tgd 1-10 Flashcards
despre TGD
Știința dreptului este un ansamblu de cunoștințe despre natură, societate și gândire. Pornind de la criteriul obiectului de studiu distingem:
* științe despre natură
* științe despre gândire
* științe despre societate
Știința dreptului face parte din categoria științelor despre societate având ca obiect dreptul, respectiv ansamblul regulilor de conduită care guvernează relațiile dintre oameni și care li se impun acestora la nevoie prin constângere materială.
Știința dreptului sau științele juridice pot fi clasificate în:
* științe juridice generale (teoria generală a dreptului, istoria dreptului)
* științe juridice de ramură (drept civil, drept penal s. a.)
Alături de acestea se adaugă științe auxiliare dreptului (medicine legale, statistică judiciară, logică juridică…)
T.G.D. face parte din categoria științelor generale despre drept, având ca obiect studiul conceptelor, categoriilor, principiilor de bază ale dreptului.
În analiza sintagmei ce denumește disciplina, punctăm trei elemente:
* teorie – ansamblu sistematic de ipoteze de legi și concepte care descriu și explică fapte și evenimente privind un anumit domeniu
* general – ceea ce este comun tuturor obiectelor dintr-o clasă
* drept – totalitatea regulilor obligatorii ce reglementează comportamentul oamenilor.
Teoria generala a dreptului = studiaza norma juridica, izvorul de drept, sistemul de drept, institutiile juridice, raportul juridic, raspunderea juridica, etc.
definirea dreptului
Sensul. Tradițional termenul drept are două sensuri, anume, de drept obiectiv și drept subiectiv
-dreptul obiectiv-ansamblul regulilor de conduită care guvernează relațiile sociale și care se impun la nevoie prin constrângere.
-dreptul subiectiv-prerogativă pe care dreptul obiectiv o recunoaște unui individ și de care acesta se poate prevala în relațiile cu ceilalți (ex: dreptul de proprietate, dreptul de creeanță). Cele două sensuri ale termenului drept (subiectiv și obiectiv) sunt complementare.
Definitie: A defini dreptul nu este o încercare facilă. Se spune că asemeeni cum vorbea Augustin despre timp, ce este dreptul, știi, dacă nu te întreabă nimeni, dar dacă dorești să explici constați ignoranța.
Definițiile restrânse:
* Apologeții Codului napoleonian și pozitiviștii: Dreptul este echivalent cu legea (un set de reguli obligatorii).
* Școala istorică germană: Dreptul este un produs spontan al conștiinței colective, reducându-l la cutumă sau obicei.
* Critica: Aceste abordări limitează sfera dreptului fie la formalismul legii, fie la tradiții populare.
Definițiile formale:
* Dreptul este „totalitatea normelor de purtare socială, care cârmuiesc raporturile între oameni și care pot fi impuse prin forța materială dacă este necesar”.
* Această perspectivă pune accent pe elementele esențiale ale dreptului: normativitatea și forța coercitivă.
Despre stat si relatia drept-stat
Statul este principala instituție politică a societății. Provine din latinescul “status” ce înseamnă așezare. Sensurile cuvântului stat: în știința dreptului se întâlnesc frecvent expresii cum sunt: stat, putere de stat, aparat de stat.
DEF DREPT OBIECTIV
Statul,
* in sens istorico-geografic, reprezintă populația existentă pe un anumit teritoriu delimitat de anumite frontiere.
* in sens juridic, reprezintă o organizare politică formată din reprezentanți ai populației pe un anumit teritoriu care sunt investiți cu atribuții de putere în posibilitatea luării unor decizii obligatorii în numele întregii populații, decizii concretizate în norma de drept sau acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună voie, sunt aduse la îndeplinire prin forța de coercițiune.
În general se spune că dreptul este inseparabil de stat, însă dacă prin drept desemnăm numai norme instituite sau sancţionate de stat, trebuie să evităm legătura prea strânsă între drept şi stat, deoarece pot exista şi norme de drept fără sancţiuni statale( Codul de etică al medicilor, Normele de comportament în cadrul organizațiilor internaționale).
În apariţia statului de drept 2 momente sunt importante:
- înlocuirea vechilor legături de sânge cu legăturile teritoriale
- apariţia forţei publice sau puterii publice.
Din momentul apariţiei puterii publice se afirmă că statul apără interesele întregii societăţi şi că cetăţenii trebuie să respecte puterea de stat.
