TGD 21-25 Flashcards
- Principiile organizării Justiției
Organizarea actuala a instantelor judecatoresti romanesti este guvernata de Legea nr. 304/2004. In prezent, justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti: judecatorii, tribunale, tribunale specializate si curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie. In societatile moderne, justitia este o functie fundamentala a statului, iar administrarea ei reprezinta unul dintre atributele esentiale ale puterii suverane.
Printre aceste principii, care sunt importante pentru studiul organizarii judecatoresti, mentionam:
* accesul liber la justitie,
* independenta judecatorilor,
* inamovibilitatea,
* egalitatea in fata justitiei
* gratuitatea justitiei.
Principiile organizării Justiției în România sunt reglementate în Capitolul IV al Constituției României, intitulat „Autoritatea judecătorească”. Aceste principii se regăsesc în articolele 124-131, care definesc organizarea și funcționarea sistemului judiciar din România, rolul instanțelor, independența judecătorilor, structura CSM (Consiliul Superior al Magistraturii), precum și alte norme referitoare la administrarea justiției.
- Abstractizare, valorizare, Tehnică Juridică, Tehnică Legislativă.
Abstractizarea este procedeul prin care cunoașterea trece de la concret la abstract. În drept asistăm la un continuu proces de abstractizare, complexitatea vieții sociale făcând necesară limitarea noțiunilor ce-i sunt aferente, sporind-le astfel gradul de generalitate. Dreptul reflecta realitatea înconjurătoare. După cum am arătat la începutul procesului de cunoaștere, noțiunea este mai săraca în determinări. Pe măsura desfășurării procesului de cunoaștere, noțiunea se îmbogățește, ea concentrând rezultatele unui vast proces de gândire. Noțiunile științifice foarte complexe reprezintă prescurtări ale cunoștințelor noastre, fiind construcții logice sintetice pe baza unor cunoștințe si judecăți.
Procesul de abstractizare este legat de aspectul științificității. Se poate constata că prin cunoaștere, de la empiric la rațional, procesul abstractizării s-a conturat, creând astfel una dintre premisele elaborării dreptului.
Valorizarea: Relațiile care necesită o reglementare juridică sunt supuse și unor operații de apreciere care orientează soluțiile legislative ce urmează a fi adoptate. Dreptul nu se reduce la constatarea unor fapte ci cuprinde și judecăți de valoare, apărute în procesul prelucrării datelor supuse regulamentării. Criteriile de valorizare depind de optica valorică a membrilor unei anumite societăți. În procesul de elaborare a normelor de drept, valorizarea reprezintă o operațiune complexă, al cărei rezultat depinde, de poziția pe care se situează legiuitorul. În drept sunt ocrotite valori cum ar fi: țara, poporul, proprietatea, viața, libertatea, sănătatea, integritatea corporală, demnitatea, onoarea, etc. Valorizarea relațiilor sociale din punct de vedere juridic are mare însemnătate în stabilirea rezultatului pe care-l urmărește legiuitorul prin reglementarea juridică. TEHNICA JURIDICĂ este definită ca fiind ansamblul mijloacelor, procedeelor, artificiilor, prin care necesitățile pe care le înfățișează viața socială, capătă formă juridică, adică se exprimă în conținutul normei de drept, realizându-se apoi în procesul conviețuirii umane. TEHNICA LEGISLATIVĂ este parte constitutivă a tehnicii juridice și este alcătuită dintr-un complex de metode și procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conținutului reglementărilor juridice. Tehnica legislativă privește, strict, constituirea soluțiilor normative de către legiuitor, acțiune ce se prezintă ca o sinteză și un bilanț al experiențelor dobândite în trecut de participanții la viața socială, experiențe filtrate din perspectiva judecății de valoare a legiuitorului.
Tehnica juridica este un concept complex, care cuprinde atât tehnica elaborării dreptului, tehnica legislativa, cât și tehnica realizării aplicării și interpretării dreptului.
