Spațiul Românesc În Evul Mediu Flashcards
Mircea cel Bătrân
1368-1418, Țara Românească
1388-89: Bătălia de la Kossovopolje împotriva turcilor, anexează Dobrogea la Ț.R.
1389: alianța cu Petru Mușat, domn al Moldovei, pentru a se apăra de tendința expansionistă a Ungariei
1389: tratatul de alianță cu regele Poloniei, la Radom, împotriva Ungariei
1394/95: Baiazid I întreprinde o expediție în Ț.R., aspirând la cucerirea ei și îndepărtarea influenței maghiare. Bătălia principală s-a dat la Rovine. Mircea câștigă.
1395: tratat de alianță cu regele Ungariei împotriva turcilor, primul tratat antiotoman din S-E Europa
1396: cruciada antiotomană de la Nicopole, UNG + Ț.R. + FR + ENG etc. Se menționează neînțelegeri privind tactica de luptă. Otomanii câștigă. Participarea la această cruciadă e o dovadă a politicii antiotomane promovate de Mircea.
1402: Baiazid moare, între fiii săi încep să se lupte pentru tron. Mircea îl susține pe Musa, dar, în final, Mahomed obține tronul. Domnitorul român e nevoit să plătească tribut Imperiului Otoman
1417: Dobrogea anexată de turci
1418: Mircea moare, înmormântat la Mân. Cozia
Alexandru cel Bun
1400-1432, Moldova
1402: înțelegere cu regele Poloniei pentru a opri ofensiva Ungariei în Moldova
1410: trimite la Grünwald trupe în sprijinul regelui Poloniei
1412: la Lublau, UNG + POL semnează un tratat care pune în pericol existența Moldovei, în cazul neparticipării la lupta antiotomană. Primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Nu a fost aplicat.
1420: respinge primul atac turcesc asupra Moldovei, la Chilia și Cetatea Albă
1422: trimite un corp de oaste la Marienburg în sprijinul Poloniei
Iancu de Hunedoara
1441-1456, Transilvania
Deține importante demnități în Regatul Ungariei (guvernator, căpitan general)
1441: provoacă o gravă înfrângere a turcilor în Serbia
1442: e înfrânt de turci (Santimbru) în TR. Turcii se retrag, Iancu îi urmărește până în Sibiu și îi înfrânge. După alungarea lor îl aduce pe Basarab II la tron (front antiotoman).
1443: Campania cea lungă UNG + Ț.R. + SERB. Scopul ei era de a determina armata otomană să renunțe la asediul orașului Constantinopol.
1444: Pacea de la Seghedin, pe 10 ani, încheiată de sultanul Murad 2 cu regele Ungariei, Vladislav 1, prevederile tratatului sunt încălcate de creștini, când, la inițiativa papei, se organizează Cruciada de la Varna
1444: Cruciada de la Varna, cruciații cuceresc Nicopole, dar la Varna sunt înfrânți iar Vladislav 1 moare.
1448: alianța cu Țepeș și Bogdan 2 pe care îi ajută să ocupe tronul Ț.R./Moldovei
1448: lupta de la Kossovopolje, turcii învingători
1456: victoria lui Iancu de la Belgrad împotriva sultanului (care a fost și rănit) Mehmed 2, care viza cucerirea Belgradului, pe care o considera “cheia de intrare în Europa”. Se consideră că această victorie a decis soarta creștinității în Europa.
Vlad Țepeș
1456-1467, Ț. R.
1459: a refuzat plata tributului
1461: alianța cu regele Ungariei, Matei Corvin
1461-1462: iarna, a atacat punctele fortificate turcești de la sudul Dunării. Sultanul Mahomed al II-lea a trimis o expediție condusă de Hamza Pasa cu scopul de a-l captura și de a-l aduce la curtea otomană pe Țepeș. Domnitorul român a intuit complotul; i-a capturat și i-a tras în țeapă pe atacatori. Sultanul Mahomed al II-lea intră în Țara Românească, în fruntea unei armate numeroase, cu scopul de a-l înlătura pe Țepeș și de a-l impune la tron pe fratele acestuia, Radu Cel Frumos.
16-17 iunie 1462 ’Atacul de noapte’ de lângă Târgoviște asupra taberei turcești încheiat cu retragerea armatei turcești condusă de Mahomed al II-lea. Pentru a face față invaziei armatei otomane, Țepeș adoptă o strategie militară defensivă, adică tactica terenului pârjolit. Campania otomană s-a soldat cu un eșec: sultanul nu și-a atins scopul, adică prinderea lui Țepeș și transformarea Țării Românești în pașalâc.
