Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi Flashcards
Încadrare si romanul lui Camil Petrescu
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) este un roman modern ce se încadrează în noile direcţii pentru dezvoltarea literaturii române trasate în perioada interbelică de E. Lovinescu.
Creația lui Camil Petrescu se încadrează în romanul de tip modern prin faptul că trece de la tema rurală abordată până atunci de ceilalți scriitori (Rebreanu, Sadoveanu, Creangă, etc.) la o literatură citadină. Acțiunea romanului se desfășoară cu precădere în atmosfera Bucureștiului din preajma Primului Război Mondial dar și în Câmpulung. Tot aici spre deosebire de eroii tradiționali de pînă atunci (oieri, țărani etc.), Camil Petrescu creează eroi intelectuali cărora le realizează o sondare interioară utilizând procedeul de analiză psihologică. Pe lângă aceasta, autorul utilizează și tehnici existente în literatura europeană de atunci (urmărind sincronizarea cu literatura europeană), adoptând în mod special de la Marcel Proust fluxul conştiinţei (literatura înseamnă consemnarea propriilor gânduri). Naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de originalitate aşa că singurul mod real de a cunoaşte este propria conştiinţă.
De ce este Ultima noapte un roman subiectiv?
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este şi un roman subiectiv prin naraţiunea este la persoana I, naratorul fiind şi personaj al acţiunii, literatura propusă de Camil Petrescu fiind una autentică, bazată pe sondarea propriei conştiinţe, a propriului eu: „ nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele…. (…) Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.”
Cele doua parti ale romanului si doua secvente narative
Textul narativ este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele romanului, și în aceelași timp, cele două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist: dragostea și războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii dintre Ștefan și Ela, a doua urmărește experiența de pe front a lui Ștefan din timpul Primului Război Mondial. Un episod reprezentativ ar fi cel din primăvara lui 1916, când în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asistă la o discuție despre dragoste și fidelitate. Povestea unui bărbat care își ucisese nevasta pe motiv de infidelitate și fusese achitat stârnește în mintea lui amintirea ultimilor doi ani din viață- căsătoria cu Ela. Un alt episod este acela al excursiei de la Odobești, ce surprinde trăirile interioare ale lui Ștefan, măcinat de gelozie datorită flirtului soției cu carismaticul domn G.
Viziunea despre lume
Viziunea despre lume a scriitorului este una modernă, corelată cu ideologia lui Eugen Lovinescu. Literatura sa este o expresie a spațiului urban și o imagine a intelectualului modern, spirit reflexiv cu preocupări filosofice și literare, accentul fiind pus pe factorul psihologic și nu pe acțiune. Precum la romancierul francez Marcel Proust, pentru Camil Petrescu creația se conturează prin descrierea propriei conștiințe, autenticitatea realizându-se prin exprimarea cu sinceritate a propriilor experiențe de viață și prin refuzul scrisului frumos (stilul anticalofil).
- modernă prin:
- descrierea spațiului urban și a intelectualului modern
- tehnica fluxului conștiinței
Titlul
Titlul face referire la natura interioară misterioasă, tainică și dramatică a personajului prin folosirea termenului de „ noapte” iar dragostea şi războiul constituie temele și domeniile de experienţă ce-l marchează adânc şi copleşitor pe acesta.
noapte: trăirile interioare misterioase, dramatice ale personajului
dragostea și războiul- temele romanului, experiențe fundamentale ale lui Ștefan
Perspectiva narativă
Naraţiunea este la persoana I. Ştefan este naratorul personaj care prezintă acţiunea prin propriii săi ochi, având o cunoaştere limitată, incertă, aceasta conferind relativitate romanului. Prezentarea faptelor se realizează prin declanşarea memoriei involuntare după o discuţie de la popota ofiţerească. Astfel, autorul începe să prezinte coordonatele vieţii sale familiale din urmă cu doi ani de când aceasta începe. Prin prezenţa naratorului intradiegetic romanul capătă un caracter subiectiv.