Pe scurt, tehnica juridică se referă la utilizarea corectă a limbajului și principiilor dreptului în formularea și interpretarea normelor juridice, în timp ce tehnica legislativă este un subdomeniu al tehnicii juridice, concentrându-se pe procesul de elaborare și redactare a legilor, asigurându-se că acestea sunt clare, coerente și bine structurate.
Criteriu,Tehnică juridică,Tehnică legislativă
Definiție,Se referă la metodele și instrumentele utilizate în interpretarea și aplicarea normelor juridice.,Se referă la regulile și principiile folosite pentru redactarea și sistematizarea actelor normative.
Domeniu de aplicare,Se aplică în procesul de interpretare și aplicare a legii de către juriști (judecători, avocați, procurori etc.).,Se aplică în procesul de elaborare și redactare a legilor de către legiuitor (Parlament, Guvern, ministere etc.).
Obiectiv,Asigură corectitudinea interpretării și aplicării dreptului.,Asigură claritatea, coerența și eficiența actelor normative.
Exemple de aplicare,- Interpretarea unui articol de lege într-un proces. - Aplicarea principiilor juridice pentru soluționarea unui caz. - Utilizarea precedentelor judiciare.,- Redactarea unui proiect de lege respectând regulile de tehnică legislativă. - Sistematicizarea normelor juridice pentru a evita contradicțiile. - Reformularea unei norme pentru a fi mai clară și aplicabilă.
Reglementare,Nu există o lege specifică, dar este utilizată în practică și în doctrina juridică.,Este reglementată prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
- Condițiile Raportului Juridic.
. Pentru infaptuirea raportului juridic sunt necesare 2 conditii: norma juridica si faptele juridice.
a) Norma juridica determina calitatea de subiect a persoanelor si stabileste fapte cu valoare juridica, care duc la aparitia, modificarea sau stingerea raportului juridic
b) Faptele juridice pot fi: fapte simple si fapte juridice
- Faptele simple sunt indiferente dreptului, ele nu produc consecinte importante pentru drept.
- Faptele juridice produc efecte juridice, de ele depinde nasterea, modificarea sau stingerea unui drept sau obligatii.
In functie de caracterul lor volitiv faptele juridice se pot clasifica in 2 mari categorii: evenimente si actiuni.
- Evenimente (faptele naturale) sunt acele fapte juridice care se produc independent de vointa omului si de care norma de drept leaga anumite efecte juridice.
EX: nasterea, moartea umana, fenomene naturale, etc.
- Actiunile omenesti sunt fapte voluntare ale persoanelor fizice sau juridice de care norma de drept leaga anumite efecte juridice (consecinte juridice). Actiunile omenesti pot fi cu intentie de a produce efecte juridice, sau fara intentie de a produce efecte juridice. Actiunile cu intentie pot fi: licite (legale) sau ilicite (ilegale).
- Acțiunea în Justiție; Procesul; Hotărârile Judecătorești.
Acțiunea în justiție reprezintă un demers legal prin care o persoană (reclamant) solicită instanței de judecată să soluționeze o dispută sau o problemă juridică. Acțiunea are ca scop obținerea unei soluții legale, în conformitate cu dreptul aplicabil. Aceasta poate fi inițiată pentru diverse motive, de exemplu, pentru a obține repararea unui prejudiciu, pentru a solicita recunoașterea unui drept sau pentru a înlătura o încălcare a acestuia.
Caracteristici ale acțiunii în justiție:
1. Cerere adresată instanței: Acțiunea începe prin depunerea unei cereri de chemare în judecată, care trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă prevăzute de lege.
2. Obiectul acțiunii: Acesta este reprezentat de drepturile sau interesele protejate de lege, care sunt solicitate a fi apărute sau protejate de instanță.
3. Instanța competentă: Acțiunea se depune la instanța competentă din punct de vedere teritorial și material.
4. Părțile: Acțiunea implică cel puțin două părți: reclamantul și pârâtul, care vor prezenta argumente și dovezi în fața instanței.
5. Solutia instanței: După examinarea probelor și argumentelor, instanța va pronunța o hotărâre prin care va soluționa disputa.
În esență, acțiunea în justiție este mecanismul prin care cetățenii și persoanele juridice pot solicita instanței să le apere drepturile și interesele.
