TGD 12-20 Flashcards
- Definiția normei juridice. Caracteristici.
Pentru cuvântul, normã” se pot indica mai multe sinonime partiale, ca de pilda model, standard, reglementare, regulă si lege.
Normele juridice reprezintã reguli de conduitã ce sunt instituite sau sanctionate de stat, a caror aplicare este asiguratã prin constiinta juridicã, iar la nevoie, prin forta coercitivã a statului.
Trăsăturile specifice ale normelor juridice sunt:
* Validitatea normei juridice; aceasta înseamnã pe de o parte existenta ca atare a normei, iar pe de alta parte, legalitatea actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma trebuie sa fie in vigoare si sã existe un act legal al emiterii ei.
* Obligativitatea normei juridice. Ele nu sunt simple indicatii, ci reprezintã dispozitii obligatorii, indiferent de nuanta lor, in ultima instanta ele sunt impuse de către stat.
* Coercibilitatea normei juridice. Daca in principiu norma este reprezentata de bună voie, prin esenta sa insa ea este coercibila, în cazul in care nu se aplica, aplicarea ei putându-se realiza cu forta.
* Volitivitalea normei juridice. Normele juridice au caracter volitiv. Ele trec prin constiinta oamenilor, întrucât conduita este subordonatặ vointei lor.
* Generalitatea normei juridice. Această trasătură se manifesta prin aceea că regulile de conduitã sunt tipice se aplica la un număr nelimitat de cazuri, si impersonale, indicând un comportament principial, iar nu conduita unei singure persoane.
- Structura tehnică a normei juridice.
- Ipoteza prescrie conditiile in care urmeaza sa se aplice dispozitia.
Ipoteza poate fi: determinata sau subinteleasa
* Ipoteza determinata poate fi formulata la modul general, sau mai concret
* Ipoteza subinteleasa nu este formulata, ea rezulta din contextul reglementarii. - Dispozitia prescrie conduita pe care trebuie sa o urmeze cei carora li se adreseaza
* In functie de conduita prescrisa dispozitiile pot fi:
- dispozitii onerative care prevad obligatia de a savarsi anumite actiuni.
- dispozitii prohibitive care interzic savarsirea unor actiuni.
- dispozitii permisive care lasa la latitudinea partilor conduita pe care doresc sa o urmeze.
* Dupa gradul de generalitate dispozitiile pot fi:
-dispozitii generale sunt cele care genereaza de obicei o anumita ramura a dreptului -dispozitii speciale cuprind numai o anumita categorie de relatii din ramura dreptului
- dispozitii de exceptie sunt o completare fie a dispozitililor generale, fie a celor speciale. - Sanctiunea precizeaza urmarile nerespectarii dispozitiei
* In functie de natura lor sanctiunile pot fi:
- Sanctiuni penale: privarea de libertate, munca corectionala, amenda, confiscarea averii, etc.
-Masuri: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare, etc.;
-Sanctiuni administrative sunt in special amenzile.
-Sanctiuni disciplinare sunt observatia, mustrarea, avertismentul, desfacerea contractului de munca.
* Dupa gradul de determinare sanctiunile pot fi:
- Sanctiuni absolut determinate sunt sanctiuni formulate precis si nu pot fi micsorate sau marite de catre organele de aplicare.
- Sanctiuni relativ determinate se stabilesc in limita unui minim sau maxim, urmand ca sanctiunea concreta sa o stabileasca organul de cercetare.
- Sanctiuni alternative dau posibilitatea organului de aplicare sa aleaga intre doua sau mai multe feluri de sanctiuni.
EX: Art. 323 - Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe
Ipoteza (situația reglementată): „Conducerea unui vehicul pe drumurile publice…”
Dispoziția (norma de comportament): „… de către o persoană care, având o concentrație de alcool în sânge mai mare de 0,80 g/l sau aflându-se sub influența altor substanțe care alterează capacitatea de a conduce…”
Sancțiunea (consecințele legale): „… se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.”
- Aplicarea normei juridice, Formă a realizării Dreptului
Intrarea în vigoare a normei determină momentul începând cu care norma este aplicabilă persoanelor, adică ea devine obligatorie. Art. 78 din Constitutia Romaniei prevede ca “Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o alta data ulterioara prevazuta in textul acesteia”.
EFECTELE INTRĂRII ÎN VIGOARE – legea devine obligatorie pentru destinatar din momentul intrării în vigoare. Nimeni nu se poate apăra invocând NECUNOAȘTEREA LEGII o dată ce legea a fost publicată și intrată în vigoare. Se instituie astfel o prezumție absolută cum că toți destinatarii cunosc legea.
