin este de obicei mediană.
45
244. CLASIFICAREA VEAU PENTRU DESPICATURILE DE BUZA
– DLc despicătură cicatriceală, minoră - clasa I – DLUS despicătură labială unilaterală simplă- până la șanțul nazo-labial - clasa II – DLUT despicătură labială unilaterală totală, afectare buză și palat primar - clasa III – DLBS despicătură labială bilaterală simetrică: afectează doar părți moi buză - clasa IV – DLBA despicătură labială bilaterală asimetrică: pe o parte este o despicătură totală, pe cealată simplă - clasa IV – DLBT despicătură labială bilaterală totală - clasa IV – DLC despicătură labială centrală: malformațiile cerebrale asociate sunt incompatibile cu supraviețuirea
46
245. CLASIFICAREA VEAU - DESPICATURI PALAT
– DPs despicătură palatină submucoasă: afectare musculatură velopalatină – DPSs despicătură palatină simplă cu stafiloschisis: afectare variabilă văl palatin, fără palat dur – DPSu+s despicătură palatină simplă cu urano-stafiloschisis: palat moale și palat dur variabil , până la gaura incisivă – DPUT despicătură palatină unilaterală totală : palat secundar total și palat primar și buză unilateral – DPBT despicătură palatinală bilaterală totală: palat secundar și palat primar bilateral, cu delimitarea premaxilei – DPC despicătură palatină centrală: despicatura palatină median asociată cu agenezia de prolabium – DPA despicătură proces alveolar afectează palat primar prin lipsa fuziune cu palat secundar
47
246. SECHELE POSTOPERATORII ALE DLMP
– deformatii labiale si nazale – incompetenta velofaringiana – fistule oronazale – retrognatia maxilarului superior – anomaliile dentomaxilare
48
247. CRITERII DE DIAGNOSTIC ÎN NEVRALGIA TRIGEMINALĂ CLASICĂ
Nevralgia trigeminală clasică - criterii de diagnostic: A. atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracţiuni de secundă până la 2 minute, care afecteaza una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen B. durerea are cel puţin una din următoarele caracteristici: – intensă, ascuţită, superficială sau cu caracter de “împungere” – declanşată de ariile trigger sau de factorii trigger C. atacurile sunt stereotipe la fiecare individ D. nu există deficit neurologic evident clinic E. nu sunt atribuite altor afecţiuni Determinata de compresiunea unei portiuni a nervului trigemen de catre vase aberante sau sinuoase. Această compresiune determină demielinizarea părţii proximale a rădăcinii trigeminale. La vârstnici apare în special datorita compresiei ganglionului Gasser de către o arteră aterosclerotică şi care determină demielinizare focală
49
248. CRITERII DE DIAGNOSTIC IN NEVRALGIA TRIGEMINALA SIMPTOMATICA
A. atacuri paroxiste de durere cu durata de la fractiuni de secunda pana la 2 minute-cu sau fara durere intre paroxisme-afectand una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen B. durerea are cel putin una din urmatoarele caracteristici: 1.intensa, ascutita, superficiala sau caracter de “impungere” 2. declansata de ariile trigger sau de factorii trigger C. atacurile sunt stereotipe la fiecare individ D. o leziune cauzala, alta decat compresia vasculara, a fost demonstrata prin investigatii speciale si/sau explorarea fosei posterioare. Examenul obiectiv poate evidentia punctele “trigger” si hipoestezie pe una din ramurile trigemenului care sa semnaleze o nevralgie secundara. Nevralgia secundara prezinta un factor cauzal, altul decat compresia vasculara.