Statul de drept se bazează pe aplicarea egală a legii pentru toți cetățenii, inclusiv guvernanți, și protejarea drepturilor fundamentale.
Statul politic se concentrează pe influența deciziilor guvernamentale de către interese politice și ideologii, cu o politizare a instituțiilor statului.
drept.religie morala
Dreptul este un sistem de norme juridice, stabilite sau sancționate de o autoritate legitimă (statul), care reglementează relațiile dintre indivizi și instituții, fiind susținut prin forța coercitivă a autorității.
- Religia
* Definiție: Sistem de credinte, practici si norme morale bazate pe raportul dintre Om si
divinitate, care ghidează comportamentul conform principiilor divine.
* Scop: Asigurarea mântuirii sufletului, armoniei spirituale, morale în societate.
Caracteristici:
* Normele religioase au origine divină sau sacră
* Respectarea lor este voluntară, bazată pe conștiință și credință
* Sancțiuni: De natură spirituală (pedeapsă divină, excomunicare).Teoria teocratică a statului(teorie) a apărut în statele Orientului Antic și-a găsit o largă răspândire în perioada feudală și, susține originea și esența divină a statului. Potrivit acestei concepții statul este creația divinității, iar monarhul, șeful statului, este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. În perioada contemporană, concepțiile politico-statale de esență religioasă sunt răspândite de reprezentanții Vaticanului, islamului, de teoreticieni ai altor culte religioase.
Morala este un sistem de valori și principii care ghidează comportamentul uman în relațiile interpersonale și sociale, având drept scop distincția între bine și rău, drept și nedrept.
Scop: Promovarea binelui, echităţii si respectului reciproc în societate.
Caracteristici:
* Este nescrisă si subiectivă, bazată pe constiinta si tradiții.
* Se adaptează dinamic la valorile culturale si sociale.
Sancţiuni: De natură socială (dezaprobare, stigmatizare).
Relatia dintre ele
* Interdependență: Dreptul, religia si morala au influențat evoluția reciprocă, fiecare contribuind la formarea valorilor sociale.
* Diferente: Dreptul are caracter obligatoriu si sancţiuni formale, în timp ce religia si morala se bazează pe constiință si acceptare voluntară
Religia are o bază divină, iar morala este influențată de raţiune si tradiții, în timp ce dreptul este creat de stat.
Concluzie
Desi distincte, dreptul, religia si morala sunt complementare, având rolul de a ghida comportamentul uman si de a contribui la armonia socială.
5.Notiunea dreptului
-cuvântul drept provine din latinescul ‘directum’ care are înțelesul de linie dreapta,iar in context conform cu regula.
-romanii au folosit pentru drept cuvântul ‘jus’
-Dreptul este un ansamblu de reguli de conduita organizat si organizabil pe un timp de referință si un anumit teritoriu
Dreptul obiectiv=ansamblul tuturor normelor juridice cuprinse in acte normative care reglementează raporturi sociale ;orice lege care reglementează conduita umana face parte din dreptul obiectiv;este alcătuit din dreptul pozitiv(norme juridice aflate in vigoare) si dreptul negativ(norme ieșite din vigoare)
Dreptul subiectiv=ceea ce pot pretinde participanții unui raport juridic de la ceilalți participanți
izvoarele Dreptului. Definiție. Înțelesuri.
Noțiunea de izvor de drept desemnează originea dreptului, modurile de creare și de exprimare a dreptului.
Izvoarele materiale ale dreptului sunt reprezentate de autoritățile care sunt abilitate să creeze dreptul. Autoritatea judecătorească este un izvor material al dreptului prin sistemul anglosaxon, respectiv precedentul judiciar. Tot în rândul conducătorilor materiali avem organisme internaționale și naționale care formează norme juridice. Izvoare materiale ale dreptului sunt: autoritățile legislative, autoritățile judiciare, doctrinarii, societatea, organisme regionale sau internaționale.
Izvoarele formale ale dreptului desemnează formele de exprimare ale dreptului, procedeele de edificare a normelor juridice. În rândul izvoarelor formale vom întâlni: legea, cutuma, precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ, tratatele internaționale precum și principiile generale ale dreptului.