Aplicarea normei juridice reprezintă procesul prin care autoritățile competente interpretează și utilizează normele juridice pentru a reglementa cazuri concrete și pentru a soluționa conflicte sau situații de fapt. Aceasta este o formă specifică de realizare a dreptului, distinctă de respectarea voluntară a normelor de către cetățeni.
- Formele, Metodele, Rezultatul interpretării.
Interpretarea logica consta in lamurirea intelesului normelor de drept pe baza regulilor logicii formale si a sistemului de argumente pe care se sprijina.
Reguli de interpretare logica:
a) exceptiile sunt de stricta interpretare, adica interpretul trebuie sa se conformeze strict la dispozitiile normei.
b) unde legea nu distinge, nici interpretii nu trebuie sa distinga, adica daca legea are o formulare generala, aplicarea ei va trebui sa fie tot generala.
c) legea trebuia interpretata in sensul aplicarii ei si nu in sensul in care nu produce efecte juridice.
VEZI CURS CIVIL
Formele sunt:
a) respectarea de buna voie a normelor de catre destinatarii lor
b) organizarea aplicarii normelor juridice de catre organele de stat sau ceea ce numim aplicarea dreptului
In functie de rezultatul interpretarii, interpretarea poate fi: literara, extensiva, restrictiva.
a) Interpretarea este literara atunci cand intre continutul textului interpretat si situatiile concrete din viata juridica exista concordanta, nefiind necesare nici o extindere a dispozitiei in norma juridica si nici o restrangere a acesteia.
b) Interpretarea este extensiva atunci cand se constata ca, norma de drept nu acopera toate situatiile juridice, pe care legiuitorul intentiona sa le reglementeze.
c) Interpretarea este restrictiva atunci cand se constata ca, formularea normei de drept este prea larga fata de situatiile concrete care se pot incadra in text.
- Raportul juridic. Definiție. Elemente.
Elemente ale raportului juridic:
DEF RAPORT JURIDIC SI SOCIAL
* Subiectele raportului juridic
– sunt oamenii priviți fie individual ca persoane fizice, fie colectiv ca persoane juridice. În baza recunoașterii calității de subiect de drept, omul participă la raporturile juridice ca titular de drepturi și obligații. Capacitatea juridică însemnând aptitudinea de a avea drepturi și obligații. Vom defini capacitatea juridică ca fiind aptitudinea generală și abstractă a persoanei de a avea drepturi și obligații.
* Continutul raportului juridic
–sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii care impreuna formeaza continutul raportului juridic.
* Obiectul raportului juridic
–este acea actiune sau acea conduita asupra careia sunt indreptate drepturi subiective si obligatiile persoanelor la raportul juridic
- Structura Actului Normativ.
Elementele constitutive ale actului normativ sunt: titlul, preambulul şi forma introductivă, când este cazul, dispoziţii generale, dispoziţii de conţinut, dispoziţii finale şi dispoziţii tranzitorii.
Actul normativ este însoţit de o expunere de motive.
Titlul actului reprezintă elementul de identificare.
Preambulul actului reprezintă o scurtă introducere care arată consideraţiile sociale, economice, politice avute în vedere la elaborarea actului.
Forma introductivă a actului arată temeiul constituţional sau juridic legal, care a stat la baza reglementării respective.
Dispoziţiile generale reprezintă reglementarea propriu zisă a actului normativ.
Dispoziţiile de conţinut pot fi mai mult sau mai puţin numeroase şi după caz,să se împartă în capitole, paragrafe.etc.
Dispoziţiile finale se referă la stabilirea în mod expres a datei de la care intră în vigoare noua reglementare.
Dispoziţiile tranzitorii sunt necesare atunci când noua reglementare atrage implicaţii faţă de vechea reglementare.
Elementul structural de bază al actului normativ, în tehnica legislativă din ţara noastră îl constituie articolul, care la rândul lui poate fi alcătuit dintr-unul sau mai multe aliniate. În cazul în care aliniatul cuprinde o enumerare acesta poate fi numerotat prin litere sau cifre arabe. La numerotarea articolelor se folosesc şi indici.
- Acțiunea Normei Juridice în Timp.
- Intrarea în vigoare a normei determină momentul începând cu care norma este aplicabilă persoanelor, adică ea devine obligatorie. Art. 78 din Constitutia Romaniei prevede ca “Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o alta data ulterioara prevazuta in textul acesteia”.