50
249. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL NEVRALGIEI DE TRIGEMEN NEVRALGIA TRIGEMINALA: TRATAMENT
Diagnosticul diferential se face cu: o Nevralgia trigeminală din scleroza multiplă o Nevralgia de nv. glosofaringian o Nevralgia nerv facial o Nevralgia nervului intermediar Wrisberg o Nevralgia occipitală o Nevralgia nervului laringeu superior o Nevralgia vidiană (Vail) o Nevralgia nazociliară (sindrom Charlin) o Nevralgia trigeminală postherpetică Tratamentul nevralgiei de trigemen urmareste prelungirea perioadelor nedureroase si prevenirea atacurilor dureroase. Tratamentul medicamentos implica medicatie anticonvulsivanta - carbamazepina, fenitoina si baclofen. Tratamentul chirurgical se face daca cel medicamentos nu poate realiza controlul durerii si implica: – blocajul chimic anestezic - ramurile periferice in zonele trigger – proceduri neurolitice percutane - injectarea ganglionului Gasser cu alcool sau glicerol, cele proximale dau rezultate mai bune – termocoagularea prin radiofrecventa - eficient dar dispare reflexul cornean si apare deficit muscular al maseterilor (se amelioreaza in 3-6 luni) – decompresiunea microvasculara a fosei posterioare - la tineri, eficienta dar cu riscuri, trebuie privita ca solutie de rezerva – alte procedee chirurgicale - criochirurgia, dar care prezinta recidive si microcompresiunea cu balon in cavul Meckel dar care are rata crescuta de deficiente motorii postterapeutice
51
250. ENTITATI CLINICE ASOCIATE CU DURERREA IN INTERIORUL OMF: SINDROMUL EAGLE
Sindromul Eagle implică un tip de durere datorat elongaţiei procesului stiloid. Doar o mică parte din cei cu aceasta anomalie dezvoltă simptomatologie dureroasă. Au fost descrise două tipare de durere: – post tonsilectomie, senzaţie de corp străin la nivelul faringelui, dificultăţi la deglutiţie, şi dureri faringiene cu iradiere spre ureche. Durerile pot fi ascuţite sau lancinante, dar sunt mai puţin severe decât în nevralgia glosofaringiană – datorita deplasării mediale sau laterale a axului carotic, durere la nivel parietal şi pe teritoriul de distribuţie al arterei oftalmice. Dacă este implicată artera carotidă externă, durerea este situată la nivelul fetei, suborbitar. Diagnosticul este susţinut de palparea procesului stiloid la nivelul fosei amigdaliene ce declanşează dureri asemanatoare cu cele acuzate de pacient. Se poate observa radiologic, iar indepartarea chirurgicală a procesului stiloid amelioreaza simptotomatologia.
52
251. ENTITATI CLINICE ASOCIATE CU DURERREA IN INTERIORUL OMF: SINDROMUL COSTEN
Este o formă de durere cranio-facială ce apare ca urmare a unei disfuncţii a articulaţiei temporo-mandibulare. Disfuncţia temporo-mandibulară se clasifică în două mari clase: * de cauză musculară - hiperactivitate musculara, disfunctii determinate de malocluzie, factori psihologici * de cauză articulară - deplasarea discului articular, dislocarea cronica a discului, tulburari degenerative, infectii, neoplasme Simptomatologia consta in durere, cracmente, limitari ale deschiderii gurii, cefalee,otalgie. Durerea de obicei este preauriculara, asociata cu masticatia, iradiata la nivelul craniului. In disfunctia de cauza musculara durerea este bilaterala, spre deosebire de cea de cauza articulara in care durearea apare la nivelul articulatiei lezate. Diagnosticul diferential se face cu: -carotidinia -durere de cauza dentara -miotonia mandibulei -infectii otice -sindrom Ernst Tratamentul consta in AINS, miorelaxante, antidepresive triciclice, toxina botulinica. Se folosesc si sunt eficiente gutiere ocluzale. In cazurile acute se poarta 24 de ore pe zi, timp de mai multe luni, iar pe masura ce simptomatologia cedeaza raman purtate doar noaptea. Tratamentul chirurgical se adreseaza DTM de cauza articulara, si consta in artrocenteze, chirurgie artroscopica si mai rar chirurgie cu deschiderea articulatiei.
53
252. ENTITATI CLINICE ASOCIATE CU DURERREA IN INTERIORUL OMF: SINDROMUL ERNST
Simptomatologia seamănă cu cea prezentă în tulburările articulaţiei temporo-mandibulare. Este implicat ligamentul stilomandibular ce leagă mandibula de baza craniului. Dacă acest ligament este lezat se produc dureri în mai multe regiuni topografice ale feţei, capului şi gâtului: regiunea suprazigomatică, subzigomatică, auriculo-temporală, la nivelul orofaringelui în special la deglutiţie, şi la nivelul ultimilor molari mandibulari. Tratamentul este favorabil în aproape 80% din cazuri şi constă în infiltraţii anestezice precum şi în administrarea de corticoizi.
54
253. GLOSODINIA
Reprezinta o durere psihogena, mai frecventa la femei, dupa instalarea menopauzei. Sunt considerate algii psihice si functionale si se manifesta prin senzatia de arsura la nivelul limbii, pe marginile si la baza acesteia. Durerea dispare in repaus sau seara si reapare dimineata. Tratamentul este general cu sedative si local cu colutorii cu substante anestezice, dar care are eficienta redusa. Cel mai indicat este tratamentul psihiatric.