Izvoarele documentare ale dreptului, adică modalitățile prin care dreptul este făcut cunoscut, respectiv publicațiile oficiale care cuprind textul autentic al actelor de legislație. Izvoarele reale care sunt reprezentate de realități exterioare ale sistemului juridic care îl determină în concret. Aceste izvoare reale pot fi constituite din doctrine politice, filosofice, economice, dar și alte lucruri care vin din exteriorul dreptului, dar care influențează prin luarea unor norme reale din izvoare materiale.
- Izvoarele formale ale dreptului: Legea, Cutuma și Precedentul Judiciar.
Legea reprezintă formele concrete prin care se manifestă normele juridice. Dintre acestea, legea este cel mai important și răspândit izvor formal al dreptului, având un rol central în organizarea vieții sociale și în reglementarea raporturilor juridice.
Cutuma/obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. El apare în treapta primitivă de dezvoltare a societății fiind expresia unor necesități pe care orice societate le resimte, necesități legate de conservarea valorilor comunității. În începuturile sale, dreptul a fost drept cutumiar. La începuturi drept nescris, cu timpul așezânduse în rândul dreptului scris. Cutuma reprezintă un uzaj social constant și uniform conștientizat ca fiind obligatoriu. Din această succintă definiție se relevă două aspecte: unul de materialitate care constă în repetiție, durată, constanță și claritate și altul de ordin psihologic care înseamnă convingerea juridică. in sistemul anglo saxonic si la noi (romano germanic)
Trecere in revista din perspectiva istorica, primul ixvor de drept, cea mai mare intindere in timp, se diminueaza rolul sau pt ca este un izvor oral chiar daca din sec 11 12 au fost transcrise pt a putea fi aduse la cunostinta
Precedentul judiciar (jurisprudența) prin aceasta înțelegem totalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele de toate gradele, iar precedentul judiciar s-ar constitui în autoritatea pe care o poate avea o decizie judiciară în cazuri analoage celui în care a fost pronunțată. Un asemenea izvor a fost cunoscut încă in dreptul sclavagist roman, care cuprindea normele aduse de praetori pentru corectarea, adaptarea sau completarea vechiului drept civil roman. rolul in sistemul romano-germanic si anglo-saxon
- Izvoarele formale ale dreptului: Contractul normativ, Doctrina, Principiile Dreptului
Contractul normativ reprezintă un act individual care stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte precis determinate. In cazul in care contractul nu vizeaza un raport concret, ci stabileste, in urma acordului intre doua sau mai multe parti, o regula generala dupa care se vor conduce aceste parti, el poate capata valoare de izvor de drept. In dreptul intern contractul normativ a jucat un rol mai important in dreptul feudal si de asemenea contractul normativ s-a mai folosit si ca instrument juridic de drept constitutional, cu prilejul formarii statelor confederative si federative
Contractul normativ stabilește norme generale pentru un grup, cum ar fi convențiile colective, iar contractul civil reglează acorduri individuale între părți, cum ar fi vânzările sau închirierile.
Doctrina este o opinie în comun susținută de către cei care predau dreptul sau de către cei care scriu asupra dreptului. Doctrina o regăsim în manuale, în tratate, în comentarii, în repertorii, în monografii sau în reviste doctrinale. În sistemul anglo-saxon (Common Law), doctrina ajută la interpretarea legii și influențează evoluția jurisprudenței, dar nu este sursă oficială de drept. În sistemul musulman (Sharia), doctrina are un rol esențial în interpretarea și aplicarea legii islamice, ghidându-se după textele sacre și opinia învățaților religioși.
În dreptul roman, doctrina a ajutat la organizarea și interpretarea legii, exemplificat prin Corpus Juris Civilis. În dreptul romano-germanic, doctrina continuă să influențeze legislația, cum ar fi în elaborarea Codului Civil german (BGB) sau Codului Civil francez, clarificând și completând legea.
Principiile dreptului sunt idei fundamentale, generale și abstracte care stau la baza sistemului juridic și ghidează elaborarea, interpretarea și aplicarea normelor juridice. Ele reprezintă fundamentul pe care se sprijină dreptul și exprimă valorile esențiale ale unei societăți.
- Instituția și ramuri de Drept.
Institutia juridica cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale, generand astfel o categorie de raporturi juridice.
De exemplu, normele juridice care reglementeaza:
- infractiunea formeaza institutia infractiunii.
- pedepsele formeaza institutia pedepsei.