EFECTELE INTRĂRII ÎN VIGOARE – legea devine obligatorie pentru destinatar din momentul intrării în vigoare. Nimeni nu se poate apăra invocând NECUNOAȘTEREA LEGII o dată ce legea a fost publicată și intrată în vigoare. Se instituie astfel o prezumție absolută cum că toți destinatarii cunosc legea. - Principiul fundamental al actiunii normei juridice in timp este cel al neretroactivitratii lor.
Acest principiu decurge din împrejurarea fireascã potrivit căreia legea reglementeazã pentru viitor, ca ea se aplicã conduitei si relatiilor sociale de la data intrării sale în vigoare, statul neputând pretinde cetatenilor sã se supună unei legi ale cărei reglementãri nu se cunosc, intrucât legea incã nu există; Conform acestui principiu, Codul civil român prevede ca, legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva” - Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice.
–Retroactivitatea: in legea penala pentru o sanctiune mai blanda.
–Ultractivitatea: penal cand legea veche este mai usoara si legea noua mai aspra, din motive umaniate se aplica legea veche. - In general, actele normative raman in vigoare pana la abrogarea sau caderea in desuetudine. Ieșirea din vigoare/scoaterea din vigoare a normei se poate realiza prin 4 modalități:
1.Abrogare: este procedeul prin care o normă juridică își încetează efectele datorită adoptării unui act legislativ posterior și contrar ei.
2. Ajungere la termen: este acea modalitate a acțiunii normei juridice conform căreia norma își încetează acțiunea sau iese din vigoare la un moment precizat în lege.
3. Desuetudinea: prin aceasta înțelegem încetarea forței obligatorii a unei legi formal în vigoare (adică neabrogată) prin efectul neaplicării ei deși există materia căreia să-i fie aplicată dacă această neaplicare se fundamentează pe incompatibilitatea regulii de drept cu noile concepții juridice și morale acceptate de către societate.
4. Caducitatea: dispariția relațiilor reglementate atrage după sine dispariția reglementării care deși formal este în vigoare, nu mai are nici o aplicabilitate.
- Acțiunea Normei Juridice în Spațiu
Principiul teritorialității
* Normele juridice se aplică pe întreg teritoriul statului care le-a emis.
* Exemple: legislația penală, fiscală, administrativă.
Actele normative ale autoritatilor locale au o actiune limitata la unitatea administrativ-teritoriala respectiva -judet -municipiu – oras
Exceptii de la principiul teritorialitatii
1. Imunitățile diplomatice
* Diplomaticii străini, personalul consular, reprezentanții organizațiilor internaționale și membrii familiilor acestora beneficiază de imunitate față de legile statului în care își desfășoară activitatea.
* Excepția permite diplomaților să nu fie supuși jurisdicției penale, civile sau administrative a statului gazdă.
2.Nave și aeronave sub pavilion străin
* Navele și aeronavele care arborează pavilionul unui stat străin sunt considerate extensii ale teritoriului acelui stat, iar normele juridice aplicabile sunt cele ale statului pavilionului:
o Pe mare: navele aflate în apele internaționale sunt supuse jurisdicției statului pavilionului.
o În aer: Aeronavele care zboară în spațiul aerian internațional sunt reglementate de normele statului de înregistrare.
3.Extraterritorialitatea
* În anumite situații, normele juridice ale unui stat pot reglementa și fapte sau persoane din afara teritoriului său:
o Infracțiuni grave (ex.: genocid, terorism) reglementate prin principii de jurisdicție universală.
o Legislația economică: Ex.: aplicarea extraterritorială a legislației americane privind sancțiunile economice și combaterea corupției.
- Răspunderea juridică: Definiție, Forme, Principii.
Raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care potrivit legii se nasc ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat, prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si a indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept .
Distingem ca forme concrete: * Raspunederea penala * Raspunderea administrativa * Raspunderea disciplinara * Raspunderea civila * Raspunderea materiala
Subiectii răspunderii juridice sunt persoanele care pot fi trase la răspundere pentru încălcarea unei norme juridice. Aceștia pot fi persoane fizice sau juridice, în funcție de natura faptei.
Sanctiunea răspunderii juridice constă în măsuri de corectare sau pedeapsă impuse pentru faptele ilicite, cum ar fi: amenda, închisoarea, despăgubiri sau anularea unui act juridic, în funcție de tipul de răspundere (penală, civilă, administrativă etc.).
Principii fundamentale ale raspunderii juridice * Principiul raspunderii pentru faptele savarsite cu vinovatie: presupune ca orice subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cand este vinovat si in limitele vinovatiei sale * Principiul raspunderii personale: fiecare individ raspunde pentru propria sa fapta * Principiul,, Non bis in idem’’ : va raspunde doar o data pentru fapta savarsita