Țepeș e trădat de marea boierime, care preferă să se închine lui Radu Cel Frumos. Acesta se retrage în Transilvania dar este arestat din ordinul regelui Ungariei Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. După 14 ani de prizonierat, Vlad revine la tron pentru o lună jumătate, iar apoi este omorât.
Ștefan cel Mare
1457-1504, Moldova
- O primă etapă în politica externă a lui Ștefan a fost eliberarea Moldovei de sub tendința de suzeranitate a Ungariei
1459: Overchelăuți Ștefan cel Mare a fost recunoscut domn de către regele Poloniei Cazimir al 4-lea, tratatul înscria și obligația la sprijin militar
1465: cucerește Chilia care se afla sub control politic ungar. Regele Ungariei Matei Corvin vine cu armata în Moldova.
1467: La Baia trupele maghiare au suferit o înfrângere zdrobitoare din partea oștilor moldovene. Prin această bătălie se obține independența Moldovei față de Ungaria.
1475: Ștefan învinge o numeroasă armată otomană în lupta de la **Vaslui (Podișul Înalt). Pentru a scoate din luptă Moldova, în contextul creării unui front antiotoman la Dunăre, sultanul Mahomed al 2-lea a organizat o expediție militară condusă de Soliman-Pasha. Fiind într-o mare inferioritate numerică, Stefan cel Mare adoptat tactica terenului pustiit. Lupta de la Vaslui a fost o victorie strălucită, care adus faimă Domnului în Europa și a integrat Moldova în relații internaționale diplomatice de amploare. Neprimind niciun răspuns din partea principiilor creștini, în 1475 Stefan cel Mare îi făgăduiește “credință veșnică” regelui Matei Corvin, sperând ca, în virtutea relațiilor de suveranitate/ vasalitate, o să beneficieze de ajutorul său în cazul unei campanii antiotomane împotriva Moldovei. Tratatul prevedea sprijin militar reciproc antiotoman.
1476: Valea Albă (Războieni) însuși sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a condus o campanie militară împotriva Moldovei pentru spălarea umilinței îndurate de otomani la Vaslui în 1475. Pentru a-și asigura victoria, sultanul a ordonat și un atac al tătarilor din Crimeea asupra Moldovei, care va fi respins de români. Domnitorul Ștefan cel Mare și-a stabilit tabăra pe un platou înalt fortificat cu șanțuri și palisade. Ștefan este nevoit să abandoneze tabăra improvizată și să se refugieze. Campania otomană s-a încheiat cu un eșec pentru sultan, Ștefan cel Mare rămânând domn, iar Moldova nepierzând niciun teritoriu.
1484: Turcii au cucerit Chilia și Cetatea Albă
1485: tratat de vasalitate antiotoman cu regele Poloniei Cazimir IV la Colomeea
1487: se reia plata tributului turcilor în schimbul conservării autonomiei
1489: alianța cu Matei Corvin, Primește de la regele Ungariei Ciceul și Cetatea de Baltă drept posesiuni, rupând astfel relațiile cu Polonia
1497: lupta de la Codrii Cosminului, Ștefan învinge armata regelui polonez, care viza recuperarea Chiliei și Cetății Albe dar și instalarea unui prinț polonez pe tronul moldovenesc
1499: tratatul de la Harlău Ștefan cel Mare și regele polonez Ioan Albert își făgăduiau sprijin reciproc în caz de război și “liniște și pace veșnică” între cele două state
Capitulații
Capitulațiile erau niște convenții în care Imperiul Otoman recunoaște autonomia Moldovei și a Țării Românești.
Mihai Viteazul
1593-1601, Țara Românească
1593: a aderat la Liga Creștină
1594: Lupta antiotomană declanșată de Mihai prin uciderea creditorilor levantini și masacrarea garnizoanei turcești din București. După aceea, el învinge o armată otomană la Stănești și una tătară la Putinei.
1594-95: Iarna, sunt atacate cetățile turcești de la Dunăre. Deoarece Mihai anticipează un atac otoman, încearcă să obțină alianța statelor vecine. Așadar, a trimis o delegație de boieri munteni la principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, pentru încheia un tratat cu acesta. Încălcând indicațiile date de domnitor, boierii au încheiat un tratat prin care Mihai devenea subordonat principelui. Prin urmare, domnitorul român devenea locțiitor al lui Sigismund Bathory.