- cetatenia formeaza institutia cetateniei.
- casatoria formeaza institutia casatoriei, etc.
Exista insa si institutii juridice care se impart in subgrupe:
- institutia dreptului de proprietate – cuprinde institutia dreptului de proprietate publica si privata.
- institutia succesiuni legale – cuprinde institutia succesiunii legale si testamentare; - institutia contractului cuprinde institutia contractului de vanzare-cumparare, schimb, locatiune, etc.
Institutia proprietatii grupeaza norme din mai multe ramuri de drept: dr. civil, dr. constitutional, dr. administrativ.
Dreptul obiectiv se imparte in 2 mari ramuri:
Dreptul international reglementeaza raporturile dintre state sau cetatenii diferitelor state. Dr. international se divide in:
- drept international public care reglementeaza raporturile politice dintre state
- drept international privat care reglementeaza raporturile private dintre cetatenii unor state diferite
Dreptul intern reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat.
Dr. intern se divide in:
- din dr. public fac parte: dreptul administrativ, dr. financiar, dr. penal, dr. procesual civil
- din dr. privat fac parte: dr. civil, dr. comercial, dr. muncii, dr. familiei.
Instituția de drept este un ansamblu de norme care reglementează un aspect specific al vieții sociale (de exemplu, proprietatea). Ramura de drept este un domeniu mai larg care include mai multe instituții de drept (de exemplu, dreptul civil cu instituțiile sale precum contractele și proprietatea).
10/11.Dreptul Privat si Dreptul Public CEA MAI IMPORTANTA DIVIZIUNE: DREPT PV- DREPT PUB
Dreptul public reglementează relațiile dintre stat și indivizi sau între autoritățile statului, având ca scop protejarea intereselor publice (de exemplu, dreptul constituțional, dreptul penal).
Dreptul privat reglementează relațiile între persoane fizice și/sau juridice, având ca scop protejarea intereselor private ale acestora (de exemplu, dreptul civil, dreptul comercial).
Prima incercare de grupare a dreptului apartine juristilor romani, introducand o diviziune a dreptului in public si privat. In sfera dreptului public au fost incluse norme de drept care priveau interesele statului, iar in domeniul dreptului privat a fost inclus dr. civil, dreptul gintilor si dreptul pretorian. O alta distinctie facuta de juristii romani, presupune dreptul scris si dreptul nescris. Dreptul roman s-a aplicat in multe tari vreme indelungata. De exemplu in Olanda si Germania s-a aplicat pana la punerea in functiune a codului civil german din 1900. In capitalism incepe sa se contureze pentru prima data notiunea de ramura a dreptului strans legata de stiinta dreptului, si de disciplina juridica in sens didactic. Din dreptul public ar face parte: - dreptul constitutional, adica totalitatea normelor de drept, de organizare interioară a statului si de guvernare a raporturilor statului cu persoanele fizice si juridice. - dreptul administrativ, ce cuprinde totalitatea normelor de drept care reglementeazã organizarea si activitatea organelor puterii executive, precum si raporturile acestor organe cu persoanele fizice si juridice. - dreptul financiar, care cuprinde totalitatea normelor de drept ce reglementeaza modul în care sunt realizate veniturile bugetului de stat si ale bugetelor locale, precum si destinatia cheltuielilor bugetului public — bugetul de stat si bugetele locale. - dreptul penal, alcätuit din totalitatea normelor de drept ce reglementeazã modul de sanctionare a faptelor preväzute si sanctionate de Codul penal si de legi speciale. -dreptul procesual civil si dreptul procesual penal, care cuprind totalitatea normelor de drept se reglementeaza organizarea, competentele si activitatea instantelor judecătoresti. Din dreptul privat ar face parte: -dreptul civil - reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale intervenite între persoane fizice, între acestea si persoane juridice, care se afla pe pozitii de egalitate juridica, precum si conditia juridicã a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile. - dreptul comercial - reglementeaza raporturile ce izvorăsc din actele pe care legea le considera acte de comert si activitatea juridică a comerciantilor. - dreptul muncii si al protectiei sociale reglementeaza raporturile sociale care se nasc din. incheierea contractului de munca, precum si acele raporturi sociale strâns legate de raportul de muncă. - dreptul familiei - reglementeazà raporturile personale patrimoniale si nepatrimoniale ce se nasc din casatorie, adoptie, rudenie.