Acțiune. Construcţia discursului epic.
ncipitul este unul modern conţinând mai multe intrări: Ştefan Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent contribuie la fortificarea văii Prahovei iar finalul este deschis, surprinzând despărţirea eroului de tot trecutul său. Secvenţele narative conturează două planuri narative diferite ca timp de acţiune dar care la un moment dat se interferează. Romanul începe cu momentul cantonamentului de pe valea Prahovei, unul al timpului prezent, înainte de începutul războiului, urmat de începutul poveştii de dragoste proiectat undeva cu doi ani în trecut („Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la universitate și bănuiam că mă înșală.”Planul iubirii surprinde secvenţa prezentării familiei ( soţie tânără, tată mort, mama văduvă, relaţia problematică cu unchii, moştenirea). Apar apoi frumoasele momente ale iubirii domestice, secvenţa excursiei la Odobeşti unde flirtul soției cu dansatorul și avocatul G. (Grigoriade) aprinde jocul geloziei. Episodul este urmat de o succesiune de despărţiri, doruri și împăcări. În partea a doua a romanului planul iubirii este pus în umbră de încordarea şi disperarea fiinţei umane în apropierea morţii. Aceasta se descrie în episodul primului asalt, apoi în momentul trecerii Oltului urmat de momentul obsesiv al îmbolnăvirii de frig. Secvenţa ultimului atac provoacă rănirea lui Ștefan care în ultima întâlnire cu Ela se desparte definitiv și irevocabil lăsând în seama soției casele, obiectele, tot trecutul.
Roman modern
- trece de la tema rurală abordată până atunci de ceilalți scriitori (Rebreanu, Sadoveanu, Creangă, etc.) la o literatură citadină
- creează eroi intelectuali
- face sondarea interioară a personajului – analiză psihologică
- utilizează tehnici existente în literatura europeană de atunci – (sincronizare cu literatura europeană):
- fenomenologia- ( concept susţinut de Husserl)- pune lumea exterioară sub semnul întrebării şi consideră reală trăirea interioară a omului
- intuiţionismul ( Bergson) – se desconsideră raţiunea, intuiţia este cea care stă la baza cunoaşterii realităţii
- fluxul conştiinţei ( Marcel Proust)- naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de originalitate aşa că singurul mod real de a cunoaşte este propria conştiinţă- nu te poţi cunoaşte decât pe tine
Roman subiectiv
- naraţiunea este la persoana I, naratorul este şi personaj al acţiunii
- literatura propusă de Camil Petrescu este una autentică, bazată pe sondarea propriei conştiinţe, a propriului eu: „ nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele…. (…) Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.”
Roman psihologic
Sondarea propriei conștiințe se realizează prin:
- monolog interior
- introspecție
- fluxul conștiinței
Tema
iubirea, războiul, condiția intelectualului în societate
Ştefan Gheorghidiu
Statut
- personaj principal al romanului
- are statut de narator personaj, povesteşte întâmplările şi totodată ia parte la acţiune
- tipul intelectualului modern, lucid, analitic, inadaptat social
- student, căsătorit cu Ela, o frumoasă colegă de la Universitate
- nu este un personaj ce evoluează ci un simbol al inadaptatului, al rănitului în dragoste
- în mare parte, Ştefan reflectă personalitatea autorului
- sărac, orfan de tată, locuieşte la o mătuşă a Elei înainte să capete moştenirea
- mai are două surori, iar relaţia cu mama văduvă se degradează pe parcursul romanului din cauza moştenirii
- este concentrat şi primeşte gradul de sublocotenent
Trăsături
- orgolios– episodul cinei din familie când apără cu înverșunare imaginea tatălui sau refuzul de a se conforma societății mondene pe care o disprețuia pentru superficialitate și lipsă de valoare
- personaj foarte lucid- analizează cu atenţie toate evenimentele prin care trece şi toate stările interioare pe care le trăieşte.
- personajul este un inadaptat societăţii în care trăieşte ca de altfel toate personajele lui Camil Petrescu.