Procesul:
a) Stabilirea starii de fapt – consta in culegerea si tratarea informatiilor, gasirea imprejurarilor semnificative si aprecierea acestora.
b) Stabilirea elementelor juridice – consta in identificarea normei juridice ce corespunde faptei descoperite.
c) Elaborarea solutiei sau rezolvarea cauzei – presupune individualizarea dispozitiilor de aplicare, elaborarea dispozitiei de aplicare de catre organul de stat competent, catre persoana vizata si invocarea actului normativ.
Principii fundamentale ale raspunderii juridice
* Principiul raspunderii pentru faptele savarsite cu vinovatie: presupune ca orice subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cand este vinovat si in limitele vinovatiei sale
* Principiul raspunderii personale: fiecare individ raspunde pentru propria sa fapta
* Principiul,, Non bis in idem’’ : va raspunde doar o data pentru fapta savarsita
Hotararile Judecatoresti
Hotărârile judecătorești sunt actele oficiale emise de instanțele de judecată, prin care se soluționează un litigiu sau o cauză. Acestea reprezintă rezultatul unui proces judiciar și sunt obligatorii pentru părțile implicate. Hotărârile pot fi pronunțate de instanțele de fond sau de instanțele de control judiciar, în funcție de stadiul procesului.
Tipuri de hotărâri judecătorești:
1. Sentința: Este hotărârea prin care instanța de fond soluționează o cauză pe fondul ei, adică se pronunță asupra cererii reclamantului (exemplu: în cazuri civile sau penale). Sentința poate fi:
- Definitivă, dacă nu mai poate fi contestată.
- Supusă apelului sau recursului, în funcție de cazul specific.
- Decizia: Este hotărârea pronunțată de instanțele de apel sau de recurs. Acestea sunt acte de control al judecății, în care instanțele superioare examinează hotărârile emise de instanțele inferioare.
- Hotărârea definitivă: Este o hotărâre care a fost confirmată prin căile de atac prevăzute de lege (apel, recurs), iar după pronunțarea ei nu mai poate fi schimbată. Hotărârea devine „irevocabilă” și are putere de lucru judecat.
- Hotărârea irevocabilă: Se referă la hotărârile care nu mai pot fi contestate prin căi de atac legale, fiind definitive.
Caracteristici ale hotărârilor judecătorești:
- Obligatorii: Hotărârile judecătorești sunt obligatorii pentru părțile implicate în proces și, în anumite condiții, pentru alte entități (ex: autorități publice).
- Motivate: Instanțele sunt obligate să motiveze hotărârile emise, explicând temeiul juridic și faptele care au stat la baza deciziei.
- Executabile: Dacă hotărârea este definitivă, ea poate fi executată silit, adică forțat, în cazul în care partea care pierde nu o respectă voluntar.
Exemple de efecte ale hotărârilor judecătorești:
- Executarea unei obligații: De exemplu, plata unei sume de bani, restituirea unui bun, înlăturarea unui abuz.
- Crearea unui drept: Instanța poate stabili existența unui drept (ex: proprietate asupra unui imobil).
- Stabilirea unei vinovății: În cazurile penale, instanța poate stabili vinovăția unei persoane și poate dispune o pedeapsă.
Pe scurt, hotărârile judecătorești sunt actele finale ale instanțelor care reglează conflictele dintre părți, iar acestea trebuie respectate și executate conform legii.
- Marile Diviziuni ale Dreptului.
Dreptul obiectiv se imparte in 2 mari ramuri:
1. Dreptul international reglementeaza raporturile dintre state sau cetatenii diferitelor state. Dr. international se divide in:
- drept international public care reglementeaza raporturile politice dintre state
- drept international privat care reglementeaza raporturile private dintre cetatenii unor state diferite
2. Dreptul intern reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat. Dr. intern se divide in dr. public si dr. privat.
- din dr. public fac parte: dreptul administrativ, dr. financiar, dr. penal, dr. procesual civil - din dr. privat fac parte: dr. civil, dr. comercial, dr. muncii, dr. familiei.