1595: La Călugăreni, Mihai Viteazul a reușit să obțin o victorie importantă asupra oștirii otomanii, folosind tactică de luptă a atragerii inamicului în locuri neprielnice desfășurării lupții, în condițiile unei disproporții militare.
După aceea, Mihai Viteazul s-a retras spre munți, așteptând ajutor de la Sigismund Bathory. În acest timp, oastea lui Sinan Pasha a intrat în București și Târgoviște și a început organizarea Țării Românești în pașalâc. în octombrie 1595 soseau ajutorul militar al lui Bathory. Aceste forțe reunite aveau să înceapă marșul împotriva otomanilor, care au fost ulterior înfrânți.
1597: încheie o pace avantajoasă cu Imperiul Otoman, prin care se diminua considerabil tributul datorat Porții.
1598: Târgoviște, Mân. Dealu, tratat de alianță cu Rudolf al II-lea, împărat habsburgic
Rudolf recunoaște lui Mihai domnia ereditară și îi promite un ajutor financiar pentru întreținerea a 5000 de mercenari. În schimb, împăratul devenea suzeranul Țării Românești, iar Mihai trebuia să-i oprească pe otomani la Dunăre și să-i ajute pe ardeleni împotriva acestora.
Prin încheierea acestui tratat se anulează relația de vasalitate impusă lui Mihai Viteazul de principele de atunci al Transilvaniei, Sigismund Bathory, prin tratatul din 1595.
Unirea Principatelor
- Sigismund Bathory renunța la tronul favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory. Acesta a încheiat pacea cu turcii, s-a declarat ostil lui Mihai și i-a cerut să părăsească tronul.
-
Mihai Viteazul a încercat refacerea frontului antiotoman prin cucerirea Transilvaniei și Moldovei care erau conduse de principi rivali.
1599: Bătălia de la Selimbar încheiată cu înfrângerea lui Andrei Bathory
1599: Intrarea lui Mihai în Alba Iulia și recunoaștere sa ca principe al Transilvaniei de către Dietă.
1600: Campania împotriva lui Ieremia Movila și ocuparea Moldovei. S-a realizat unirea politică a celor trei țări românești care aveau cum un singur domn: Mihai Viteazul.
1600: La Miraslau, Mihai a fost înfrânt de nobilii maghiari ajutați de generalul Basta. Intervenția Poloniei și preluarea tronului Moldovei de către Ieremia Movila.
1601: La Praga, Mihai a primit sprijin de la împărat pentru reluarea luptelor în Transilvania și ocuparea Țării Românești. La Guraslau, cu ajutorul lui Basta, Mihai l-a învins pe Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. În același an a fost asasinat de imperiali pe Câmpia Turzii.
Cele mai importante domnii
- Matei Basarab (1632-1654), Ț. R., 1633 - tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I, prin care-și promiteau sprijin reciproc.
- Vasile Lupu (1634-1653), Moldova, 1638 - tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I
- Șerban Cantacuzino (1678-1688), Ț. R., A urmărit încheierea unei alianțe antiotomane cu Imperiul Habsburgic, care l-a ajutat când turcii au asediat Viena; contactele diplomatice cu Imperiul Habsburgic i-au promis domnia ereditară și titlul de baron în cadrul imperiului, tratativele nu a fost finalizate datorită morții domnitorului.
- Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Ț. R., a desfășurat o vastă activitate diplomatică prin stabilirea unor contacte și angajamente concrete cu Polonia împotriva turcilor. În anul 1699, otomanii îl recunosc ca domn pe viață. În 1709 între Țara Românească și Rusia se încheie o convenție secretă pentru acțiune împotriva Porții, în urma căreia este înlăturat din domnie și executat în același an.
-
Dimitrie Cantemir (1710-1711), Moldova, În 1711, la Luțk, a încheiat un tratat de alianță cu țarul Rusiei, Petru cel Mare, tratat care prevede ajutor militar reciproc împotriva turcilor, prin care Dimitrie Cantemir urmărea obținerea independenței și integrității teritoriale a Moldovei. Consecința acestei campanii a fost campania otomană din același an de la Stănilești în urma căreia Dimitrie Cantemir pierde tronul Moldovei.
Începând cu anul 1711 în Moldova și 1716 în Ț.R., Imperiul Otoman a înlocuit domniile pământene cu domnii fanariote.
