Riga Crypto şi lapona Engel de Ion Barbu Flashcards
Dan Barbilian
Dan Barbilian, cu pseudonimul de lon Barbu a fost unul dintre cei mai importanți poeți români, care a publicat în perioada interbelică, reprezentat al modernismului literar românesc şi matematician. Acesta vizualizează poezia ca pe o prelungire a geometriei.
Creația sa poetică se împarte în trei etape
Creația sa poetică se împarte în trei etape: parnasiană, baladească și orientală (o serie de balade cu personaje inedite, exemplu: „Riga Crypto și lapona Enigel“) și etapa ermetică (poezii încifrate).
Opera “ Riga Crypto și…”
Def Modernismului
Opera „Riga Crypto și lapona Enigel“ de lon Barbu a fost publicată inițial în 1924, integrată mai apoi în ciclul Uvedenrode din volumul „Joc secund“, în 1930. Aceasta este reprezentativă pentru literatura din secolul XX, aparținând curentului modernism.
Modernismul este curentul literar apărut în secolul XX, care implică ideea de negare a tradiției.
“Baladă”
Barbu îşi subintitulează poezia „Baladă“, dar aceasta este o specie literară, care prezintă o confruntare eroică și personalități istorice, iar, în cele din urmă, un triumf al eroului. Poezia lui Barbu este expresia unui eșec, iar personajele sale nu sunt eroi, ci doar simboluri ale incapacității ființei umane de a se cunoaște pe sine. Astfel, Barbu răstoarnă conceptul tradițional de baladă, poezia sa fiind un amplu poem alegoric despre cunoaștere, în care personajele sunt măști lirice purtătoare de idei.
Modernismul lui Barbu
Modernismul lui Barbu se realizează prin utilizarea în poezie a figurilor geometrice perfecte iar stilul lui se caracterizează prin limbaj încifrat, ermetic și cu grad mare de dificultate.
preferința pentru reprezentări ale cercului
poetul valorifică unele simboluri grecești
În primul rând, acesta îşi exprimă preferința pentru reprezentări ale cercului, considerând cercul un simbol pentru cunoaștere și împlinire a unui ciclu existenţial (De exemplu: taler – metaforă pentru soare, roată – metaforă pentru rațiune). De asemenea, remarcăm faptul că poetul valorifică unele simboluri grecești în poezia sa: soarele (simbol al rațiunii şi cunoașterii totale), nunta (întregirea ființei umane), culesul (depășirea condiției), fântâna (cunoaştere şi autocunoaștere).
limbajul ermetic şi încifrat al textului
În al doilea rând, modernismul se remarcă în poezie și prin limbajul ermetic şi încifrat al textului, care se îmbină cu un registru popular și cu un limbaj marcat de inversiuni, repetiții, arhaisme, neologisme și mărci ale oralității, de exemplu: „Rigă Crypto, rigă Crypto“ – repetiție, „îndărătnic menestrel“ – inversiune.
Tema
Tema operei este cunoașterea, exprimată prin drumul simbolic către soare, și povesteade dragoste incompatibilă între două ființe care provin din lumi diferite. Poezia este o baladăfantastică denumită şi „Luceafăr cu rolurile inversate“ (Nicolae Manolescu).
La nivel formal
La nivel formal, poemul este unul epico-lirico-dramatic, construit prin tehnica povestirii în ramă, fiind alcătuit din două părți: un prolog pentru balada despre Crypto și Enigel şi povestirea propriu-zisă.
Prologul prezintă o nuntă împlinită, la care un menestrel este rugat de către „nuntașul-fruntaș“ să cânte despre nunta eșuată dintre două ființe incompatibile.
2 / 2
Povestirea propriu-zisă este balada despre Crypto și Enigel, în care se realizează antitetic portretele celor doi, și se prezintă mediile lor de viață diferite, cele trei chemări ale lui Crypto, răspunsurile lui Enigel și finalul poemului. Viziunea despre lume a autorului reflectă incompatibilitatea dintre cele două lumi.
O secvență reprezentativă pentru tema constă în cele trei chemări pe care Crypto le adresează lui Enigel.
O secvență reprezentativă pentru tema constă în cele trei chemări pe care Crypto le adresează lui Enigel. Chemările au loc imediat după ce lapona adoarme lângă muşchiul copacului, unde se afla ciuperca. Cei doi se întâlnesc prin intermediul visului. În prima chemare descântec, Crypto îi oferă laponei „dulceață“ şi „fragi“, elemente materiale din mediul său de viață. Lapona îl refuză cu politețe, motivând că merge să culeagă fragi „mai la vale“. Refuzul lui Enigel nu-l oprește pe Crypto din a veni cu cea de-a doua chemare, prin care acesta se oferă chiar pe sine, dar nu pentru că ține la Enigel și o iubeşte, ci din dorinţa de a evada din mediul său de viață de și a-și depăși condiția. De data aceasta, refuzul laponei este susținut de enumerarea atributelor lui Crypto: „blând“, „plăpând“, „necopt“. Enigel îl consideră inferior, insuficient de bun şi de matur. În ultima chemare, Crypto îi cere laponei să renunțe la idealurile ei. Acesta o cheamă pe tânără în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele, idealul spre care ea aspiră. Pentru Enigel, soarele înseamnă cunoaștere, rațiune, progres, dar pentru Crypto, soarele înseamnă moarte. Lapona îl refuză a treia oară, mărturisindu-i ostilitatea față de umezeală și umbră, mediu propice doar regelui ciupercă. În răspunsul ei se conturează distincția dintre ființa superioară și cea inferioară, dintre rațiune și instinct : „La soare roata se mărește; /La umbră numai carnea crește“ (roata este simbol pentru rațiune, iar carnea simbol pentru instinct).
O altă secvență reprezentativă pentru tema poemului este finalul acestuia.
O altă secvență reprezentativă pentru tema poemului este finalul acestuia: Riga Crypto devine ciupercă otrăvitoare însoțindu-se cu o ipostază de a sa mai degradată a propriului regn, măsălarița. Referirea la „Laurul-Balaurul“ sugerează aceeași idee, a nunții posibile doar între două ființe care aparțin aceleiaşi lumi. Astfel, regele Crypto este victima propriei neputințe de a-şi depăși limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care nu o înțelege și cu care nu se potrivește (omul obişnuit nu se poate înălța spre absolutul cunoașterii), iar Enigel îşi continuă călătoria sa simbolică spre soare.
În opinia mea
În opinia mea, „Riga Crypto şi lapona Enigel“ impune o viziune modernă şi prezintă lupta continuă dintre instinct și rațiune şi încercările instinctului de a poseda ființa umană.
În concluzie
În concluzie, opera lui Barbu este un poem alegoric modern care prezintă adevărul nemilos al iubirii şi imposibilitatea ființei inferioare de a-și depăși condiția.
