Teorii despre romanitatea românilor Flashcards
Referitor la romanitatea românilor și etnogeneză
s-au ivit dispute și elaborat teorii divergente. Unele susțin romanitatea românilor, autohtonitatea, altele contestă etnogeneza românească, acestea fiind cunoscute sub denumirea de “teorii imigraționiste”
Cauza politizării disputei
Justificarea marginalizării și exploatării națiunii române în teritoriile aflate sub dominație străină.
susținători din secolul XV
Umaniștii italieni Flavio Biondo, Antonio Boufini, Enea Piccolomini susțin că românii sunt urmașii vechilor legiuni romane și ai coloniștilor din fosta provincie traiană.
susținători din secolul XVI
Houterus, Olahus susțin nu doar originea latină a românilor, ci și originea comună.
susținători din secolul XVII
cronicarii Grigore Ureche (“Letopisețul Tării Moldovei”), Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino
În secolul XVIII (susținători)
se exagerează latinitatea poporului român pentru a susține mișcarea de emanciparea națională a românilor (lupta de eliberare națională a românilor din teritoriale aflate sub dominație străină).
1791: (susținători)
reprezentanții Școlii Ardelene (ex. Gheorghe Șincai, Petru Maior) elaborează documentul “SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM”, document ce susține că românii sunt cei mai vechi și numeroși locuitori ai spațiului transilvănean, având origini romane
susținător din secolul XVIII
însăși împăratul Iosif al II-lea susține faptul că românii sunt cei mai numeroși și vechi locuitori ai Transilvaniei
Dimitrie Cantemir
are aceeași opinie cu privire la latinitate, însă acceptă și raportul populației daco-gete la etnogeneză în Cronica Româno-Moldo-Vlahilor, și acceptă originea comună a tuturor românilor
stolnicul Constantin Cantacuzino
scrie “Istoria Țării Românești”, unde susține originea latină, originea comună și continuitatea în spațiul nord-dunărean
în secolul XIX (susținători)
pe lângă continuitate și originea latină, istoricii încep să dea atenție și caracterului geto-dac
B.P. Hașdeu (secolul XIX)
redactează studiul “Pierit-au Dacii?” (1860)
A.D. Xenopol (secolul XIX)
a scris “ Studii asupra stăruinței românilor în Dacia traiană” (1884). Susține teoria continuității, latinității, autohtoniei prin dovezi arheologice, etnografice, lingvistice.
În secolul XX (susținători)
Vasile Pârvan - “Getica” scoate în evidență contribuția civilizației daco-gete la etnogeneza românească susținându-și afirmațiile cu argumente arheologice
Nicolae Iorga - “Istoria Românilor”
Gheorghe Brătianu - “O enigmă și un miracol al istorie: poporul român”
Istoriografia socialistă
a avut propria abordare românității românilor în funcție de regimul politic manifestat, într-o primă fază, aceea a stalinizării în România. În condițiile preluării modelului sovietic se pune accent pe rolul slavilor în procesul de formare al poporului român și a limbii române.
Reprezentant al istoriografiei socialist-staliniste
Mihail Roller
În timpul național-comunismului
când România se îndepărtează de URSS din punct de vedere ideologic, în istoriografie se impune o nouă abordare ce pune accent pe elementul geto-dac.
Contestatarii autohtoniei, latinității, continuității
contestă procesul istoric al etnogenezei românești, susținând prin “teoria imigraționistă” că românii s-au format ca popor la sud de Dunăre, de unde au migrat la Nord de Dunăre prin secolul XVIII.
sfârșitul sec. XVI-începutul sec. XVII (contestatari)
Istvan (Ștefan) Szamoscozi. Inițial acesta susținea romanitatea românilor. Ulterior, în condițiile în care Mihai Viteazul devine Principe al Transilvaniei, Szamoscozi își schimbă părerea, contestând dreptul legitim al românilor asupra teritoriului transilvănean.
contestatari din secolul XVIII
Sulzer, Engel, Eder, Bolla, susțin din motive politice faptul că românii sunt un popor migrator format la sud de Dunăre
contestatar din secolul XIX
În 1871 Robert Roesler elaborează “Studii asupra istoriei vechi a românilor” în care susține ca:
- în timpul războaielor daco-romane, populația dacă a fost exterminată
- 165 de ani de stăpânire romană nu au fost suficienți pentru românizare
- susține formarea poporului român la sud de Dunăre aducând drept argument asemănarea dintre limba română și cea albaneză.
- teoria are caracter pseudoștiințific și tendențios
